Archibald Joseph Cronin was a Scottish novelist, dramatist, and non-fiction writer who was one of the most renowned storytellers of the twentieth century. His best-known works are The Citadel and The Keys of the Kingdom, both of which were made into Oscar-nominated films. He also created the Dr. Finlay character, the hero of a series of stories that served as the basis for the long-running BBC television and radio series entitled Dr. Finlay's Casebook. -Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/A.J._Cronin
It was supposed to be a vacation for Lewis Merrid, this trip to Vienna with his sister. But after a chance meeting with a striking but sad looking girl in a train compartment, Lewis ends up in snowy Austria hoping to find her again.
However, in tracking down Sylvia, he also finds her fiance', a large angry bull of a man, and in an effort to help Sylvia, he unwittingly becomes embroiled into a plan to help a jewel thief escape the country.
Very different from other Cronin novels but well done. Good escape read.
Această carte a fost publicată în 1939... de aici limbajul simplist și atât de protocolar. Povestea este una clasică. Un el o vede pe o ea în tren și se îndrăgostește. Ajungând la destinație, el este cuprins de remușcări pt că nu a apucat să îi spună că o place... Așa că se aventurează în căutarea ei. Cu greu, ajunge într-un ținut muntos, asediat aproape de zăpadă si viscol (de aici si titlul). Reîntîlnirea lor este însă umbrită de faptul că tatăl ei este urmărit de naziști. Sau cel puțin așa spune. Realitatea este alta. Lewis îndrăgostit până peste urechi, va face tot ce îi stă in putință pentru a o ține pe Sylvia în siguranță. Este o povestioară drăguță și chiar dacă e mai bolovănoasă în exprimare, e simpatică. Felul în care Lewis îi poartă de grija și o dorește, este emoționant. Iubirea pură, îngrădită prin respect exagerat o face o istorioara plăcută. Nu mi-a displăcut și sunt tare încântată că am putut să citesc o carte scrisă și tipărită în acea perioadă. 3 stele îi dau.
O tulburare ciudată îl învălui pe Merrid, chiar în clipa în care tânăra femeie pătrunse în compartiment. Era o dimineaţă rece, de februarie şi, deşi foarte devreme, dincolo de geamuri se distingea clar gara Seldkircke.
Buimăcit încă de somn, Merrid o privea pe necunoscută care se aşezase la capătul opus, al celeilalte banchete. Şi cum stătea aşa, dreaptă, profilul ei, ivit dintre zăpezi şi brazi, părea aproape ireal.
Se auzi ţârâitul unei sonerii, şi trenul îşi reluă drumul prin Tyrol-ul hibernal. Părea un tren fantomă; roţile alunecau tăcute pe şinele îngheţate, iar zăpada înăbuşea zgomotul locomotivei.
Peste tot ― zăpadă. Nesfârşită şi de o mare frumuseţe, acoperea pantele, împodobea brazii şi împovăra acoperişul vilelor, ascunse în depresiunile munţilor.
Dar, complet treaz acum, nu dădea nicio atenţie acestui peisaj strălucitor. Din când în când îşi lua ochii de la silueta liniştită a surorii sale, Connie, pentru a o cerceta pe furiş pe noua venită, cu priviri discrete şi puţin jenate.
Simţea o dorinţă inexplicabilă de a-i vorbi, de a-i adresa măcar un cuvânt. Cu toate astea, Connie rupse prima tăcerea. Se redresă, schiţând o grimasă, apoi se întinse şi frecându-se la ochi, declară că nu poate dormi.
― Trenul ăsta mă plictiseşte de moarte, zise ea nervoasă. Dumnezeu ştie de ce nu ne-om fi întors până la Kehl, pentru a lua de acolo Orient-Expresul! În fine, dacă tot nu se poate dormi, cred c-am putea totuşi mânca, ce zici?
Deschizând sacul tirolez pe care-l avea pe genunchi, se puse pe treabă, făcând haz de necaz. După ce îşi înăbuşi un căscat, începu să scoată chifle, unt, cârnaţi, şuncă, brânzoaice şi un termos cât toate zilele pe care îl umpluse cu cafea caldă în ajun, la Münich. Când scoase capacul, aroma cafelei se răspândi în tot compartimentul. Cu un gest maşinal, Lewis luă paharul pe care i-l întinse sora lui dar, după o clipă, avu o ezitare şi, întorcându-se spre Connie, făcu semn cu capul spre cealaltă persoană din compartiment. Connie îi urmări privirea, mirată. O asemenea atitudine din partea fratelui ei, de obicei atât de tăcut şi rezervat, o derută. Cu mutra ei copilăroasă ridică din umeri dar, supunându-se dorinţei fratelui său, se aplecă spre tânăra din compartiment cu un gest ademenitor.
― Noi o să luăm micul dejun acum, pentru că vagonul restaurant se ataşează abia la Innsbruck. N-aţi vrea să mâncaţi cu noi?
Ca şi cum nu ar fi auzit, tânăra nu reacţionă, rămânând în continuare absentă. În cele din urmă îşi întoarse încet capul.
Eigentlich ganz nette Abenteuergeschichte, die in den 1930er Jahren spielt. Kurz und einfache Sprache. Man sollte halt männlich sein und auf einen immer überlegenen, reichen Protagonisten stehen. Wieso man sich hemmungslos in eine Frau verliebt, die ständig nur als traurig und Schatten ihrer selbst beschrieben wird und kaum Charakterentwicklung durchläuft, ist mir schleierhaft. Wieso man für diese Frau und ihren Vater alles riskiert ist mir noch schleierhafter. Ich mochte aber die Vorstellung mit einem Happyend und einem Leben in saus und braus, dem Krieg in Europa gerade noch entkommen zu sein.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Una vacanza invernale nel vecchio continente, in un paesaggio innevato e quasi fatato, leggermente adombrato dallo spettro dei campi di concentramento. Qui un treno percorre ignaro la sua tratta, all'interno due fratelli americani in vacanza, un incontro fatale per uno di loro ne stravolgerà le vite. La misteriosa Sylvia attrae irrimediabilmente Lewis Merrid che si troverà invischiato in una stroria di intrigo, mistero e morte fra le montagne del Tirolo e la Svizzera. Una lettura avvicente e leggera di puro svago.
Enchanted Snow is Enchanted Reading especially if you have travelled to Austria and are familiar with the geography of the European Tyrolean Alps in which the story setting unfolds.
Charme désuet et intrigue dans les années 30, mais c'est un peu trop daté pour un lecteur d'aujourd'hui, un peu trop téléguidé. Mais ! La fin en twist est assez réussie.
Ca și în alte romane ale lui Cronin povestea te fascinează de la primele pagini. Deși este un autor mai puțin cunoscut, el se remarca prin romane precum Gran Canaria , Citadela., pe care le- am citit și le recomand mai ales celor care vor să descopere personaje cu un caracter puternic capabile de multă dăruire pt cei aflați în suferință.