What do you think?
Rate this book
Prematur
„Furia și refuzul sunt două materii esențiale, cu potențial explozibil, pe care Miruna Vlada le activează în acest volum. Energia lor decide și tonalitatea, și expresia cărții – de manifest radical împotriva oricăror tentative de a controla alegerile unei femei, dreptul ei de a decide în răspăr cu așteptările generale. Poemele Mirunei Vlada se hrănesc din forța unui Nu violent spus trecutului, dintr-o ruptură dureroasă și intimă, dar și dintr-o scrutare lucidă, plină de indignare, a unei lumi în care abandonul a trecut drept dragoste, perpetuând trauma, iar injustețea, drept ordine firească a lumii. Prematur crește dintr-o rană, dar, în același timp, deschide un orizont al vindecării, al transformărilor după propriile legi. E un pumn și o mângâiere, așa cum puține cărți de poezie au reușit să fie, balada grunge pe care mamele noastre nu și-au putut-o permite." (Alina Purcaru)
„Am fost tentat să spun că Miruna Vlada își desăvârșește aici proiectul politic devenit evident odată cu Bosnia. Partaj. Mi-am imaginat chiar cum, urmând exemplul Facultății de Farmacie, o clinică neonatologică (neapărat privată) și-ar tapeta pereții cu versuri din Prematur: «nu ai job, nu îți poți permite un copil;/ ai job, nu ai timp pentru un copil». Ideea nu mi se pare rea nici acum, dar nu sunt sigur că ea n-ar trăda intenția profund personală, casant personală, a volumului. Retorica de manifest se resoarbe perfect în organic. În bio- și psihologic. Nici urmă de dogmatism, așadar: ceea ce e general funcționează sub regimul meditației (de o paralizantă acuitate, aceasta), ceea ce e particular ține de regimul necontrafăcut al confesiunii. Rareori am citit o poezie mai empatică față de ceilalți și mai necruțătoare față de sine.” (Cosmin Ciotloș)
„Am fost tentat să spun că Miruna Vlada își desăvârșește aici proiectul politic devenit evident odată cu Bosnia. Partaj. Mi-am imaginat chiar cum, urmând exemplul Facultății de Farmacie, o clinică neonatologică (neapărat privată) și-ar tapeta pereții cu versuri din Prematur: «nu ai job, nu îți poți permite un copil;/ ai job, nu ai timp pentru un copil». Ideea nu mi se pare rea nici acum, dar nu sunt sigur că ea n-ar trăda intenția profund personală, casant personală, a volumului. Retorica de manifest se resoarbe perfect în organic. În bio- și psihologic. Nici urmă de dogmatism, așadar: ceea ce e general funcționează sub regimul meditației (de o paralizantă acuitate, aceasta), ceea ce e particular ține de regimul necontrafăcut al confesiunii. Rareori am citit o poezie mai empatică față de ceilalți și mai necruțătoare față de sine.” (Cosmin Ciotloș)
116 pages, Paperback
Published April 1, 2021
3 people are currently reading
156 people want to read
About the author
Miruna Vlada
14 books14 followersMiruna Vlada s-a nascut la 17 august 1986, la Bucuresti. A publicat prima poezie in revista Luceafarul in martie 2003, cu o prezentare de Octavian Soviany. A debutat, in anul 2004, cu volumul de versuri Poemextrauterine. A obtinut: Premiul de Debut (in revista) al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, Premiul de Debut al revistei Luceafarul si Premiul de Debut „Horatiu Ioan Lascu” al filialei USR, Iasi. Este prezenta in antologia de poezie Generatia 2000, coordonata de Marin Mincu. A obtinut Premiul al III-lea la Concursul PIJA (Prix International Jeunes Auteurs), Liege, Belgia, in iulie 2005, la sectiunea nuvele in limba franceza. Este prezenta cu textul cistigator si in antologia PIJA 2005. Contes et nouvelles. Recueil de textes laureats, Editura Le Grand Miroir, Bruxelles. In martie 2006 a lansat brosura Nimic interzis doar apropierea (in colectia de poezie underground NO NAME), in cadrul Festivalului International „Printemps des poetes”, editia a II-a.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 16 of 16 reviews
June 29, 2021
2,5
Am așteptat mult volumul și chiar dacă am rezonat cu ideea generala- femeile au dreptul de a decide-m-am oripilat și eu până la final de violenta opțiunilor anti-nataliste ale autoarei (sunt doua versuri parafrazate aici).
Premisa manifestulului ar putea fi versurile “a nu-ți dori copii e ceva la fel de natural/ca a ți-i dori/chill” – perfect de acord. N-am fost de acord, însă, cu modul în care un discurs stigmatizant articulat de bărbați, Bor, societate in general și îndreptat spre femeile care decid să nu aibă copii este reorientat spre femeile care decid sa aibă copii. Si-am să dau trei exemple aleatorii, dar sigur ar putea fi mai multe.
1)”mie nu mi-e milă de-astea care trag la jugul copiilor, pe cuvântu meu, ele sunt victimele milioanelor de oameni distrusi la cap/de mamele care nu au stiut sa ii creasca/ de mamele care nu au avut niciun orgasm toată viata/ si-au tinut-o numa` într-o fakeuiala [...]nu are de ce să-mi fie milă de babuine/si-o fac cu mana lor”
2) ”am pur și simplu alte repere în viață și mă mândresc cu ele/ am creier și mi-l folosesc”
3) ”o femeie e cu atat mai ”normală” la cap cu cât nu îsi doreste copii/că inseamnă că știe bine să aleagă varianta cu mai multe satisfacții pentru ea/și oricum că știe exact ce își dorește și e rațională și bine judecată/ față de femeile alelalte, adevăratele anormale, chiar dacă sunt o majoritate /”
O carte care își propune(si bine face) să demitizeze maternitatea ca formula unică a existenței feminie, punctând niște aspecte importante ce țin de istoria noastră recentă și nu numai, dar care eșuează grav la capitolul empatie. Sigur, se poate și așa. Eu nu cred insa ca e corect/etic să reduci la zero alte experiente, alte alegeri, alte vieti. Sper/visez la o societate în care să avem loc cu toatele, indiferent de nr de copii pe care-I avem în întreținere și în suflet, iar cartea nu pare sa fie un liant intre noi si ele. E doar o alta forma de adancire a santului care ne desparte.
Am așteptat mult volumul și chiar dacă am rezonat cu ideea generala- femeile au dreptul de a decide-m-am oripilat și eu până la final de violenta opțiunilor anti-nataliste ale autoarei (sunt doua versuri parafrazate aici).
Premisa manifestulului ar putea fi versurile “a nu-ți dori copii e ceva la fel de natural/ca a ți-i dori/chill” – perfect de acord. N-am fost de acord, însă, cu modul în care un discurs stigmatizant articulat de bărbați, Bor, societate in general și îndreptat spre femeile care decid să nu aibă copii este reorientat spre femeile care decid sa aibă copii. Si-am să dau trei exemple aleatorii, dar sigur ar putea fi mai multe.
1)”mie nu mi-e milă de-astea care trag la jugul copiilor, pe cuvântu meu, ele sunt victimele milioanelor de oameni distrusi la cap/de mamele care nu au stiut sa ii creasca/ de mamele care nu au avut niciun orgasm toată viata/ si-au tinut-o numa` într-o fakeuiala [...]nu are de ce să-mi fie milă de babuine/si-o fac cu mana lor”
2) ”am pur și simplu alte repere în viață și mă mândresc cu ele/ am creier și mi-l folosesc”
3) ”o femeie e cu atat mai ”normală” la cap cu cât nu îsi doreste copii/că inseamnă că știe bine să aleagă varianta cu mai multe satisfacții pentru ea/și oricum că știe exact ce își dorește și e rațională și bine judecată/ față de femeile alelalte, adevăratele anormale, chiar dacă sunt o majoritate /”
O carte care își propune(si bine face) să demitizeze maternitatea ca formula unică a existenței feminie, punctând niște aspecte importante ce țin de istoria noastră recentă și nu numai, dar care eșuează grav la capitolul empatie. Sigur, se poate și așa. Eu nu cred insa ca e corect/etic să reduci la zero alte experiente, alte alegeri, alte vieti. Sper/visez la o societate în care să avem loc cu toatele, indiferent de nr de copii pe care-I avem în întreținere și în suflet, iar cartea nu pare sa fie un liant intre noi si ele. E doar o alta forma de adancire a santului care ne desparte.
November 16, 2021
Am empatizat la maxim cu acest volum de poezii al Mirunei Vlada. Sunt multe poeme acolo scrise pe limba mea, ca să zic așa. Multe multe episoade retrăite, din copilărie pînă în adolescență, pe măsură ce citeam cartea. Cartea asta e despre toate mamele care nu au putut spune NU. E despre copiii care trăiesc sau au trăit nedreptăți teribile. Despre femei slabe vs femei puternice. Comunism vs capitalism etc.
January 30, 2022
ce aduce în literatură o femeie fericită și împlinită?
nada
ea trebuie să fie asuprită
ca să capete voce, să însemne ceva. să se vadă vânătăile.
***
Frica de alegerile noastre
e un ghem de sfoară
pe care îl aruncăm de la unii la alții.
tu, ba tu. hai tu. ba nu tu.
suntem plini de noduri. se rupe sfoara asta a amânării la un moment dat.
Suntem deja înfășurați. legați unii de alții fedeleș.
***
kinda convoluted, kinda problematic, au fost anumite pasaje that hit close to home și furia asta e așa ușor de înțeles but why let it take over? why let it fester? overall încolonarea la terapie everybody (and by that i mean everybody)
nada
ea trebuie să fie asuprită
ca să capete voce, să însemne ceva. să se vadă vânătăile.
***
Frica de alegerile noastre
e un ghem de sfoară
pe care îl aruncăm de la unii la alții.
tu, ba tu. hai tu. ba nu tu.
suntem plini de noduri. se rupe sfoara asta a amânării la un moment dat.
Suntem deja înfășurați. legați unii de alții fedeleș.
***
kinda convoluted, kinda problematic, au fost anumite pasaje that hit close to home și furia asta e așa ușor de înțeles but why let it take over? why let it fester? overall încolonarea la terapie everybody (and by that i mean everybody)
June 14, 2023
Un adevărat Manifest feminist, plin de curaj!
November 14, 2024
Cartea mea favorită de anul acesta
Superbă
Mai mult ca superbă
Superbă
Mai mult ca superbă
July 9, 2022
Voi lăsa aici un fragment care m-a emoționat destul de tare, precum întreaga carte, de altfel:
,,Am brațele pline de vânătăi dar nu am fost bătută
oprimarea curge prin generații uneori cu mici sincope
Ioana, străbunica mea, purta salbă de aur la gât și călărea caii ca un bărbat
venea de la satul ei din Prahova până la București pe Lipscani călare
să schimbe dolarii trimiși de soțul ei din Maroc
care lucra în industria extracției de petrol
punea teancurile de bani în sân și în chiloți ca să nu-i piardă sau să-i zboare în vânt pe cal
de la ea îmi vine prenumele și dorința permanentă de ducă
și da, am băgat uneori teancuri de bani în chiloți să văd cum se simte
soțul ei o privea la bătrânețe ca pe o perie veche de pantofi
ceva ce ai folosit îndelung ceva ce putea fi indispensabil o perioada și de care nu mai ai nevoie dar o mai ții acolo lângă
cuier o mai iei în mână uneori
doar ca să știi că acea nevoie nu mai există
În ea a dat cineva
Și în mine a crăpat".
**
,,Creșterea ratei natalității duce la creșterea ratei mortalității interioare."
,,Am brațele pline de vânătăi dar nu am fost bătută
oprimarea curge prin generații uneori cu mici sincope
Ioana, străbunica mea, purta salbă de aur la gât și călărea caii ca un bărbat
venea de la satul ei din Prahova până la București pe Lipscani călare
să schimbe dolarii trimiși de soțul ei din Maroc
care lucra în industria extracției de petrol
punea teancurile de bani în sân și în chiloți ca să nu-i piardă sau să-i zboare în vânt pe cal
de la ea îmi vine prenumele și dorința permanentă de ducă
și da, am băgat uneori teancuri de bani în chiloți să văd cum se simte
soțul ei o privea la bătrânețe ca pe o perie veche de pantofi
ceva ce ai folosit îndelung ceva ce putea fi indispensabil o perioada și de care nu mai ai nevoie dar o mai ții acolo lângă
cuier o mai iei în mână uneori
doar ca să știi că acea nevoie nu mai există
În ea a dat cineva
Și în mine a crăpat".
**
,,Creșterea ratei natalității duce la creșterea ratei mortalității interioare."
October 22, 2021
a fost interesant modul în care acest roman a răspuns la multe întrebări legate de naștere și libertatea femeilor. de asemenea, mi-a plăcut mult modul în care volumul a fost divizat în 3 părți diferite și modul în care s-a schimbat tonul în fiecare parte.
May 29, 2021
O carte grea, usor de citit, dar greu de dus. Ca realitatea noastra, a femeilor de 30+, in Romania dupa 30 de ani de la comunism. O carte care trebuia scrisa.
S-a plans, s-a zambit o secunda, dar cel mai mult s-a intristat.
Se simte foarte personal, ca si cum vezi prea mult din povestea autoarei. In acelasi timp ca si cum ti-a intrat cineva printre ganduri si ti-a scris din ele pe hartie.
O carte care duce aprecierea mea pentru Miruna Vlada la un nou nivel, cu admiratie pentru curajul si puterea ei.
S-a plans, s-a zambit o secunda, dar cel mai mult s-a intristat.
Se simte foarte personal, ca si cum vezi prea mult din povestea autoarei. In acelasi timp ca si cum ti-a intrat cineva printre ganduri si ti-a scris din ele pe hartie.
O carte care duce aprecierea mea pentru Miruna Vlada la un nou nivel, cu admiratie pentru curajul si puterea ei.
July 6, 2021
Recenzia completă: https://citestema.ro/prematur-de-miru...
“Marginalizate și arătate cu degetul, femeile care nu își doresc copii și care refuză această „identitate prestabilită” sunt supuse unor critici și hărțuiri sociale constante. Toate acestea Miruna Vlada pare a le simți până în ultimii pori, iar cititoarele-femei — fie că sunt sau nu mame — cred că vor găsi ceva foarte familiar în această expunere”
“Marginalizate și arătate cu degetul, femeile care nu își doresc copii și care refuză această „identitate prestabilită” sunt supuse unor critici și hărțuiri sociale constante. Toate acestea Miruna Vlada pare a le simți până în ultimii pori, iar cititoarele-femei — fie că sunt sau nu mame — cred că vor găsi ceva foarte familiar în această expunere”
August 16, 2021
#Prematur a ajuns la mine de ziua nașterii mamei mele. Am deschis șirul de poeme, oprindu-mă la fiecare, de parcă aveam o cutie cu bomboane de toate felurile. Nu pui pauză. Încalci reguli.
Lectura asta am facut-o cu poftă, de parcă îi lăsam pe toți să iasă la aer, iar eu continuam să mănânc cozonac, punându-mi kilograme pe șolduri ca să primesc mai târziu: Nu crezi că ar fi bine să mai slăbești?
Pe drumul fiecărui rând am luat-o pe fetița grasă de 10 ani, care se înjura cu băieții că faulta, stângace la propriu, în continuu la fotbal. Pentru mine sportul înseamna putere, nu reguli.
Am luat-o și pe cea de 16 ani, care a plecat cu Chup cu bicicletele. Parcă o aud pe mama: nu te duce pe pod, că nu te mai întorci. M-am întors cu genunchii praf, cu două pietricele ajunse până la tibia de la piciorul stâng. Am plâns. Mai mult de ciudă, că a avut mama dreptate. Dor de micuțul Pegas. Nu mai zic de mama.
Am luat-o printre poeme și pe bucata mea matură, care s-a îndrăgostit de cei mai frumoși ochi de pe lume. Fragilă. Curioasă.
Și pe cea care sunt azi. Mai serioasă, mai liniștită, trist că mai tristă.
Orice femeie citește Prematur cu tot bagajul ei. Cu toate etichetele din oglindă și din lume, cu toate imperfecțiunile induse de o societate bolnavă, ce își poartă branula și se plânge că o doare, dar nu face nimic în acest sens. Infecție. Antibiotic pe loc secund. Dă-i cu niște ceai de pelin. Îți trece. Se curăță. Te cureți.
Prematur e răspunsul simplu, vocal: Suntem libere să alegem ce avem chef!
Este rana. Durerea. Cusătura pe viu. Sunt tocurile nenorocite care te fac să sângerezi, dar stai pe ele, că la petrecerea asta cu iz oriental tre' să rămâi verticală.
La final, Prematur e gura de oxigen. Vindecarea. Un ruj roșu purtat într-o lume în care femeia trebuie să plece capul și să se supună. Să nu presupună.
Prematur ne arată că suntem și că asta... e suficient. Iar tu, Miruna Vlada, ești un om mișto.
Lectura asta am facut-o cu poftă, de parcă îi lăsam pe toți să iasă la aer, iar eu continuam să mănânc cozonac, punându-mi kilograme pe șolduri ca să primesc mai târziu: Nu crezi că ar fi bine să mai slăbești?
Pe drumul fiecărui rând am luat-o pe fetița grasă de 10 ani, care se înjura cu băieții că faulta, stângace la propriu, în continuu la fotbal. Pentru mine sportul înseamna putere, nu reguli.
Am luat-o și pe cea de 16 ani, care a plecat cu Chup cu bicicletele. Parcă o aud pe mama: nu te duce pe pod, că nu te mai întorci. M-am întors cu genunchii praf, cu două pietricele ajunse până la tibia de la piciorul stâng. Am plâns. Mai mult de ciudă, că a avut mama dreptate. Dor de micuțul Pegas. Nu mai zic de mama.
Am luat-o printre poeme și pe bucata mea matură, care s-a îndrăgostit de cei mai frumoși ochi de pe lume. Fragilă. Curioasă.
Și pe cea care sunt azi. Mai serioasă, mai liniștită, trist că mai tristă.
Orice femeie citește Prematur cu tot bagajul ei. Cu toate etichetele din oglindă și din lume, cu toate imperfecțiunile induse de o societate bolnavă, ce își poartă branula și se plânge că o doare, dar nu face nimic în acest sens. Infecție. Antibiotic pe loc secund. Dă-i cu niște ceai de pelin. Îți trece. Se curăță. Te cureți.
Prematur e răspunsul simplu, vocal: Suntem libere să alegem ce avem chef!
Este rana. Durerea. Cusătura pe viu. Sunt tocurile nenorocite care te fac să sângerezi, dar stai pe ele, că la petrecerea asta cu iz oriental tre' să rămâi verticală.
La final, Prematur e gura de oxigen. Vindecarea. Un ruj roșu purtat într-o lume în care femeia trebuie să plece capul și să se supună. Să nu presupună.
Prematur ne arată că suntem și că asta... e suficient. Iar tu, Miruna Vlada, ești un om mișto.
January 6, 2022
Mi-e greu să scriu ceva cât de cât coerent în legătură cu experiența lecturii pentru că am trecut printr-un rollercoaster emoțional. Da, refuzul de a face copii exprimat în prima parte și atacurile la adresa femeilor care au ales să facă pică greu, chiar și pentru cineva care nu are copii și nici vreun plan concret să schimbe acest aspect prea curând. Dar uneori m-am regăsit printre rânduri ca "Nu imi vreau ovarele" (de multe ori m-am gândit că dreptul la alegere în privința propriului corp oferit femeilor e doar o altă formă de tiranie) sau cele care vorbesc despre violența cu care li se impune femeilor printr-un discurs politic sau religios imperativul nașterii. Mai e mult în carte și despre traumele intergeneraționale și despre cum poate un refuz absolut de a da naștere unor noi generații funcționează ca vindecare. Cred că intenția este să șocheze, să aducă la lumină niște frici și coșmaruri pe care poate le avem, dar pe care le ascundem bine. Clar nu e pentru toată lumea, dar ca parte a unei discuții mai largi despre ce înseamnă să alegi să devii mamă e foarte ofertantă (mai ales ultima parte).
May 13, 2021
Un volum care te loveşte cu toată furia cuiva care nu mai poate. O parte manifest, alta confesivă, o a treia un pic sardonică. Greu de citit şi mai greu de digerat.
Fiecare poezie e ca un pumn în stomac.
Fiecare poezie e ca un pumn în stomac.
December 19, 2021
A roller-coaster of thoughts and emotions. Thoroughly enjoyed it. Looking forward to reading a novel.
December 28, 2021
O carte de poezie plină de forță. Minunată!
June 19, 2022
M-am regăsit. Mă bucur să văd public exprimată această opțiune. Admir curajul autoarei.
January 17, 2023
Iubesc cât de visceral redă abstractul, cu cât curaj apasă pe rană.
Partea din mine care vrea sa fie mamă va trebui să caute alte versuri în altă parte.
Partea din mine care vrea sa fie mamă va trebui să caute alte versuri în altă parte.
Displaying 1 - 16 of 16 reviews