Nu pot pretinde că stăpînesc vocabularul unui fizician teoretic, așa încît nu am priceput unele sintagme. În pofida științei mele aproximative, răspunsurile la cele 10 întrebări fundamentale mi s-au părut limpezi. De ce trebuie să le punem? Așa, pur și simplu, pentru că sîntem ființe foarte curioase, fiindcă avem meteahna de a ne mira și dorința de a cunoaște. Iar dorința e o excelentă justificare a căutării noastre.
Voi lua întrebările pe rînd și voi rezuma răspunsurile așa cum le-am înțeles.
1. Există Dumnezeu? Datele fizicii și întreaga cosmologie arată că universul a apărut din nimic, mai precis, dintr-o „singularitate” (un punct de o densitate infinită, p.99). Dumnezeu e o ipoteză inutilă. Din păcate pentru specia umană, „nimeni nu a creat universul și nu ține nimeni în mîini soarta noastră” (p.52). Trebuie să ne descurcăm singuri.
2. Cum a început totul? Cu o singularitate (p.61). Hawking nu a acceptat această ipoteză cu plăcere. Autorul invocă și în acest capitol așa-zisul „principiu antropic”. Dacă universul ar fi avut alte constante fizice și chimice, conștiința nu s-ar fi ivit. Pornind de la faptul că numai aici a apărut o conștiință, ea poate fi văzută ca finalitatea evoluției. O formulare a a acestui argument: „Principiul antropic spune că universul trebuie să fie într-o măsură mai mare sau mai mică exact așa cum este, pentru că, dacă ar fi altfel, atunci nu ar exista nimeni care să-l observe” (p.65). Unii au crezut că principiul antropic e o „dovadă” a existenței lui Dumnezeu, a faptului că evoluția urmează un plan prescris. Nu poate fi.
3. Există și altă viață inteligentă în univers? Puțin probabil. Dacă există, am fi aflat deja.
4. Putem prezice viitorul? E vorba, firește, de viitorul lumii fizice. Principiul de incertitudine complică infinit răspunsul. Credința lui Laplace că viitorul poate fi prezis cu maximă rigurozitate nu e realizabilă (p.91).
5. Ce se află în interiorul unei găuri negre? Numai Dumnezeu poate ști. Destul de imprecis spus, o gaură neagră este o stea care s-a micșorat pînă la dimensiunea zero. Acolo cîmpul gravitațional este atît de puternic, încît lumina nu mai poate evada din hăuri.
6. E posibilă călătoria în timp? Nu. Ar contrazice legile fizicii. Pentru a călători în timp, omul are nevoie de o navă cu o viteză mai mare decît cea a luminii (p.119). Prin urmare, „legile fizicii conspiră ca să împiedice călătoria în timp” (p.128).
7. Vom supraviețui pe Pămînt? Greu de spus. Hawking e îngrijorat. O catastrofă ecologică (dacă nu una nucleară), apariția superinteligenței rebele par inevitabile. Omul trebuie să se gîndească la o modalitate de a evada de pe Pămînt (p.134).
8. Ar trebui să colonizăm spațiul? Neapărat. Resursele sînt tot mai puține.
9. Ne va depăși inteligența artificială? Într-o carte anterioară, Hawking minimaliza problema: „calculatorul actual nu depășește inteligența unei rîme”. Nu mai e deloc așa. Și nu mai e mult pînă cînd intelectul uman va fi depășit de IA. Stephen Hawking crede că acest fapt se va petrece în următoarea sută de ani. Ce se va întîmpla dacă inteligența artificială „va dezvolta o voință proprie”? (p.162). De ce ar respecta preceptele etice? Superinteligența (despre care filosoful suedez Nick Bostrom a scris o carte foarte interesantă, în 2014) este o amenințare redutabilă.
10. Cum modelăm viitorul? Prin imaginație și creativitate (p.173). Din păcate, „asistăm la o revoltă globală împotriva experților” (p.174). Așadar, problema nu e cum să-l modelăm, problema e dacă mai avem un viitor...
O carte instructivă și folositoare.
P. S. Am întîlnit probleme de corectură la pp. 34, 56, 77, 139.