„Fantasticul este una dintre marile chei ale literaturii mele”, spune autorul, convins că „realitatea poate fi fantastică în orice clipă, fiindcă uneori viața ne oferă o viziune momentană a ceva ce alterează ordinea realului”.
Îmbinând subtil elemente ale literaturii de sorginte fantastică - misterul, straniul, ambiguitatea, indeterminarea, suspansul, atracția exercitată de zona absconsă, întunecată a existenței - cu dezvăluirea dimensiunii lăuntrice a ființei umane aflate aproape întotdeauna sub semnul atotstăpânitor al iubirii, povestirile din volum reflectă, în varii ipostaze, tema efemerității ființei, simțită ca o incertitudine față de identitatea unei alte ființe, întrucât cunoașterea umană este imperfectă. (Tudora Şandru-Mehedinţi)
Adolfo Vicente Perfecto Bioy Casares (1914-1999) was born in Buenos Aires, the child of wealthy parents. He began to write in the early Thirties, and his stories appeared in the influential magazine Sur, through which he met his wife, the painter and writer Silvina Ocampo, as well Jorge Luis Borges, who was to become his mentor, friend, and collaborator. In 1940, after writing several novice works, Bioy published the novella The Invention of Morel, the first of his books to satisfy him, and the first in which he hit his characteristic note of uncanny and unexpectedly harrowing humor. Later publications include stories and novels, among them A Plan for Escape, A Dream of Heroes, and Asleep in the Sun. Bioy also collaborated with Borges on an Anthology of Fantastic Literature and a series of satirical sketches written under the pseudonym of H. Bustos Domecq.
Inițial, am vrut să-i ofer cărții două stele (sau trei, cu indulgență), dar următoarele povestiri au ridicat, pentru mine, calitatea volumului:
- Săpând un șanț - o Moara cu noroc pe dos, dacă vă vine să credeți (asta ca să vedeți și nivelul meu de lecturi, nu am trecut de McN :))) ). Aici, Julia și Raúl încearcă să-și țină pe linia de plutire motelul printr-o crimă, iar apoi un accident care reprezintă adevăratul twist al povestirii;
- Năzuința - m-a dus cu gândul la filmul Stand by me (adaptare a nuvelei The Body de St. King, cea mai bună dintre adaptări, spun criticii). Un grup de prieteni din copilărie, unul dintre ei se căsătorește cu singura fată din grup, pentru a trece printr-o căsnicie chinuită, sfârșind mort;
- De partea umbrei - poveste de dragoste exotică desfășurată între Londra, Genova, Lausanne și Africa.
Mai menționez 'Camera fără ferestre', povestire care m-a dus cu gândul la tesseractul din Interestellar de Chris Nolan.
Și închei cu un citat din 'Paradigmă': "Vă rog să meditați o clipă, dragul meu domn, la aspectul sublim al acestei istorii. Dumneavoastră, care ați citit atât de mult, ați mai întâlnit o poveste de dragoste mai desăvârșită? Imaginați-vă acești doi tineri, aproape niște copii, stând nu departe de statuia ilustrului erou al patriei, chibzuind între ei cum să iasă dintr-o dilemă copleșitoare. Pe un taler al balanței stă viața unei mame adorate, dragostea de patrie și lealitatea față de camarazii cu care împărtășeau același crez; pe celălalt, iubirea din inimile lor. Ricardo și Angelica nu șovăiră."
Containing 17 short stories, The Afternoon of a Faun explores the realms of fictional fantasy and magical realism, covering some of Casares’ recurrent themes – time travel, mechanisms that help in the preservation of the human consciousness, séances and mesmerism. What I’ve noticed in these short stories is also an inclination for reflections over the social and political transformations of Argentina, and sometimes even other countries, like East Germany.
Some stories also kept one of Casares’ most known characteristic – a huge gap between what the characters know and what actually happens. I’ve first encountered it while reading The Invention of Morel, but I was pleasantly surprised to find it here too, in stories like Flies and Spiders, or A Door Opens.
I liked most of the stories as they come as varied as possible, and also I felt most of them being written as stories of exploration, following the forever existing question – what if? **** stars
În specificul stil curățel, animat nu de altă pasiune decât cea a literaturii (mi-l imaginez citindu-i cu emoție în glas Silvinei sau lui Jorge Luis), povestirile lui Adolfo Bioy Casares din această antologie sunt ca un geamantan cu dublu fund, cel secret ascunzând realitatea fantasticului. Și astea scrise pe vremea când Haruki Murakami încă nu se apucă să alerge!