Pornind de la legătura naturală care se creează între mamă şi copil, D.W. Winnicott explorează o serie de probleme cotidiene din viaţa unui bebeluş şi a mamei lui, cum ar fi hrănirea, plânsul şi joaca, grijile, primele mişcări spre independenţă, precum şi, mai târziu, probleme serioase, cum sunt furtul şi minciuna. Importanţa mamei la începutul vieţii, timiditatea, educaţia sexuală în şcoală şi rădăcinile agresivităţii sunt expuse într-o manieră directă, accesibilă şi prietenoasă. Pe parcursul fiecărui capitol, Winnicott scoate în evidenţă abilităţile înnăscute ale mamei şi ale părinţilor în general şi face diferenţa între acestea şi deprinderile care trebuie achiziţionate de-a lungul timpului de către cei care cresc şi educă un copil.
Capacitatea voastră de a şti ceea ce este real şi ceea ce nu este real îi este de mare ajutor copilului din toate punctele de vedere, pentru că el nu reuşeşte să înţeleagă decât treptat că lumea nu este aşa cum ne o imaginăm şi că imaginaţia nu este chiar ca lumea reală. Dar fiecare are nevoie de cealaltă. Ştiţi prea bine că primul obiect pe care îl iubeşte bebeluşul – o bucăţică de pătură sau o jucărie moale –înseamnă pentru el o parte din propria persoană şi, dacă i o luaţi sau o daţi la spălat, este o tragedie. Când bebeluşul începe să arunce obiectul iubit şi alte obiecte (aşteptându-se, desigur, să le ridice cineva şi să i le dea înapoi), atunci ştiţi că a venit momentul în care aveţi şi voi permisiunea de a pleca şi a vă întoarce.
Unele persoane cred că un copil este ca lutul în mâinile unui olar. Ele încep să îl modeleze şi se simt responsabile de ceea ce vor obţine. Total greşit. Dacă asta este ceea ce simţiţi, veţi fi copleşi?i de o responsabilitate pe care nu trebuie să v-o asumaţi. Dacă acceptaţi ideea că bebeluşul conţine în el tot ce îi trebuie pentru a trăi, atunci veţi putea acorda mai multă atenţie procesului de dezvoltare şi veţi fi ferici?i să răspundeţi nevoilor lui.
D.W. Winnicott, pediatru şi psihanalist britanic, a fost medic şi şef de secţie la Spitalul de copii Paddington Green timp de 40 de ani, până la pensionare, precum şi preşedintele Societăţii Britanice de Psihanaliză. D.W. Winnicott a avut o activitate bogată şi ca profesor, susţinând cursuri pentru psihanalişti, psihiatri de copii, profesori şi asistenţi sociali. A practicat psihanaliza şi psihiatria pediatrică până la sfârşitul vieţii, în 1971. La Editura Trei au mai apărut, printre altele: De la pediatrie la psihanaliză, Procesele de maturizare, Joc şi realitate. Cuprins
Introducere
Partea I. Mama şi copilul 1 Un bărbat studiază maternitatea 2 Cum începeţi să vă cunoaşteţi bebeluşul 3 Bebeluşul ca preocupare curentă 4 Hrănirea sugarului 5 Unde ajunge mâncarea? 6 Finalul procesului digestiv 7 Portretul bebeluşului hrănit de mamă 8 Alăptatul 9 De ce plâng bebeluşii? 10 Lumea în doze mici 11 Bebeluşul ca persoană 12 Înţărcatul 13 Şi tot despre bebeluşii care sunt nişte persoane 14 Moralitatea înnăscută a bebeluşului 15 Instinctele şi dificultăţile normale 16 Copiii mici şi alţi oameni
Partea a II-a. Familia 17 Şi taţii? 18 Standardele lor şi standardele voastre 19 Ce înţelegem printr-un copil normal? 20 Copilul unic 21 Gemenii 22 De ce se joacă copiii? 23 Copilul şi sexul 24 Furatul şi minţitul 25 Primele experimente independente 26 Sprijin pentru părinţii normali
Partea a III-a. Lumea exterioară 27 Nevoile copiilor mai mici de cinci ani 28 Mama, educatoarea şi nevoile copilului 29 A influenţa şi a fi influenţat 30 Diagnosticul educaţional 31 Timiditatea şi tulburările nervoase la copii 32 Educaţia sexuală în şcoli 33 Vizitarea copiilor la spital 34 Aspecte ale delincvenţei juvenile 35 Rădăcinile agresivităţiiPornind de la legătura naturală care se creează între mamă şi copil, D.W. Winnicott explorează o serie de probleme cotidiene din viaţa unui bebeluş şi a mamei lui, cum ar fi hrănirea, plânsul şi joaca, grijile, primele mişcări spre independenţă, precum şi, mai târziu, probleme serioase, cum sunt furtul şi minciuna. Importanţa mamei la începutul vieţii, timiditatea, educaţia sexuală în şcoală şi rădăcinile agresivităţii sunt expuse într-o manieră directă, accesibilă şi prietenoasă. Pe parcursul fiecărui capitol, Winnicott scoate în evidenţă abilităţile înnăscute ale mamei şi ale părinţilor în general şi face diferenţa între acestea şi deprinderile care trebuie achiziţionate de-a lungul timpului de către cei care cresc şi educă un copil.
Capacitatea voastră de a şti ceea ce este real şi ceea ce nu este real îi este de mare ajutor copilului din toate punctele de vedere, pentru că el nu reuşeşte să înţeleagă decât treptat că lumea nu este aşa cum ne o imaginăm şi că imaginaţia nu este chiar ca lumea reală. Dar fiecare are nevoie de cealaltă. Ştiţi prea bine că primul obiect pe care îl iubeşte bebeluşul – o bucăţică de pătură sau o jucărie moale –înseamnă pentru el o parte din propria persoană şi, dacă i o luaţi sa...