Resacul Spatiului

by Philippe Curval, Liana Gheorghe (Translator)

Txalqii sunt niște creaturi care au formă de sferă. Ei nu se pot dezvolta decât trăind în simbioză cu creaturi inferioare. Un Txalq ajunge pe planeta Pământ unde se înmulțește la infinit, parazitând aproape toți oamenii. O parte din oameni reușesc să se salveze refugiindu-se pe planeta Venus unde își refac forțele și de unde reîncep asaltul asupra Pământului pentru a-și recupera teritoriul. Ei descoperă o planetă în care oamenii nu sunt sclavi, ci trăiesc într-o simbioză perfectă cu Txalqii.

Genres: Science Fiction

286 pages, Paperback

First published January 1, 1975

About the author

Philippe Curval is the pseudonym of Philippe Tronche (born 27 December 1929), a French journalist and science fiction writer.

He first became of interest in 1962 and in 1977 won the Prix Apollo for Cette chère humanité (translated into English by Steve Cox as Brave Old World, Allison & Busby, 1981).[1] He is also known for his works of science fiction criticism and as an editor.

Reviews

[Răzvan Ursuleanu · Rating 3 out of 5]

Invadatorii Txalq, extratereștrii imaginați de autor, nu sunt atipici pentru romanele SF ale anilor ’60 (de culoare verde-scârbos, compuși din tot felul de substanțe gelatinoase, membre cu care practic nu ar putea să apuce mai nimic, trei ochi… și o personalitate care oscilează cam prea des între idioțenie și genialitate). Cu toate astea, “Resacul spațiului” nu cred că a ajuns să cadă în desuetudine și nici să-și piardă calitatea de carte de recomandat pentru un week-end fără mari pretenții.

Ființele acestea din alte lumi nu au sosit să ne cotropească urmând modelele clasice din literatura SF, nu vor să ne nimicească și să ne devalizeze de ce am agonisit noi pe Terra de-a lungul timpului și nici măcar nu sunt interesate să ne mănânce. Txalqii nu doresc altceva decât să conviețuim într-o simbioză mentală și fizică din care fiecare rasă să aibă de câștigat. Doar că aici vorbim despre rasa oamenilor, și pe ăștia nu prea poți să pui bază, lucru pe care txalqii n-ar fi fost rău să-l afle înainte de a dori să se oploșească la noi în casă.

Oamenii nu doresc să dea, ei doresc doar să beneficieze, de ce e chiar atât de greu de înțeles? Noi, pământenii, vrem să vedem, să avem, să ni se spună ce să facem și să fim fericiți, cam asta e tot. Txalqii ne oferă aceste lucruri (după criteriile lor, e adevărat), și de la noi iau dansul, sexul și scandalul (care oricum sunt în mare parte gratuite și la discreție pe planeta noastră). Sărmanii de ei, practic nu câștigă aproape nimic.

P.S. Când romanul se apropia de final, am avut sentimentul că până și autorului i s-a făcut milă de creațiile sale invadatoare și i-a lăsat pe câțiva să supraviețuiască, spre marea supărare a unor cititori răzbunători care probabil, dacă ar fi fost după ei, i-ar fi stârpit pe txalqi până la ultimul.

Nota acordată romanului : 7

[Nadège · Rating 4 out of 5]

J'aime les livres qui font réfléchir, et avec celui-là, j'ai été servie ! Avec tous les aller-retour entre les deux camps, les Txalqs et leurs esclaves d'un côté, les rebelles opposés à leur civilisation de l'autre, je me retrouvais à chaque fois à me positionner d'un côté et de l'autre. Est-ce que je suis prête à me fondre dans une masse collective pour accomplir de grande et belles choses, pour faire avancer la civilisation dans le bon sens? Ou est-ce que je préfère conserver coûte que coûte mon individualité et mon libre-arbitre, même au sein d'une civilisation humaine décadente et décrépite?
J'aime beaucoup cette histoire. Elle dévoile peu à peu des détails qui montre que beaucoup d'événements ont transformé la société, avant même l'arrivée des extraterrestres parasites.
Par contre, je trouve les personnages assez peu développés. Leurs motivations sont exposées un peu trop cliniquement et on a du mal à ressentir de l’empathie pour eux.

[Sylvain · Rating 1 out of 5]

Une belle idée de départ et des scènes d'exposition "intimistes" qui s'avèrent prenantes. Malheureusement, la partie à "grand spectacle" ne tient pas bien la route (cf la fine équipe de 3 ou 4 personnages qui s'en va débriefer son expédition spatiale dans un bistrot parisien). Une enflure stylistique à la limite du supportable, aussi bien dans les parties narratives que dans les dialogues. Décevant.

[PATRICE PRIVAT · Rating 3 out of 5]

Mon premier bon roman de SF français; peut être un peu long; peut être un peu naïf et pontifiant dans le dernier tiers. Bon, faut accepter l'idée d'une Vénus marécageuse où il pleut sans cesse; je pense que même en 75 on en était plus là; Les relations entre personnages sont un peu manquantes en subtilité et en profondeur mais l'ensemble est plaisant à lire. Disons 3.5 étoiles.

[Lionel · Rating 1 out of 5]

Y a pas grand chose à sauver dans ce livre. Les quelques bonnes idées sont gâchées par le style de l'auteur.

[Gabrielle Devos · Rating 2 out of 5]

Un style très, très lourd. Il faut se calmer avec les adjectifs et les grandes tirades moralisatrices. On nous parle sans cesse d’une terrible société décadente sans qu’aucune personnage nommé ne l’illustre, et au contraire, tous sont en colère et cynique. J’aurai aimé, moi aussi, lectrice, pouvoir être témoin de tous ces problèmes, et non pas seulement en entendre parler les personnages - que je trouve très ennuyants au demeurant.

[Lungu Denis-Iasmin · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut foarte mult această carte și mi s-a părut o idee originală. Ulterior citind alte cărți am descoperit că autorii s-au inspirat din această operă.
Rrecomand această carte cititorilor genului! E un unicat.