What do you think?
Rate this book
Darurile desertului
Cartea Darurile Desertului este cu adevarat purtatoarea unei tipsii pline cu povesti despre darurile duhovnicesti din care parintii de la Muntele Athos se impartasesc zi de zi, ca efect si reverberatie a faptului ca si-au deschis vietile si inimile catre lucrarea plina de har a Rugaciunii lui Iisus. Cu aceasta carte, Markides reuseste sa coboare invataturile atonite din manastirile de la Sfantul Munte pana in casele noastre. Traditiile rasaritene stravechi de purtare si inchinare in acord cu valorile ortodoxe se aseaza, prin invataturile pline de dragoste de oameni ale parintelui Maximos, in proximitatea vietii laice, aici, in orasele in care, uneori, doar o speranta subtila si intuitia tacuta ne mai tin panzele orientate catre un sens profund al vietii. Dincolo de raspunsurile posibile oferite de biologie, neurostiinta, psihologie si dezvoltare tehnologica, socio-culturala senzatia omului modern este ca... mai e ceva.
Calea Intreita a duhovnicilor crestini, asa cum este prezentata de parintele Maximos acestui pelerin din lumea occidentala, poate aduce omului modern clarificare si o semnificatie pentru existenta umana: intelegerea evolutiva a sinelui in relatia cu Dumnezeu ‒ care nu este o miscare oarba, mecanica si automata spre dumnezeire. Sinele trebuie mai intai sa se arate in constiinta si apoi sa doreasca intens sa ajunga la o forma cat mai profunda de intregire. Indeplinirea unui asemenea scop ‒ eliberarea din stransoarea patimilor primare ‒ necesita efort si sacrificiu.
„Intreita Cale a purificarii, iluminarii si cunoasterii lui Dumnezeu (Catharis, Fotisis, Theosis) ar putea fi un model arhetipal al destinului uman. Daca lumea contemporana ar recunoaste acest proces, s-ar ajunge la intelegerea celor mai indepartate domenii ale naturii umane si poate la cea mai profunda structura a realitatii insesi. Notiunea ca fiintele umane sunt create dupa chipul lui Dumnezeu si faptul ca au potentialul si capacitatea de a se uni cu Dumnezeu este o tema de afirmare a vietii care ofera o harta a orientarii existentiale pentru a-i ajuta pe oameni sa navigheze prin viata. Mesajul interior care vine din Orientul crestin este ca, in ciuda tragediilor si a necazurilor inevitabile care intervin pe drum, la capatul calatoriei sufletului este unirea fericita cu Dumnezeu. In acelasi timp, sfintii ne amintesc permanent ca, pentru a atinge dumnezeirea si pentru a reveni la destinatia noastra suprema, trebuie sa ne angajam intr-o lupta spirituala curajoasa si sistematica pentru a ne depasi patimile egoiste. Nu exista scurtaturi pentru a ajunge acolo.”
„Rugaciunea si gandul, in general, nu sunt niste abstractiuni, ci energii concrete care pot avea implicatii spirituale si practice asupra persoanei care se roaga si asupra altora pentru care se roaga. Pe baza experientei lor personale, Sfintii Parinti au stiut asta de demult. Sunt maestri si cercetatori prin excelenta nu numai ai rugaciunii, dar si ai legilor care guverneaza domeniile suprasensibile, spirituale. Mostenirea lor, sub forma Caii Intreite, este in realitate un dar pentru omenire, un dar pe care l-au adus la viata in locuri precum deserturile din Egipt sau la Muntele Athos. Aceste «daruri ale desertului » au ramas latente in civilizatia noastra secularizata, a carei supravietuire poate depinde de cat de repede vom incorpora aceste daruri in realitatea noastra cotidiana.”
Kyriacos C. Markides, Darurile Desertului
„Viata lui Hristos este pentru noi arhetipul propriilor noastre vieti. Prin exemplul sau, Hristos ne-a aratat cum putem lupta pentru a ne elibera de patimile care ne tin inrobiti fata de aceasta lume.”
„In contextul traditiei duhovnicesti ortodoxe rasaritene Sfintii Parinti au elaborat o metodologie de purificare a inimii, astfel incat aceasta sa poata incepe sa devina constienta de prezenta lui Dumnezeu. Aceasta se numeste askesis, un set de exercitii si practici duhovnicesti pentru depasirea egoismului si pentru «dobandirea Sfantului Duh».”
Parintele Maximos
Cuprins
Nota autorului 9
1. Calatoria la Sedona 13
2. Darul desertului 31
3. Pelerinajul egeean 55
4. Manie fara pacat 73
5. Un altfel de spital 93
6. Schimbarile sufletului 113
7. Etapele spirituale 141
8. Convertitii 163
9. Viclenia 193
10. Puterea rugaciunii 215
11. Credinta sfintilor 231
12. Moartea si experientele la limita mortii 245
13. Sa ne amintim de Dumnezeu 267
14. Synaxis 289
15. Patimile primare 313
Calea Intreita a duhovnicilor crestini, asa cum este prezentata de parintele Maximos acestui pelerin din lumea occidentala, poate aduce omului modern clarificare si o semnificatie pentru existenta umana: intelegerea evolutiva a sinelui in relatia cu Dumnezeu ‒ care nu este o miscare oarba, mecanica si automata spre dumnezeire. Sinele trebuie mai intai sa se arate in constiinta si apoi sa doreasca intens sa ajunga la o forma cat mai profunda de intregire. Indeplinirea unui asemenea scop ‒ eliberarea din stransoarea patimilor primare ‒ necesita efort si sacrificiu.
„Intreita Cale a purificarii, iluminarii si cunoasterii lui Dumnezeu (Catharis, Fotisis, Theosis) ar putea fi un model arhetipal al destinului uman. Daca lumea contemporana ar recunoaste acest proces, s-ar ajunge la intelegerea celor mai indepartate domenii ale naturii umane si poate la cea mai profunda structura a realitatii insesi. Notiunea ca fiintele umane sunt create dupa chipul lui Dumnezeu si faptul ca au potentialul si capacitatea de a se uni cu Dumnezeu este o tema de afirmare a vietii care ofera o harta a orientarii existentiale pentru a-i ajuta pe oameni sa navigheze prin viata. Mesajul interior care vine din Orientul crestin este ca, in ciuda tragediilor si a necazurilor inevitabile care intervin pe drum, la capatul calatoriei sufletului este unirea fericita cu Dumnezeu. In acelasi timp, sfintii ne amintesc permanent ca, pentru a atinge dumnezeirea si pentru a reveni la destinatia noastra suprema, trebuie sa ne angajam intr-o lupta spirituala curajoasa si sistematica pentru a ne depasi patimile egoiste. Nu exista scurtaturi pentru a ajunge acolo.”
„Rugaciunea si gandul, in general, nu sunt niste abstractiuni, ci energii concrete care pot avea implicatii spirituale si practice asupra persoanei care se roaga si asupra altora pentru care se roaga. Pe baza experientei lor personale, Sfintii Parinti au stiut asta de demult. Sunt maestri si cercetatori prin excelenta nu numai ai rugaciunii, dar si ai legilor care guverneaza domeniile suprasensibile, spirituale. Mostenirea lor, sub forma Caii Intreite, este in realitate un dar pentru omenire, un dar pe care l-au adus la viata in locuri precum deserturile din Egipt sau la Muntele Athos. Aceste «daruri ale desertului » au ramas latente in civilizatia noastra secularizata, a carei supravietuire poate depinde de cat de repede vom incorpora aceste daruri in realitatea noastra cotidiana.”
Kyriacos C. Markides, Darurile Desertului
„Viata lui Hristos este pentru noi arhetipul propriilor noastre vieti. Prin exemplul sau, Hristos ne-a aratat cum putem lupta pentru a ne elibera de patimile care ne tin inrobiti fata de aceasta lume.”
„In contextul traditiei duhovnicesti ortodoxe rasaritene Sfintii Parinti au elaborat o metodologie de purificare a inimii, astfel incat aceasta sa poata incepe sa devina constienta de prezenta lui Dumnezeu. Aceasta se numeste askesis, un set de exercitii si practici duhovnicesti pentru depasirea egoismului si pentru «dobandirea Sfantului Duh».”
Parintele Maximos
Cuprins
Nota autorului 9
1. Calatoria la Sedona 13
2. Darul desertului 31
3. Pelerinajul egeean 55
4. Manie fara pacat 73
5. Un altfel de spital 93
6. Schimbarile sufletului 113
7. Etapele spirituale 141
8. Convertitii 163
9. Viclenia 193
10. Puterea rugaciunii 215
11. Credinta sfintilor 231
12. Moartea si experientele la limita mortii 245
13. Sa ne amintim de Dumnezeu 267
14. Synaxis 289
15. Patimile primare 313
384 pages, Paperback
First published October 18, 2005
23 people are currently reading
280 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 16 of 16 reviews
July 1, 2013
Markides's 'The Mountain of Silence' came at the perfect time in my life. It was what 'sealed the deal' in my heart for Orthodoxy. 'Gifts of the Desert' was just as pivotal but in a different way. While reading, it seemed to say, "Well, you're here now, and this is how it's done." I absolutely loved this book!
January 8, 2013
This is my second time trying to get through Gifts of the Desert. Who am I, but I think that it could have been much shorter, i.e., edited better. I've ground to a halt again at about the same place as last time. That is not to say that there is not good content and very encouraging stuff in here, but it might be one of those books that has to hit you at the right time. I will push through to the end soon.
Read Mountain of Silence. That is a wonderful book, dare I say, a classic read on Eastern Christian Spirituality. It is very genuine and Markides isn't afraid to voice his doubts and to push back in his discussions with Fr Maximos.
Read Mountain of Silence. That is a wonderful book, dare I say, a classic read on Eastern Christian Spirituality. It is very genuine and Markides isn't afraid to voice his doubts and to push back in his discussions with Fr Maximos.
August 14, 2023
O carte exceptionala! Am invatat multe lucruri noi iar cartea este un adevarat dar pentru cine este dispus sa-si deschida inima, mintea si sufletul pentru a afla cum sa se cunoasca pe sine mai bine dar mai ales cum sa poata accede la cunoasterea mai inalta, cea a lui Dumnezeu, prin Intreita Cale. Minunata experienta!
August 3, 2016
I read this book after reading the Magus of Strovolos and very much like the former, this book is does a great job to bridge Eastern philosophy to Christianity.
February 2, 2024
”Omul smerit caută întotdeauna dialogul și nu este prins în capcana rigidă a propriilor opinii și moduri de gândire. Lasă spațiu pentru conversația cu alții. Este întotdeauna gata să asculte. Omul smerit nu cade orbește în propriile logismoi (gânduri). Pune întotdeauna un semn de întrebare la sfârșitul gândului său și caută sfatul altora.”
”Indiferent ce ni se întâmplă nu este ceva accidental. Metanoia înseamnă să nu cauți niciodată scuze personale. În momentul în care îți cauți scuze și autojustificări, nu mai ești în metanoia. Acestea sunt ca focul și apa. Nu se amestecă.”
”Să presupunem că cineva spune ceva care ți se pare nedrept sau umilitor. Sau să presupunem că cineva te ignoră sau te face să te simți respins etc. Pentru oamenii obișnuiți, așa ceva poate fi greu de îndurat, dar în realitate acestea sunt oportunități de aur pentru creșterea noastră spirituală. Sunt trimise de Dumnezeu ca exercițiu spiritual. Dacă ripostăm și, să zicem, câștigăm disputa, în realitate am pierdut. Am pierdut o mare oportunitate.”
”Indiferent ce ni se întâmplă nu este ceva accidental. Metanoia înseamnă să nu cauți niciodată scuze personale. În momentul în care îți cauți scuze și autojustificări, nu mai ești în metanoia. Acestea sunt ca focul și apa. Nu se amestecă.”
”Să presupunem că cineva spune ceva care ți se pare nedrept sau umilitor. Sau să presupunem că cineva te ignoră sau te face să te simți respins etc. Pentru oamenii obișnuiți, așa ceva poate fi greu de îndurat, dar în realitate acestea sunt oportunități de aur pentru creșterea noastră spirituală. Sunt trimise de Dumnezeu ca exercițiu spiritual. Dacă ripostăm și, să zicem, câștigăm disputa, în realitate am pierdut. Am pierdut o mare oportunitate.”
December 29, 2024
Aceasta este a doua carte din acest ciclu, mi-a plăcut, sunt multe lucruri utile de învățat și aplicat în viața. În centrul cărții îl avem tot pe părintele Maximos care ne îndrumă in călătoria către cunoașterea ortodoxiei autentice.
Un fragment spre final (pag 350) care m-a țintit unde mă doare:
"Omul care spune mereu "eu cred", "eu știu", "eu am constatat", "eu am descoperit" emite un semnal că ceva nu funcționează bine la el. Știi ce greu este sa vorbești cu cineva care este in această stare de amăgire despre propriile cunoștințe și propria importanță, ceea ce duhovnicii numesc 'plani'. Este mai bine sa stai de vorba cu un om imoral, lipsit de etică, decât cu unul copleșit de acest neajuns. [...] Acest om nu asculta de nimeni altcineva, numai de propriile opinii. Oamenii aflați sub acest blestem au urechi, dar nu aud. Sunt sub influența unor spirite pe care Evanghelia le numește surde și mute "
Glosar
Plani - iluzie, eroare în perceperea și cunoașterea chestiunilor spirituale
Un fragment spre final (pag 350) care m-a țintit unde mă doare:
"Omul care spune mereu "eu cred", "eu știu", "eu am constatat", "eu am descoperit" emite un semnal că ceva nu funcționează bine la el. Știi ce greu este sa vorbești cu cineva care este in această stare de amăgire despre propriile cunoștințe și propria importanță, ceea ce duhovnicii numesc 'plani'. Este mai bine sa stai de vorba cu un om imoral, lipsit de etică, decât cu unul copleșit de acest neajuns. [...] Acest om nu asculta de nimeni altcineva, numai de propriile opinii. Oamenii aflați sub acest blestem au urechi, dar nu aud. Sunt sub influența unor spirite pe care Evanghelia le numește surde și mute "
Glosar
Plani - iluzie, eroare în perceperea și cunoașterea chestiunilor spirituale
October 25, 2024
This was written in a very easy-to-read style, making the Orthodox faith more understandable. Much of it was profound and encouraging, but I found parts of it confusing and paradoxical. A few sections raised some serious questions about the author's beliefs. Overall, I'm glad I read it because I definitely mined some nuggets of gold in doing so.
September 22, 2020
A follow on The Mountain of Silence, but with more emphasis of Maximos and his direct teachings. These two books make me want to be in the room with the author and Maximos, but be sure to start with The Mountain of Silence.
May 23, 2010
A friend of mine from college ended up joining one of the many monasteries mentioned in this book several years ago so I was curious to read it to find out a little bit about where he lives these days, though telling the story of an individual monastery isn't really the point of the book. Besides that, it had some interesting stuff to say about the philosophy/theology of monasticism and Eastern Christianity.
July 21, 2009
Not quite as good as "The Mountain of Silence" (Markides didn't have as much access to Fr. Maximos for this one), but still very interesting. I particularly enjoyed the story behind the Orthodox Christian monastery that is in the Arizona desert.
April 7, 2010
Mountain of Silence is better, but I still enjoyed this outing.
July 18, 2012
The third book I have read by Markides, and it was as great as Inner River and Mountain of Silence.
July 25, 2012
Good to read, but not as worthwhile as "The Mountain of Silence."
January 26, 2011
Borderline heretical but with some fascinating passages on Orthodox spirituality.
January 23, 2012
Gifts of the Desert: The Forgotten Book of Christian Spirituality.
Want to read
March 16, 2015Recommended to me by Julie Kaye
Displaying 1 - 16 of 16 reviews