What do you think?
Rate this book
Cvartet
Proprietara unui trust de presă – o femeie rafinată, devoratoare și cu indecent de mulți bani. Un scriitor matur, plin de charismă, însă mistuit de angoasă și de romanul care nu înaintează. O tânără jurnalistă cu viziune și talent, dar cu un trecut care ascunde răni dureroase. Un agent al serviciilor hiperpotent, sub acoperire. Și un personaj absent de o uriașă forță, care îi leagă unii de alții mai mult decât ar putea bănui ei înșiși. Vocile din Cvartet compun treptat, ca într-un joc de măști, arhitectura complexă a unui roman în care suspansul crește de la o pagină la alta prin inteligența construcției.
Daniela Ulieriu și Doina Popescu scriu o poveste la patru mâini în care cititorul e purtat de pe vechea stradă Xenofon până într-un sat din Ardeal, din ritmurile trepidante și noxele Bucureștiului până în exoticul Bali, din peisajul decadent al extravaganțelor dâmbovițene până în dezordinea minților bolnave. În lumea rocambolescă și fără nimic sfânt, ruptă parcă dintr-un film de Sorrentino, umorul crunt și durerea surdă se întrepătrund, iar sinapsele nu ni se destind nici măcar o clipă. În prim-plan se află omenescul însuși, cu tot sublimul și sordidul său.
Daniela Ulieriu este jurnalistă de televiziune și presă scrisă, iar în ultimii ani a lucrat ca expert cultural în România, Franța și Camerun. A coordonat două studii antropologice de anvergură sub egida prințesei africane Ly Ma Bat Ngoup – Ly Cea Care Poartă Pielea de Panteră: Perles. Couleurs d’Afrique, publicat în 2010, și Ndop. Étoffes des cours royales et sociétés secrètes du Cameroun, apărut în octombrie 2020. Călătoare pasionată, a fost în peste șaizeci de țări. A locuit în Asia de Sud-Est doi ani. Multe dintre impresiile de călătorie au fost transformate în articole pentru diverse publicații de gen și pot fi citite pe blogul ei de călătorie, Asia mea. Daniela Ulieriu este și autoarea albumelor de artă Mândrescu, sculptură și Feodoroff, pictură.
Doina Popescu a absolvit Facultatea de Filozofie din cadrul Universității din București și este autoarea romanelor Șampanie cu soia (2001), Iluzoria vulpe a fericirii (2014) şi a volumului de povestiri Vipia amiezii (2017). Până la revoluție a lucrat ca profesoară şi psihologopedă, iar după 1989 a fost, pe rând, redactor la România liberă, Mediafax, Cotidianul şi la Direcţia Ştiri a Televiziunii Române. De asemenea, a publicat articole într-o serie de reviste culturale. În calitate de coordonatoare a Biroului EBU (European Broadcasting Union), a furnizat sute de materiale, preluate şi difuzate de televiziuni de pe toate continentele.
Daniela Ulieriu și Doina Popescu scriu o poveste la patru mâini în care cititorul e purtat de pe vechea stradă Xenofon până într-un sat din Ardeal, din ritmurile trepidante și noxele Bucureștiului până în exoticul Bali, din peisajul decadent al extravaganțelor dâmbovițene până în dezordinea minților bolnave. În lumea rocambolescă și fără nimic sfânt, ruptă parcă dintr-un film de Sorrentino, umorul crunt și durerea surdă se întrepătrund, iar sinapsele nu ni se destind nici măcar o clipă. În prim-plan se află omenescul însuși, cu tot sublimul și sordidul său.
Daniela Ulieriu este jurnalistă de televiziune și presă scrisă, iar în ultimii ani a lucrat ca expert cultural în România, Franța și Camerun. A coordonat două studii antropologice de anvergură sub egida prințesei africane Ly Ma Bat Ngoup – Ly Cea Care Poartă Pielea de Panteră: Perles. Couleurs d’Afrique, publicat în 2010, și Ndop. Étoffes des cours royales et sociétés secrètes du Cameroun, apărut în octombrie 2020. Călătoare pasionată, a fost în peste șaizeci de țări. A locuit în Asia de Sud-Est doi ani. Multe dintre impresiile de călătorie au fost transformate în articole pentru diverse publicații de gen și pot fi citite pe blogul ei de călătorie, Asia mea. Daniela Ulieriu este și autoarea albumelor de artă Mândrescu, sculptură și Feodoroff, pictură.
Doina Popescu a absolvit Facultatea de Filozofie din cadrul Universității din București și este autoarea romanelor Șampanie cu soia (2001), Iluzoria vulpe a fericirii (2014) şi a volumului de povestiri Vipia amiezii (2017). Până la revoluție a lucrat ca profesoară şi psihologopedă, iar după 1989 a fost, pe rând, redactor la România liberă, Mediafax, Cotidianul şi la Direcţia Ştiri a Televiziunii Române. De asemenea, a publicat articole într-o serie de reviste culturale. În calitate de coordonatoare a Biroului EBU (European Broadcasting Union), a furnizat sute de materiale, preluate şi difuzate de televiziuni de pe toate continentele.
216 pages, Paperback
Published January 1, 2021
About the author
Daniela Ulieriu
7 books3 followersDaniela Ulieriu a petrecut câțiva ani în Camerun, unde a coordonat două mari studii antropologice sub egida Prințesei africane Ly Ma Bat Ngoup: Perles, couleurs d’Afrique, publicat în 2010, și Ndop. Etoffes des cours royales et sociétés secrètes du Cameroun, apărut în octombrie 2020. Există o Africă pe care toată lumea o cunoaşte, inclusiv cei care nu au vizitat-o niciodată, aceea a safariului și a jeepului care gonește printre girafe şi lei. Și există o Africă necunoscută, misterioasă și plină de magie (societăți secrete, inițieri, ceremonii și dansuri sacre, vraci care citesc în crabi...) care s-a dezvăluit Danielei Ulieriu și care a inspirat cartea de povești Prințesa și perla.
Călător pasionat, Daniela Ulieriu a fost în aproape 70 de țări. A petrecut doi ani în Asia de Sud-Est. O parte din impresiile sale de călătorie pot fi citite pe blogul ei de călătorie danielaulieriu.ro.
Călător pasionat, Daniela Ulieriu a fost în aproape 70 de țări. A petrecut doi ani în Asia de Sud-Est. O parte din impresiile sale de călătorie pot fi citite pe blogul ei de călătorie danielaulieriu.ro.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
June 24, 2024
Ce surpriză plăcută! O carte fascinantă, provocatoare, scrisă într-un limbaj extrem de rafinat și bogat.
O incursiune plină de suspans si alertă din trepidantul București la un mic sat din inima Ardelealului, iar de aici în exoticul Bali. Iar pe parcursul acestei călătorii, avem parte de cronici de arte vizuale, eseuri despre istorie și doze de politică.
O serie de monologuri interioare ale unor personaje extrem de bine construite, purtătoare de traume, cu căsnicii eșuate sau relații secrete, dar care în final se vor închega într-o imagine unitară.
Foarte mult mi-a plăcut. O carte extrem de complexă pentru cele 200 de pagini. O proză românească contemporană extrem de solidă și credibilă.
Știu că nu este o carte promovată, am descoperit-o și eu întâmplător, deși o aveam în bibliotecă de 3 ani, dar v-o recomand cu cea mai mare căldură. Mai ales celor pasionați de descoperirea autorilor români.
PS: Daniela Ulieriu m-a convins. Îmi doresc să citesc și regele din Bissap. ❤️
O incursiune plină de suspans si alertă din trepidantul București la un mic sat din inima Ardelealului, iar de aici în exoticul Bali. Iar pe parcursul acestei călătorii, avem parte de cronici de arte vizuale, eseuri despre istorie și doze de politică.
O serie de monologuri interioare ale unor personaje extrem de bine construite, purtătoare de traume, cu căsnicii eșuate sau relații secrete, dar care în final se vor închega într-o imagine unitară.
Foarte mult mi-a plăcut. O carte extrem de complexă pentru cele 200 de pagini. O proză românească contemporană extrem de solidă și credibilă.
Știu că nu este o carte promovată, am descoperit-o și eu întâmplător, deși o aveam în bibliotecă de 3 ani, dar v-o recomand cu cea mai mare căldură. Mai ales celor pasionați de descoperirea autorilor români.
PS: Daniela Ulieriu m-a convins. Îmi doresc să citesc și regele din Bissap. ❤️
September 19, 2021
Ieri am citit o carte. Cvartet , de Daniela Ulieriu și Doina Popescu. Am inceput-o ușor și așezat, familiarizată fiind cu propria-mi răbdare în ale lecturii și m-am trezit devorând-o, ca să-i aflu finalul. Acum oscilez între teama de-a da spoilere și dorința de-a-mi exprima părerile .
O carte în care te regăsești, nu doar într-un singur personaj, ci în toate, în combinații ciudate. Iar odată cu aceste personaje ți se deschid niste planuri care știi că se vor închide, dar nu și cum. Parcursul până acolo este ca un montagne russe, plin de stări, emoții, învățăminte, concluzii, regrete, încurajări. Pe măsură ce se muta lumina reflectorului pe alt personaj, "țineam cu el",exact ca la National Geografic ,când ții cu orca, dacă ea este subiectul emisiunii și te rogi să se împiedice morsa, ca să aibă orca ce mânca,sau ții cu morsa,daca despre ea este filmarea, și te rogi să se rupă banchiza, să cadă naibii orca in apa. Așa și aici: oricât te-ar enerva un personaj ce apare povestit ,când ajunge la persoana întâi, te răsucești și tu. Îmi place jocul ăsta in care ești atras și cum îți spui:"mda,aici are și el dreptate.La asta nu m-am gândit".
Bunici la țară, măști care te trăiesc și pe care le trăiești,depresii mai mult sau mai puțin rezolvate, tonuri concluzive sau șovăielnice, căutări de rezolvări ale unor începuturi gri,ca să nu-ți ratezi un prezent alb, certitudini scurse printre degete și amarul păcălelii instalându-se confortabil in creierul tău uimit și spectator la propria-i șchiopătare, scene incestuase, orhidee care nu au mimetism, ci au precedat cu 2 milioane de ani forme ce vor fi regăsite ulterior printre noi, oameni, pe cât de deștepți,pe atât de proști, iubiri egoiste și parazitare , pasiuni și uri. Realizezi, că exact așa cum tabloul lui Bruegel- Căderea lui Icar, nu este de fapt al lui, la fel și viața ta poate fi compusă din fibre al căror material nu-l cunoști, deși puteai jura cu 3 secunde mai devreme că-i știi cu ochii închiși compoziția.Și te surprinzi uneori privindu-ți nepăsător propria-ți cădere, ce-ți omoară iremediabil avântul (precum păstorul și Icar,in tablou). O carte cu mult cinism, ironie, umor , care te face să cauți străzi vechi din București, să-l asculți pe Glenn Gould cântând Bach,să vezi Underground, să citești mai mult și să te cam bucuri necondiționat, ci doar pentru că poți s-o faci. Rezolvări? Poate da, poate nu. Aflați singuri.
Mai spun că mi-a plăcut cum răzbate la fiecare pas cultura. O cultură îndelung formată, adâncă și difuzată precum crăpăturile din pământ când este un cutremur.
O carte în care te regăsești, nu doar într-un singur personaj, ci în toate, în combinații ciudate. Iar odată cu aceste personaje ți se deschid niste planuri care știi că se vor închide, dar nu și cum. Parcursul până acolo este ca un montagne russe, plin de stări, emoții, învățăminte, concluzii, regrete, încurajări. Pe măsură ce se muta lumina reflectorului pe alt personaj, "țineam cu el",exact ca la National Geografic ,când ții cu orca, dacă ea este subiectul emisiunii și te rogi să se împiedice morsa, ca să aibă orca ce mânca,sau ții cu morsa,daca despre ea este filmarea, și te rogi să se rupă banchiza, să cadă naibii orca in apa. Așa și aici: oricât te-ar enerva un personaj ce apare povestit ,când ajunge la persoana întâi, te răsucești și tu. Îmi place jocul ăsta in care ești atras și cum îți spui:"mda,aici are și el dreptate.La asta nu m-am gândit".
Bunici la țară, măști care te trăiesc și pe care le trăiești,depresii mai mult sau mai puțin rezolvate, tonuri concluzive sau șovăielnice, căutări de rezolvări ale unor începuturi gri,ca să nu-ți ratezi un prezent alb, certitudini scurse printre degete și amarul păcălelii instalându-se confortabil in creierul tău uimit și spectator la propria-i șchiopătare, scene incestuase, orhidee care nu au mimetism, ci au precedat cu 2 milioane de ani forme ce vor fi regăsite ulterior printre noi, oameni, pe cât de deștepți,pe atât de proști, iubiri egoiste și parazitare , pasiuni și uri. Realizezi, că exact așa cum tabloul lui Bruegel- Căderea lui Icar, nu este de fapt al lui, la fel și viața ta poate fi compusă din fibre al căror material nu-l cunoști, deși puteai jura cu 3 secunde mai devreme că-i știi cu ochii închiși compoziția.Și te surprinzi uneori privindu-ți nepăsător propria-ți cădere, ce-ți omoară iremediabil avântul (precum păstorul și Icar,in tablou). O carte cu mult cinism, ironie, umor , care te face să cauți străzi vechi din București, să-l asculți pe Glenn Gould cântând Bach,să vezi Underground, să citești mai mult și să te cam bucuri necondiționat, ci doar pentru că poți s-o faci. Rezolvări? Poate da, poate nu. Aflați singuri.
Mai spun că mi-a plăcut cum răzbate la fiecare pas cultura. O cultură îndelung formată, adâncă și difuzată precum crăpăturile din pământ când este un cutremur.
September 5, 2021
Recomand acesta carte, mi-a placut mult, mai ales personajul Astrid in care cred ca se regaseste orice femeie. De fapt mi-au placut toate personajele femine Alice, Magda, Suzica, Baba, am ras si am plans in acelasi timp.
May 31, 2025
De dimensiunile unei nuvele, Cvartet este mai mult decat o poveste. Este mai degraba o marturisire vie a traiectoriei unor vieti ce se apropie si/sau departeaza de centru. Iar in centrul ei se afla nimeni altul decat cititorul. Lectura Cvartetului este mai degraba o implicare in timp real in viata unor personaje ce iti reconstituie, tie ca cititor, artefactele unor trairi fie visate/dorite, fie ascunse si tinute in vreun colt al sufletului, al omenescului.
Autoarele compun o "muzica" ce tine cont nu doar de personaje in sine, ci si de ansamblul lor tintuit intr-un cotidian aparent iluzoriu. Astrid il iubeste, dar mai mult il doreste fizic pe Tudor. Tudor inca sufera dupa Ioana. Alice are nevoie de certitudinea unei relatii stabile alaturi de Horia. Horia este prezent uneori fizic, fiindca altfel traieste in trecut, un trecut de altfel foarte prezent. Cei patru sunt nucleul povestii si totodata, proiectii ale fiecaruia dintre noi.
Iar dintre instrumentele de lucru, pe tot parcursul povestii, nu lipsesc erosul, visarea, nevoia confirmarilor, tradarea, suferinta, ura, bucuria, lacrimile, exoticul, impacarea, acceptarea, smerenia si laconicul. Si toate acestea, compun o carte ce nu o mai poti lasa din mana.
Autoarele compun o "muzica" ce tine cont nu doar de personaje in sine, ci si de ansamblul lor tintuit intr-un cotidian aparent iluzoriu. Astrid il iubeste, dar mai mult il doreste fizic pe Tudor. Tudor inca sufera dupa Ioana. Alice are nevoie de certitudinea unei relatii stabile alaturi de Horia. Horia este prezent uneori fizic, fiindca altfel traieste in trecut, un trecut de altfel foarte prezent. Cei patru sunt nucleul povestii si totodata, proiectii ale fiecaruia dintre noi.
Iar dintre instrumentele de lucru, pe tot parcursul povestii, nu lipsesc erosul, visarea, nevoia confirmarilor, tradarea, suferinta, ura, bucuria, lacrimile, exoticul, impacarea, acceptarea, smerenia si laconicul. Si toate acestea, compun o carte ce nu o mai poti lasa din mana.
November 7, 2021
După primele pagini ai zice că e un fel de “Numele meu e Roșu,” a lui Pamuk a la roumaine. Doar că pentru mine e mult mai mult de atât. A “page turner,” romanul la patru mâini (dintre care două le cunosc de o viață) te face să te (re)îndrăgostești de București, să cauți informații despre biserica misterioasă din Cinciș sau despre picturi pe care le-ai văzut undeva, cândva. Până și orhideele devin simpatice (pentru că eu nu pot să le sufăr) 🙂
În romanul în care nu se întâmplă nimic, de fapt se întâmplă un milion de chestii, ca în orice jam session reușit, care te bucură prin sentimentul de naturalețe. Și de umor, și de sarcasm, și de melancolie. Mai ales când recunoști voci, personaje, momente la care râdeai în hohote în urmă cu mulți ani.
În concluzie, Daniela Ulieriu, Doina Popescu, felicitări!
În romanul în care nu se întâmplă nimic, de fapt se întâmplă un milion de chestii, ca în orice jam session reușit, care te bucură prin sentimentul de naturalețe. Și de umor, și de sarcasm, și de melancolie. Mai ales când recunoști voci, personaje, momente la care râdeai în hohote în urmă cu mulți ani.
În concluzie, Daniela Ulieriu, Doina Popescu, felicitări!
August 28, 2021
Prea multa drama, prea multe coincidente, prea groase tusele, prea evidente si stridente referinte culturale.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews