„Insolitul personaj al Anei Dragomir este un martor al Istoriei mari, cu războaiele și marile ei nedreptăți, dar și al istoriei mici, pline de gingășii, promisiuni și ingenuități. Copacul este martorul copilăriei." Bogdan-Alexandru Stănescu, scriitor
Copacul nostru s-a născut la data de 17 noiembrie 1558, chiar în ziua în care era încoronată Regina Elizabeth I a Angliei. A învățat despre lumea înconjurătoare și despre cea a oamenilor împreună cu băiețelul care l-a plantat, Thomas, și cu neobișnuita lui prietenă, Rosie. Dar un Copac trăiește mai mult decât oamenii, chiar și decât cei care-l plantează și-l înconjoară cu dragoste, așa că povestea protagonistului nostru se întinde până în straniul an 2020. Acum Copacul este un arbore bătrân, care a cunoscut multe: războaie, povești de iubire, răutate, dar și multă, multă iubire.
„E ca în povestioara clasică despre întrecerea stranie la care participă Ahile: oricât de rapid ar fi, răbdarea unei broaște țestoase îl va face să rămână mereu în urmă. Cu un pas, cu o zecime de pas, cu o sutime ș.a.m.d. Sunt lucruri pe care omul nu le poate depăși. Copacul Anei Dragomir e din această categorie: viața lui începe în secolul 16 și ajunge până azi, în plină eră pandemică. Regine proeminente, ca Elizabeth (contemporana lui Shakespeare) sau Victoria (contemporana atâtora...), fapte diverse, invenții tehnice revoluționare, războaie mondiale – toate pălesc în fața longevității înțelepte a acestui Copac. E o bună lecție despre lume și istorie pe care ne-o predă cu farmec o prozatoare aflată, surprinzător, de cealaltă parte a catedrei: în băncile gimnaziului." Cosmin Ciotloș, critic literar
Ana Dragomir are 14 ani și locuiește în București. A debutat în 2019, cu În căutarea inspirației, o poveste emoționantă și antrenantă despre puterea imaginației și despre călătoriile care ne aduc prieteni pe viață. După un an a lansat Praf de zâne, în care ne convinge că lumea poveștilor este la fel de importantă pentru copii și pentru părinți. Adoră să-și petreacă timpul liber în natură, la țară - locul care a inspirat-o să scrie Copacul - și petrece clipe frumoase alături de prietenii ei. Este pasionată de lectură, iubește Marea Britanie și îi place să inventeze povești care să facă lumea mai frumoasă.
Acum câteva zile am avut plăcerea de a asculta audiobookul "Copacul" de Ana Dragomir, în lectura legendarului Victor Rebengiuc ❤️❤️❤️.
"Copacul" este o carte gingaşă, sensibilă, o poveste care îți umple sufletul de bucurie!
Personajul principal este Copacul, care a fost plantat cu multă dragoste de Thomas în data de 17 noiembrie 1558, chiar în ziua în care a fost încoronată Regina Elizabeth I a Angliei, iar povestea sa se întinde până în bizarul an 2020.
Copacul personificat este martor al unor evenimente istorice importante: Războiul Civil Englez, cele Două Războaie Mondiale, o cunoaşte pe Bertha Benz - prima femeie ce a condus o maşină, dar şi pe Regina Victoria a Regatului Unit.
Vă recomand cu mare drag spre lectură această poveste minunată, plină de tâlc!
“Copacul” este opera unei tinere autoare si pot afirma ca am fost curioasa peste masura de acest titlu, înca de când a aparut. Am fost placut surprinsa de poveste si îmi pare rau ca a durat atat de mult sa o aduc in biblioteca mea.
Am fost martora unei povesti emotionante, încarcata de evenimente, doar viata unui copac este lunga, iar viata lui Copac chiar a fost, a început in secolul al saisprezecelea, cand era doar suma unor seminte si a fost plantat de Thomas, un baietel, si continua pâna-n anul 2020, când lumea este lovita de pandemie.
Scriind aceste randuri, privesc ciresul din spatele blocului, cires plantat de tatal meu la scurt timp dupa ce s-a mutat in acest oras, inainte sa ma nasc eu, si ma gandesc câte a vazut si el, pe langa zidurile blocurilor, câti copii au gustat din fructele sale, i-au sezut pe ramuri, cati si-au inscriptionat numele pe trunchiul sau, câte povesti a ascultat si cât de mult ne racorea în zilele toride de vara… Cate amintiri ma leaga de acest copac si ce copilarie frumoasa am avut, iar el a fost unul din martorii copilariei mele 🥰.
Deci, cumva, m-am regasit in poveste si Copac a reusit sa-mi ajunga la suflet, sa o citesc cu un zâmbet larg pe buze, a fost atât de frumoasa si o adevarata lectie de viata, oferita de o tanara autoare aflata înca pe bancile scolii gimnaziale, ceea ce este un lucru nemaipomenit. Imaginatia este fara limite, trebuie doar sa ii dai frâu liber si poate realiza ceva cu totul deosebit…❤️
“(…) toate fiintele au suflet. Mare sau mic, nu conteaza. Este acolo.”
“Viata are atât de multe întrebari la care oamenii nu pot raspunde, iar noi trebuie sa fim puternici si sa învatam sa traim fara a avea toate raspunsurile.”
“Copacii vad atât de multa istorie, nu crezi? Ei traiesc asa de mult…nu ca noi. Eu cred ca toti copacii simt ce simtim si noi, la fel si animalele.”
“(…) Copacii chiar au o viata. Ca simt. Ca vad. Ca traiesc. Ca toate fiintele si toate vietuitoarele au o poveste care merita spusa si auzita.”
“(…) viata nu se opreste niciodata, merge ca o masina pe autostrada, nu se opreste sa admire sau sa acorde atentie unui copac obisnuit, într-un oras aglomerat sau pe un câmp pustiu. Uneori doar trece în viteza si uita sa traiasca cu adevarat.”
4.5⭐ Sincer, m-a impresionat cartea asta, chiar nu mă așteptam să îmi placă atât de mult, mai ales ca a fost scrisă de o fată de 14 ani!! E o poveste foarte frumoasă din mai multe perspective, dar cea principală este chiar a copacului, care poartă cu el sute de ani de istorie și amintiri. Cartea e surprinzător de bine scrisă și e completată de niște ilustrații superbe. Chiar dacă e o carte pentru copii, merită citită 100%. Cât despre literatura română, pot să spun că o lăsăm pe mâini bune, am încredere în talentul Anei de a ilustra povești.
Am ascultat această carte fiindcă este citită de Victor Rebengiuc. Este ușoară și simpatică, numai bună de sarbatori sau pentru cei care sunt la început cu cărțile audio. Dacă știi și niște istorie a regalității britanice, e și mai bine.
🌳 Dacă ați înțelege graiul copacilor, pentru că da, copacii vorbesc, ați fi curioși să aflați povestea lor?
Atunci vă împărtășesc si vouă ce am citit din cartea "Copacul", o carte scrisă de o tânără autoare româncă contemporană, o autoare care nu este la prima sa scriere. Sper să ne mai încânte cu alte cărți, pline de tâlc si magie.
Damian a povestit o altă carte a ei "În căutarea inspirației.
🌳Copacul este martorul, observatorul atâtor schimbări ce au loc cu prietenii săi,de la copilarie la maturitate, precum si evenimentele din lumea înconjurătoare,războaie, regine și nu numai.
Thomas, este un băiat de 10 ani care decide să planteze un copac, atunci când află ca noua regină a Regatului Unit o să fie Elisabeta I.
🍃 Știți de ce a ales să planteze un copac? Pentru că aflase că decedase Regina Mary, iar "Copacul" reprezintă nemurirea, statornicia, durabilitatea...precum și cei 44 de ani de domniei ai Elisabethei.
Și astfel plantează mai multe semințe în data de 17 noiembrie 1558, în urma cărora o să răsară Copacul, un arbore ce îi devine confident, prieten, un martor al transformărilor, trăirilor prin care trece. Copacul mai are încă 2 prieteni, pe Rosie și pe pisica acesteia pe nume Emma. Dintre toți prietenii Copacului, numai Emma este cea norocoasă, pentru ca ea poate să-i înțeleagă graiul.
Odată cu plecarea lui Rosie la palat, Thomas a început să-și ajute părinții, muncind la conac și astfel întâlnirile cu Copacul s-au rărit. Thomas a devenit negustor, și-a urmat visului de a călători pe mare...si după câțiva ani buni alături de Rosie, se întoarce pentru a-si depozita/ascunde amintirile la rădăcina lui.
🌳Copacul a rămas cu amintirile despre ei, cu ce au îngropat ei, precum și cu tatuajul scrijelit de copii pe copac.
🍃 Câteodată suntem nevoiți să lăsăm lucruri, ființe în urmă, să mergem pe altă cale...acela reprezintă trecutul nostru, dar cum a constientizat și Copacul, asta nu înseamnă că uităm trecutul.
După plecarea lui Thomas multe s-au mai întâmplat în lume, dar nu a mai fost nimeni să-i povestească si să se ascundă sub ramurile lui, au fost oameni trecători, o femeie bandit,familia reginei Victoria, temerara Bertha și nu în ultimul rând copiii din anul 2019.
🍃Iar epilogul cărții, cu reflexia asupra vieții " sunt bătrân, am trecut printr-o grămadă de evenimente de-a lungul timpului, am suferit, dar am fost și fericit. Stau în câmp și zâmbesc. Trăiesc."
Recenzia o găsiți și pe pagină și pe blogul "Sclipiri de stele"
O carte simplă, dar plină de subtilități și cu esență, bine documentată, mai ales că autoarea a scris-o la doar 14 ani. Audiobook-ul în lectura lui Victor Rebengiuc aduce un plus de profunzime. 💛
“Părinții mei m-au numit odată o dezamăgire fiindcă nu sunt băiat. Asta înseamnă că practic nu am drepturi. Trebuie să fac tot ce spun bărbații. Dacă nu mă căsătoresc cu cineva cu avere sau dacă refuz să mă duc la curtea regală să o slujesc pe regină, atunci de ce mai trăiesc? Asta-mi spune mereu mama. Doamna mama. Este foarte strictă și conservatoare. Și-a dorit un băiat, dar m-a avut pe mine.”
“Cred că asta-ți face apropierea de nobilime. Te acrește și te strică.”
Cartea ilustrată de Ionuț Robert Olaru ne deapănă povestea unui copac ce ia naștere pe data de 17 noiembrie 1558, în ziua în care era încoronată Regina Elizabeth I a Angliei 👑 Copacul este martorul istoriei și al copilăriei, evenimentele derulându-se până în prezentul nostru 💚 "Copacii trăiesc mai mult decât oamenii. Văd atâta istorie, iar noi nici nu îi observăm. Nici nu vorbim cu ei. Oare ne aud? Oare ne văd? Ne simt?"
Una dintre cele mai înduioșătoare, relaxante si minunate povești de copii pe care am parcurs-o in ultima vreme. M-a facut sa imi amintesc sa prețuiesc lucrurile simple in viața. Subiectul central este viata si perspectiva unui copac pe parcursul vietii sale de peste 4 secole, multa istorie plus rolul său de personaj....cred ca cel mai mult mi-au placut capitolele in care povestea copacul impresiile sale. M-a emotionat profund atașamentul copacului de Thomas si Rosie. O super recomand!
Copacul își spune povestea, după sute de ani de viață, în care a trecut prin foarte multe, de la încoronarea Reginei Elisabeta I a Angliei, la prieteniile cu câțiva copii, Războaiele Mondiale și întâlniri cu femei celebre. Vede toate astea într-un fel al lui, inocent și dulce, prietenos, gata oricând să asculte pe oricine se oprește să povestească. O cărticică tare simpatică și ușor de ascultat, care mi-a amintit puțin cum este să fii copil.