Soarele a murit în zori

Pe urmele agentului B-39 #1

by Haralamb Zincă

Genres: Crime, Espionage

416 pages, Mass Market Paperback

First published January 1, 1976

About the author

Literary pseudonym of Hary Isaac Zilberman

A fost bibliotecar la ARLUS (1945-1946). A absolvit Școala de Literatură și Critică Literară "Mihai Eminescu" (1950-1951). A lucrat ca redactor-șef adjunct la revistele 'Tânărul scriitor' și Luceafărul, redactor la Viața românească, secretar responsabil de redacție la Gazeta literară (1962-1966) și director al Casei Uniunii Scriitorilor, din 1967.
Este autorul a peste 50 de cărți polițiste și de spionaj.


Source: https://ro.wikipedia.org/wiki/Haralam...

Reviews

[Dana-Adriana B. · Rating 5 out of 5]

Un roman, cu spioni, excelent. Totul incepe cu scriitorul Cara care este chemat de un necunoscut care este pe patul de moarte. Aici afla despre disparitia agentului Radu Doinas si asa este atras in acesta enigma.

[Eva Anca · Rating 5 out of 5]

Știți deja, probabil, că m-au captivat cărțile lui Haralamb Zincă pe care le-am citit. De data aceasta, am avut ocazia să fiu în compania uneia dintre cărțile sale de spionaj, Soarele a murit în zori, carte care face parte din seria „Pe urmele agentului B-39”. Așa cum ne putem da seama, aceste cărți îl au în vizor pe agentul de spionaj intitulat B-39.

https://www.randurileevei.ro/2021/06/...

[Cornel Diaconu · Rating 3 out of 5]

Se vede "mana" autorului.
Totusi, cam lasa impresia de "dezlanat" .... amestecul de amintiri ale lui O.V. cu prezentarea scriitorului erou (Cara), cu pretinse extrase din documente ale vremii (telegrame, etc.) o face cumva mai greu de urmarit.
Si, in plus, pare muuult prea mare/intinsa pentru subiectul abordat. Daca ar fi fost un simgur roman, eventual un roman mare, intins pe 2 volume, cred ca ar fi fost mai OK. Dar 5 romane insirate ... mie imi pare cam (prea) mult.

Cred, totusi, ca si eu personal nu prea mai gust genul asta de subiect, spionaj; mai ales localizat in timp in anii razboiului; plus eventual amestec de realitate cu fictiune, asa cum e cazul de fata.

[Ana ★ Tesserell · Rating 4 out of 5]

Scriere frumoasa, dar subiectul un pic greoi, am urmarit cam 95% din actiune

[Sorina · Rating 4 out of 5]

„Firul acțiunii poate fi comparat cu un puzzle, o legătură duce la alta și te pomenești punând cap ca cap ițe, idei, întâmplări. Doar e un roman de spionaj… Vă avertizez de pe acum că este o lectură care îți pune mintea la contribuție, te face să gândești.” https://literaturapetocuri.ro/soarele...

[Lidia Silvia · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut enorm. Te ține cu sufletul la gură, deși uneori mă simțeam confuză, dar consider că ăsta e farmecul la tot ce înseamnă spionaj, informații codate și infiltrare printre dușmani.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Povestea a început într-o seară de toamnă, urâtă şi ploioasă. Scriitorul Corneliu Cara, instalat la masa de lucru, se oprea când şi când din scris pentru a se văita, abia auzit, de o durere stăruitoare la încheieturi. În ultimii ani, ploile de noiembrie, reci şi cenuşii, îi răscoleau un reumatism mai vechi, contractat în timpul războiului, prin noroaie şi tranşee. Iar dacă durerile nu izbuteau să-l doboare şi să-l ţintuiască la pat, în schimb îl aruncau în braţele unei crunte indispoziţii: scria greu, chinuit, ceea ce-l enerva, făcându-l irascibil şi nesuferit. La toate acestea se mai adăuga, i se părea lui, prezenţa cicălitoare a nevesti-si şi a celor două fete. „De le-aş vedea odată măritate şi la casele lor! Of! Cum îmi mai tulbură liniştea lăuntrică, de care un creator are atâta nevoie!”
Deodată, îşi aminti cum la masa de prânz, Camelia, nevastă-sa, fără ca el să-i fi cerut, îi pusese puţin piper în ciorbă… Aruncase stiloul cât colo şi se ridicase furios de la birou. „De ce mi-ai pus piper? reluă el în gând cearta cu supusa-i soţie. Ţi-am cerut eu? Păi dacă nu ţi-am cerut, de ce-mi piperezi ciorba?” Tot certându-se cu ea, se opri lângă fereastră, fără însă a îndrăzni să-şi arunce privirea afară, la spectacolul dezolant al ploii… I-ar fi convenit de minune ca în clipa aceea Camelia să fie în încăpere, să-i răspundă, să bată cu pumnul în masă şi să-şi afirme cu îndrăzneală punctul de vedere: „Condimentele sunt necesare organismului, iar eu ştiu că organismul tău cere piper!” Camelia însă prefera tactica tăcerii sau a replierilor, nu avea curajul să intre în arenă. „Unde-mi eşti, nevastă?” Scriitorul se uită iscoditor prin încăperea luminată doar de lampa de birou. Pe unul din pereţi se răsfrângea, înfricoşătoare, umbra unui bibelou.
Înfăşurat în halatul său verde, de casă, cu motive turceşti, prinse a se învârti prin încăpere ca un leu în cuşcă, certându-se cu un interlocutor nevăzut. Se opri din nou la fereastră. De data asta, cuteză să tragă draperia de catifea şi să se uite în curte – se întunecase, deşi ceasul înserării încă nu bătuse; ploua pieziş şi des, iar în răstimpuri rafale de vânt se străduiau inutil să sfâşie pânza ploii: castanii, desfrunziţi şi spălaţi de apele cerului, închipuiau nişte fiinţe umile şi resemnate în faţa unui anotimp vrăjmaş. Strada era pustie. Streşinile casei plângeau. Plânsul ăsta îl înfioră; după un timp, îi trezi în suflet o senzaţie ciudată şi neplăcută, o senzaţie nedorită: i se părea că întunericul ce se pregătea să subjuge definitiv oraşul îi punea în primejdie propria existenţă, că alunecă, puţin câte puţin, într-un hău fără fund, de unde întoarcerile nu erau cu putinţă. Gândul morţii îl cutremură şi deveni conştient că trebuie să se opună fatalităţii, să întreprindă neapărat ceva… ceva menit să împiedice ireparabilul. Se răsuci cu spatele către fereastră: ochii săi mai mult speriaţi decât trişti se îndreptară automat spre masa de lucru – zări manuscrisul.

[Apostol Cristina · Rating 4 out of 5]

Cartea „Soarele a murit în zori” a fost pentru mine ca multe alte cărți despre al Doilea Război Mondial o piatră pe suflet, lectura a decurs sângerie și dramatică, nu poți trece impasiv printr-un astfel de text fără a strânge din dinți atunci când soarta e decisă de alții, când ești doar un punct în mare, ești firul care poate fi tăiat în două oricând, oriunde și de oricine. Personajele nu doar că au impact dar te fac să te uiți în spate și să gândești scrierea în dorința de a nu pierde un fapt ce peste câteva pagini va fi difinitoriu; totul în această carte a fost cu încărcătură, una grea dar și esențială pentru cunoașterea unor fapte ce au lăsat semne de întrebare în deznodarea istoriei ce încă nu ne lasă să respirăm liber. Fiecare detaliu prezentat a arătat că după colț te așteaptă o nouă întorsătură, o nouă provocare ce nu lasă momente de respiro doar te acoperă cu ceața curiozității dezolante parcă anticipând că totul va fi din rău în mai dezastruos. Vă spun, o carte cu sigiliul unei apăsări istorice pe care vă îndemn să o citiți, eu am rămas profund impresionată de ce am descoperit printre file… și e doar primul volum dintr-o serie!

recenzia completă: https://vorbepentrusufletblog.wordpre...

[Carmen Bogliș · Rating 3 out of 5]

Nu atât de captivantă precum promitea în primele capitole. Povestea pare curmată de faptul că știm cum se sfârșește povestea eroului, care de altfel mi-a plăcut, iar suspansul scade.
Totuși, aflăm lucruri interesante legate de spionaj, de proceduri și, mai ales, de greutățile întâmpinate de agenți la tot pasul.

[Rianna Dumitrescu · Rating 4 out of 5]

🧑🏻‍💼👩‍❤️‍👨👒👗🪭🎖️🃏🎀🪁🀄🖼️🎹🎻🎗️🪈🪻🌷💮🌸🌠🌌🌃🎐🏕️🏡🚪🛏️🛋️🪞🪟🧮🧸📒📔📘📗📕📖🧧🔖🧋☕🧁🍰🍮🎂