Locul tragediei este o regiune septentrională muntoasă pe malul mării. Intră Cratos şi Bia , aducîndu-l pe Prometeu, legat; sunt însoţiţi de Hephaistos, zeul şchiop şi faurul nemuritorilor.
CRATOS
Sosit-am pe pămîntul unui meleag îndepărtat, călătorind prin ţara sciţilor, într-un pustiu lipsit de oameni Hephaistos, e datoria ta să împlineşti poruncile rostite răspicat de tatăl tău şi pe acest răufăcător să-l legi de stîncile cu piscuri povîrnite, în piedica de nesfărmat a lanţurilor de oţel. El a furat văpaia focului atoatemeşter şi floarea faimei tale, ca s-o dăruiască muritorilor. Pentru asemenea greşeală trebuie să ispăşească înaintea zeilor. Sa înveţe să cinstească noua stăpînire a lui Zeus şi înceteze să mai facă pe iubitorul omenirii !
HEPHAISTOS
Cratos şi Bia, voi aţi împlinit porunca lui Zeus pînă la capăt ; nimic nu vă sileşte să mai staţi aici. Dar nu cutez să-nlănţuiesc cu forţa o rudă şi un zeu de-această culme bîntuită de furtuni. Şi totuşi, trebuie să mă încumet ; e greu să nu ţii seama de cuvîntul tatălui. Fecior cu gînduri îndrăzneţe a drept-cumpănitoarei si Themis, eu te voi fereca, fără să vreau nici eu, fără să vrei nici tu, cu noduri încîlcite de oţel, de piatra steiului acestuia, pe care n-a călcat vrun om. Aici nu vei mai întîlni nici
glas, nici chip de muritor, iar pielea, arsă de dogoarea focurilor soarelui, ţi se va ofili. Şi vei fi bucuros cînd noaptea cu veşmînt pestriţ va înveli lumina, şi tot aşa cînd soarele va risipi din nou în zorii zilei promoroaca.