What do you think?
Rate this book
Pogromul de la Iași
„Această carte aduce la lumină adevărul ascuns despre ce s-a întîmplat la Iaşi în cîteva zile din iunie 1941. Deşi numai 5,6% din populaţia ţării mai era evreiască după ciuntirea în anul anterior a României Mari, la Iaşi această minoritate era jumătate din populaţia oraşului. Cînd a izbucnit războiul, contra lor s-a dezlănţuit Holocaustul: 14.850 i-au căzut imediat victime, înainte de deportarea masivă spre Transnistria. Într-o societate în care antisemitismul îmbibase viaţa curentă şi era înteţit zilnic de presă, decizia militară de a deporta peste noapte această masă de evrei de lîngă frontieră, considerată ca risc de sabotaj în războiul din Răsărit care sta să înceapă, a creat panică şi a provocat violenţă. De la evacuare s-a ajuns la eliminare. La climatul de samavolnicie au contribuit îndeosebi legionarii şi cuziştii, liberi să devasteze, să jefuiască şi să ucidă. Această carte documentează nu doar crimele săvîrşite de conducători, ci şi pasivitatea înfricoşată a jumătate dintre ieşeni. Reunirea într-un volum a dovezilor, deplorabile şi dezonorante, e un act esenţial pentru întreaga memorie colectivă din România, care trebuie să păstreze vie remuşcarea.” (acad. Andrei Pippidi)
„Despre Pogromul de la Iaşi sunt numeroase studii academice care includ: analize ale procesului decizional, descrieri ale actelor de violenţă, memorii ale victimelor. Albumele cu fotografii ilustrează ororile din punct de vedere vizual. Ce lipseşte, de fapt, este o reprezentare care să reunească toate aceste aspecte. Prezentul volum oferă o perspectivă de ansamblu asupra rezultatelor cercetării întreprinse de Radu Ioanid. Pentru o lungă perioadă, la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, el a condus studiile privind persecutarea evreilor în România, adresîndu-se unei audienţe largi. Şi rareori evidenţierea puterii distructive a ideologiei conspiraţioniste antisemite a fost mai importantă ca astăzi, cînd violenţele antisemite reapar în Europa şi în România.” (dr. Armin Heinen, Historisches Institut der RWTH Aachen, Germania)
„Volumul are meritul că, în dimensiunile editoriale asumate, propune o naraţiune cît mai completă prin informaţie şi sursele de informare utilizate. Astfel, istoria acelor zile este dezvăluită din mai multe unghiuri care sunt complementare. Iar dacă cititorul, obosit de prea multă informaţie şi ancorat încă în mitologia falsificatoare de istorie, îl va privi cu mefienţă pe istoric, poate trece la fasciculele de imagini. Iar o fotografie face cît o mie de cuvinte şi vorbeşte în acelaşi timp raţiunii şi emoţionalului.” (Alexandru Florian)
„Pogromul de la Iaşi este probabil cel mai cunoscut eveniment din toată istoria asasinatelor antievreieşti din România. A fost o izbucnire antisemită violentă, de mari proporţii, dar nu izolată şi nici întîmplătoare, înscriindu‑se într‑o serie lungă de omoruri în masă făptuite de unii români. Numărul victimelor pogromului de la Iaşi nu a putut fi stabilit cu exactitate. În funcţie de diverse surse, acesta oscilează între 3.200 şi 12.000 de persoane.” (Radu Ioanid)
„Despre Pogromul de la Iaşi sunt numeroase studii academice care includ: analize ale procesului decizional, descrieri ale actelor de violenţă, memorii ale victimelor. Albumele cu fotografii ilustrează ororile din punct de vedere vizual. Ce lipseşte, de fapt, este o reprezentare care să reunească toate aceste aspecte. Prezentul volum oferă o perspectivă de ansamblu asupra rezultatelor cercetării întreprinse de Radu Ioanid. Pentru o lungă perioadă, la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, el a condus studiile privind persecutarea evreilor în România, adresîndu-se unei audienţe largi. Şi rareori evidenţierea puterii distructive a ideologiei conspiraţioniste antisemite a fost mai importantă ca astăzi, cînd violenţele antisemite reapar în Europa şi în România.” (dr. Armin Heinen, Historisches Institut der RWTH Aachen, Germania)
„Volumul are meritul că, în dimensiunile editoriale asumate, propune o naraţiune cît mai completă prin informaţie şi sursele de informare utilizate. Astfel, istoria acelor zile este dezvăluită din mai multe unghiuri care sunt complementare. Iar dacă cititorul, obosit de prea multă informaţie şi ancorat încă în mitologia falsificatoare de istorie, îl va privi cu mefienţă pe istoric, poate trece la fasciculele de imagini. Iar o fotografie face cît o mie de cuvinte şi vorbeşte în acelaşi timp raţiunii şi emoţionalului.” (Alexandru Florian)
„Pogromul de la Iaşi este probabil cel mai cunoscut eveniment din toată istoria asasinatelor antievreieşti din România. A fost o izbucnire antisemită violentă, de mari proporţii, dar nu izolată şi nici întîmplătoare, înscriindu‑se într‑o serie lungă de omoruri în masă făptuite de unii români. Numărul victimelor pogromului de la Iaşi nu a putut fi stabilit cu exactitate. În funcţie de diverse surse, acesta oscilează între 3.200 şi 12.000 de persoane.” (Radu Ioanid)
142 pages, Paperback
First published January 1, 2014
10 people are currently reading
304 people want to read
About the author
Radu Ioanid
16 books18 followersRadu Ioanid este un istoric și filozof de origine evreiască.
A obținut diploma de Master în Sociologie (1976), acordată de Universitatea din București și titlul de Doctor în Filosofie (1983), acordat de Universitatea din Cluj. Între 1976 și 1986 a lucrat ca sociolog în cadrul Institutului de Proiectare a Construcțiilor Tipizate din București.
A emigrat din România în martie 1987 și s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. A obținut titlul de Doctor în Istorie (1995), acordat de École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris.
Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deținut diverse funcții manageriale și de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-președinte al Comisiei Internaționale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. (Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington).
A obținut diploma de Master în Sociologie (1976), acordată de Universitatea din București și titlul de Doctor în Filosofie (1983), acordat de Universitatea din Cluj. Între 1976 și 1986 a lucrat ca sociolog în cadrul Institutului de Proiectare a Construcțiilor Tipizate din București.
A emigrat din România în martie 1987 și s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. A obținut titlul de Doctor în Istorie (1995), acordat de École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris.
Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deținut diverse funcții manageriale și de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-președinte al Comisiei Internaționale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. (Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 25 of 25 reviews
October 2, 2022
LE 2022
Nu am reușit să recitesc cartea, dar nu de asta completez aici, ci să anunț națiunea că la Iași (în centru, în spatele Stării Civile, pe Str. Vasile Alecsandri nr. 6) se află clădirea fostei chesturi de poliție (m-am tot întrebat în anii precedenți pe unde o fi fost) și aparent din 2021 acolo funcționează Casa Muzeelor (sînt cinci muzee).
Pentru mine interesante: Muzeul Pogromului de la Iași (am rămas cu biletul, o să îl vizitez în octombrie) și Muzeul Teatrului Evreiesc în România (mai văzusem expoziții pe tema, nu m-a impresionat peste măsură, dar am prins o *performance* cu actrița Luiza Cupceac care a citit din texte ale unor autori evrei și nu mă mai dădeam dusă (a fost al patrulea eveniment din seria ”lene și literatură”, cu ocazia aniversării a 146 ani de la înființarea la Iași a primului teatru idiș din lume (19.08.2022)) (de asta nu am mai avut timp pentru pogrom...)
Am fost foarte, foarte încîntată și am ascultat multă poezie de Ițic Manger/ Mangher și Paul Celan.
Bonus: La baza Rîpei Galbene am dat pe o plăcuță de o nouă informație: mă aflam în Piața eroilor martiri ai pogromului din iunie 1941!
***
Urmează o mh recenzie ceva mai lungă, în care introducerea e imensă și nu are mare legătură cu cartea de față. Iar cartea de față mă tem că apare așa, la urmă, la ”credits”. Să vedem.
M-am născut și am trăit în Iași ceva mai bine de 20 de primăveri. Părinții mei nu erau din Iași, dar mama și familia ei locuiau în Iași de pe la jumătatea anilor '60 - pe vremea aia încă mai erau evrei în Iași (probabil că sînt și acum, dar nu știu, 20? 100? 200?) - și au locuit chiar și într-o fostă casă evreiască un timp, o casă tip vagon, pe strada Dr. Cihac, lîngă Facultatea de Medicină. Bunica intenționase să cumpere o casă în Tîrgu Cucului de la niște evrei care urmau să plece în Israel, dar a intervenit statul român și nu a mai fost nimic de vînzare.
Nu îmi amintesc în ce context am auzit de evrei în copilărie (în afară de cel imobiliar de care tocmai am scris), dar informațiile pe care reușisem eu să le pun cap la cap erau cam așa: evreii preferă să nu lucreze sîmbăta (era un medic la noi la policlinică, aparent), unii evrei sînt roșcați (?) (mama avusese niște vecini în copilărie, la Mediaș), învață destul de ușor germana (?!)*. Singurul evreu pe care îl cunoșteam eu la ora respectivă era domnul Herșcovici**, profesor de germană (!!) la noi la școală, care mi-a fost profesor de șah și care cred că era cărunt la vremea cînd l-am cunoscut și concursurile de șah mai degrabă aș zice că se desfășurau duminica, deci mare lucru despre asta nu pot spune.
Cînd au început discuțiile mh intelectuale așa prin adolescență, liceu, facultate, după, cam toată lumea de vîrsta mea avea o părere (majoritatea covîrșitoare negativă) despre evrei și eu nu încetam să mă minunez, întrebînd: dar de unde știi? tu cunoști evrei? etc.
A, să nu uit vorbele între copiii de la bloc: ”poate-ți dau una, de zbori în Palestina!”
Și da, în contextul ăsta, am aflat despre pogromul de la Iași așa, în treacăt, atunci cînd am citit prima oară Jurnalul lui Mihail Sebastian, în 1997, cînd aveam eu frageda vîrstă de 19 primăveri. Nu am reținut mare lucru despre eveniment, doar că a existat, dar despre amploarea lui nu cred că se știa atunci foarte mult. Și nici termenul ”pogrom” nu era uzual, de altfel, îl aud și în ziua de azi în varianta ”pRogrom” și da, probabil că l-am folosit și eu cu un r suplimentar (btw, repercuRsiuni?!).
La școală nu am auzit de pogromul de la Iași, de asta sînt sigură, la orele de istorie sau în fine, în marele cadru cultural al școlii. (Bine, pentru mine și familia regală (Hohenzollern) a fost așa o mare chestie, cine mai sînt și ăștia? Dacă nu am învățat la școală sau măcar să fi auzit acolo de așa ceva, ah, basme, #fakenews etc.) Ce îmi amintesc din mh educația mea e că la 23 august 1944 românii au întors armele împotriva germanilor și ehe, s-au aliat cu frații noștri, rușii, yay, victorie! Vai de steluța ei victorie, dar și-așa am scris cam mult și nu-s gata.
Jurnalul lui Mihail Sebastian e acum o carte destul de cunoscută, zic eu. Mai recent a apărut și America de peste pogrom a lui Cătălin Mihuleac (nu am citit-o încă, aud că e vorba despre pogromul de la Iași). Dar, în general, din ce aud (!) și văd/ citesc pe internet, evenimentele din iunie 1941 sînt în mare parte cu totul și cu totul necunoscute. Pe principiul: a, la noi nuuu, noi nuuu, naziștii, nu noi...
În Iași este ceva monument în fața sinagogii, dar cine trece pe acolo și îl studiază? Și cu siguranță există o plăcuță comemorativă la gară, dar să fim serioși, lumea e grăbită, nu are timp să caște gura la cai verzi pe pereți (asta nici măcar nu e o ironie, dacă eu la gară sînt pe fugă, nu prea cred că alții chiar se plimbă mult prin zonă).
Terminasem de citit cartea asta :) și am aflat că începînd cu anul școlar viitor, elevii de liceu din România vor avea o materie nouă, ”Istoria evreilor. Holocaustul”. Mă bucur că măcar acum se schimbă ceva. În bine, sper. :)
În sfîrșit, dacă nici voi nu (prea) ați auzit/ știți mare lucru despre pogromul de la Iași, cartea lui Radu Ioanid e o lectură potrivită. Mi s-a părut editată un pic pe fugă, dar, în mare, foarte bună/ informativă. Așa cum se precizează în singura recenzie a cărții pe gr la ora actuală (a lui Ovidiu Ivan), avem de-a face cu un ”text preluat din Radu Ioanid, Holocaustul în România” (notă de subsol, pag. 15). Dacă deja aveți/ ați citit cartea respectivă, nu e neapărat necesar să mai ajungeți și la ediția aceasta.
La ce să vă așteptați? Multe mărturii legate de ”pregătirile”/ ”desfășurarea pogromului”/ ”trenurile morții” (ghilimele pentru că așa se numesc capitolele). Și dacă devine anevoioasă lectura (nu devine, serios, deși sînt prezentate niște fapte cutremurătoare, paginile se parcurg repejor (dacă mă credeți pe cuvînt, citesc ca melcul în general)), puteți merge la secțiunile cu fotografii, care spun și ele niște povești foarte grăitoare (și groaznice).
De ce să citim așa ceva?! Pentru că prea ne-am bătut cu pumnul în piept ca popor de cît sîntem noi de grozavi și pfiu, nu noi, naziștii au făcut, dacă au făcut. Poate, în timp, peste cîteva generații (?!), se vor mai domoli antisemitismul (latent?) și xenofobia care ne bîntuie, atît de curioase fenomene, într-o țară în care mai trăiesc/ locuiesc ”o mînă” de evrei...
Mi-am notat în calendarul google să recitesc cartea la sfîrșitul lui iunie 2022. Și poate/ probabil anual. Mă aștept să o și fac cadou cu generozitate (adică vreți, nu vreți, eu v-o pun la dispoziție, hehe).
* mult mai tîrziu am aflat și eu de idiș și de înrudirea ei cu germana, fapt care explică teoria auzită în copilărie. Desigur, un evreu învăța ușor germana dacă știa idiș.
** nu știu de unde știam că e evreu, probabil că circula informația...
Nu am reușit să recitesc cartea, dar nu de asta completez aici, ci să anunț națiunea că la Iași (în centru, în spatele Stării Civile, pe Str. Vasile Alecsandri nr. 6) se află clădirea fostei chesturi de poliție (m-am tot întrebat în anii precedenți pe unde o fi fost) și aparent din 2021 acolo funcționează Casa Muzeelor (sînt cinci muzee).
Pentru mine interesante: Muzeul Pogromului de la Iași (am rămas cu biletul, o să îl vizitez în octombrie) și Muzeul Teatrului Evreiesc în România (mai văzusem expoziții pe tema, nu m-a impresionat peste măsură, dar am prins o *performance* cu actrița Luiza Cupceac care a citit din texte ale unor autori evrei și nu mă mai dădeam dusă (a fost al patrulea eveniment din seria ”lene și literatură”, cu ocazia aniversării a 146 ani de la înființarea la Iași a primului teatru idiș din lume (19.08.2022)) (de asta nu am mai avut timp pentru pogrom...)
Am fost foarte, foarte încîntată și am ascultat multă poezie de Ițic Manger/ Mangher și Paul Celan.
Bonus: La baza Rîpei Galbene am dat pe o plăcuță de o nouă informație: mă aflam în Piața eroilor martiri ai pogromului din iunie 1941!
***
Urmează o mh recenzie ceva mai lungă, în care introducerea e imensă și nu are mare legătură cu cartea de față. Iar cartea de față mă tem că apare așa, la urmă, la ”credits”. Să vedem.
M-am născut și am trăit în Iași ceva mai bine de 20 de primăveri. Părinții mei nu erau din Iași, dar mama și familia ei locuiau în Iași de pe la jumătatea anilor '60 - pe vremea aia încă mai erau evrei în Iași (probabil că sînt și acum, dar nu știu, 20? 100? 200?) - și au locuit chiar și într-o fostă casă evreiască un timp, o casă tip vagon, pe strada Dr. Cihac, lîngă Facultatea de Medicină. Bunica intenționase să cumpere o casă în Tîrgu Cucului de la niște evrei care urmau să plece în Israel, dar a intervenit statul român și nu a mai fost nimic de vînzare.
Nu îmi amintesc în ce context am auzit de evrei în copilărie (în afară de cel imobiliar de care tocmai am scris), dar informațiile pe care reușisem eu să le pun cap la cap erau cam așa: evreii preferă să nu lucreze sîmbăta (era un medic la noi la policlinică, aparent), unii evrei sînt roșcați (?) (mama avusese niște vecini în copilărie, la Mediaș), învață destul de ușor germana (?!)*. Singurul evreu pe care îl cunoșteam eu la ora respectivă era domnul Herșcovici**, profesor de germană (!!) la noi la școală, care mi-a fost profesor de șah și care cred că era cărunt la vremea cînd l-am cunoscut și concursurile de șah mai degrabă aș zice că se desfășurau duminica, deci mare lucru despre asta nu pot spune.
Cînd au început discuțiile mh intelectuale așa prin adolescență, liceu, facultate, după, cam toată lumea de vîrsta mea avea o părere (majoritatea covîrșitoare negativă) despre evrei și eu nu încetam să mă minunez, întrebînd: dar de unde știi? tu cunoști evrei? etc.
A, să nu uit vorbele între copiii de la bloc: ”poate-ți dau una, de zbori în Palestina!”
Și da, în contextul ăsta, am aflat despre pogromul de la Iași așa, în treacăt, atunci cînd am citit prima oară Jurnalul lui Mihail Sebastian, în 1997, cînd aveam eu frageda vîrstă de 19 primăveri. Nu am reținut mare lucru despre eveniment, doar că a existat, dar despre amploarea lui nu cred că se știa atunci foarte mult. Și nici termenul ”pogrom” nu era uzual, de altfel, îl aud și în ziua de azi în varianta ”pRogrom” și da, probabil că l-am folosit și eu cu un r suplimentar (btw, repercuRsiuni?!).
La școală nu am auzit de pogromul de la Iași, de asta sînt sigură, la orele de istorie sau în fine, în marele cadru cultural al școlii. (Bine, pentru mine și familia regală (Hohenzollern) a fost așa o mare chestie, cine mai sînt și ăștia? Dacă nu am învățat la școală sau măcar să fi auzit acolo de așa ceva, ah, basme, #fakenews etc.) Ce îmi amintesc din mh educația mea e că la 23 august 1944 românii au întors armele împotriva germanilor și ehe, s-au aliat cu frații noștri, rușii, yay, victorie! Vai de steluța ei victorie, dar și-așa am scris cam mult și nu-s gata.
Jurnalul lui Mihail Sebastian e acum o carte destul de cunoscută, zic eu. Mai recent a apărut și America de peste pogrom a lui Cătălin Mihuleac (nu am citit-o încă, aud că e vorba despre pogromul de la Iași). Dar, în general, din ce aud (!) și văd/ citesc pe internet, evenimentele din iunie 1941 sînt în mare parte cu totul și cu totul necunoscute. Pe principiul: a, la noi nuuu, noi nuuu, naziștii, nu noi...
În Iași este ceva monument în fața sinagogii, dar cine trece pe acolo și îl studiază? Și cu siguranță există o plăcuță comemorativă la gară, dar să fim serioși, lumea e grăbită, nu are timp să caște gura la cai verzi pe pereți (asta nici măcar nu e o ironie, dacă eu la gară sînt pe fugă, nu prea cred că alții chiar se plimbă mult prin zonă).
Terminasem de citit cartea asta :) și am aflat că începînd cu anul școlar viitor, elevii de liceu din România vor avea o materie nouă, ”Istoria evreilor. Holocaustul”. Mă bucur că măcar acum se schimbă ceva. În bine, sper. :)
În sfîrșit, dacă nici voi nu (prea) ați auzit/ știți mare lucru despre pogromul de la Iași, cartea lui Radu Ioanid e o lectură potrivită. Mi s-a părut editată un pic pe fugă, dar, în mare, foarte bună/ informativă. Așa cum se precizează în singura recenzie a cărții pe gr la ora actuală (a lui Ovidiu Ivan), avem de-a face cu un ”text preluat din Radu Ioanid, Holocaustul în România” (notă de subsol, pag. 15). Dacă deja aveți/ ați citit cartea respectivă, nu e neapărat necesar să mai ajungeți și la ediția aceasta.
La ce să vă așteptați? Multe mărturii legate de ”pregătirile”/ ”desfășurarea pogromului”/ ”trenurile morții” (ghilimele pentru că așa se numesc capitolele). Și dacă devine anevoioasă lectura (nu devine, serios, deși sînt prezentate niște fapte cutremurătoare, paginile se parcurg repejor (dacă mă credeți pe cuvînt, citesc ca melcul în general)), puteți merge la secțiunile cu fotografii, care spun și ele niște povești foarte grăitoare (și groaznice).
De ce să citim așa ceva?! Pentru că prea ne-am bătut cu pumnul în piept ca popor de cît sîntem noi de grozavi și pfiu, nu noi, naziștii au făcut, dacă au făcut. Poate, în timp, peste cîteva generații (?!), se vor mai domoli antisemitismul (latent?) și xenofobia care ne bîntuie, atît de curioase fenomene, într-o țară în care mai trăiesc/ locuiesc ”o mînă” de evrei...
Mi-am notat în calendarul google să recitesc cartea la sfîrșitul lui iunie 2022. Și poate/ probabil anual. Mă aștept să o și fac cadou cu generozitate (adică vreți, nu vreți, eu v-o pun la dispoziție, hehe).
* mult mai tîrziu am aflat și eu de idiș și de înrudirea ei cu germana, fapt care explică teoria auzită în copilărie. Desigur, un evreu învăța ușor germana dacă știa idiș.
** nu știu de unde știam că e evreu, probabil că circula informația...
Read
December 9, 2024In afara oricărei critici, o carte care expune, goale și inflexibile, marturii despre crima oribila asupra populației evreiești din Iași.
După 8 zile, cine a mai ieșit viu din cele doua trenuri, a fost pentru totdeauna un om violent marcat de aceasta abominatie. Este ca și cum ar fi murit, regăsindu-se în viață total schimbați, de nerecunoscut.
După 8 zile, cine a mai ieșit viu din cele doua trenuri, a fost pentru totdeauna un om violent marcat de aceasta abominatie. Este ca și cum ar fi murit, regăsindu-se în viață total schimbați, de nerecunoscut.
June 15, 2022
"Un plutonier (probabil Anastasie Bratu, ajutorul sublocotenentului Triandaf, comandantul trenului) a executat un copil de 11 ani în felul următor: copilul sărise să bea apă, plutonierul l-a împușcat în pulpa unui picior și micuțul a căzut. Cum el striga fără încetare după apă, plutonierul l-a luat de picioare și - întrebând-ul "vrei apă?" - i-a spus: "satură-te" și i-a băgat capul în apa Bahluiului, ținându-l așa până l-a înecat. Apoi, a aruncat cadavrul în rău. "
"Istoria rea, istoria criminală se uită. Memoria colectivă nu o reține, nu își asumă statutul de făptaș. De aceea, cel mai adesea faptele genicidare sunt comemorate numai de urmașii victimelor. (...) Astăzi e incontestabil faptul că Ion Antonescu și reprezentanții săi în teritoriu au imaginat și au pus în practică asasinarea a peste 13 mii de evrei."
"La sfârșitul lui iunie 1941 mii de evrei români au fost asasinați într-unul dintre cele mai sălbatice pogromuri din al Doilea Război Mondial. Pogromul de la Iași este probabil cel mai cunoscut eveniment din toată istoria asasinatelor antievreiești din România. A fost o izbucnire antisemită violentă, de mari proporții, dar nu izolată și nici întâmplătoare, înscriindu-se într-o serie lungă de omoruri în masă făptuite de unii români. Așa cum scria Matatias Carp, pogromul de la Iași a fost continuarea firească a zeci de ani de antisemitism din România."
"Istoria rea, istoria criminală se uită. Memoria colectivă nu o reține, nu își asumă statutul de făptaș. De aceea, cel mai adesea faptele genicidare sunt comemorate numai de urmașii victimelor. (...) Astăzi e incontestabil faptul că Ion Antonescu și reprezentanții săi în teritoriu au imaginat și au pus în practică asasinarea a peste 13 mii de evrei."
"La sfârșitul lui iunie 1941 mii de evrei români au fost asasinați într-unul dintre cele mai sălbatice pogromuri din al Doilea Război Mondial. Pogromul de la Iași este probabil cel mai cunoscut eveniment din toată istoria asasinatelor antievreiești din România. A fost o izbucnire antisemită violentă, de mari proporții, dar nu izolată și nici întâmplătoare, înscriindu-se într-o serie lungă de omoruri în masă făptuite de unii români. Așa cum scria Matatias Carp, pogromul de la Iași a fost continuarea firească a zeci de ani de antisemitism din România."
October 31, 2021
(3.5) Lucrarea este de fapt capitolul despre Progromul de la Iași din cartea lui Radu Ioanid despre Holocaustul din România. Ea sintetizează pe scurt și în detalii de groază modalitatea prin care comunitatea evreiască din Iași, printre cele mai numeroase din România, a fost decimată practic în câteva zile. Sub pretextul unei acțiuni în spatele frontului, cu ajutorul unor agenți provocatori SSI "legionari" care au simulat un atac asupra armatelor române și germane, evreii au fost strânși în curtea chesturii Iași iar ulterior încărcați în trenuri ale morții. Acțiunea a început cu percheziții agresive ce uneori se finalizau cu execuții sumare iar apoi s-a trecut la marșuri forțate în coloană către chestura Prefecturii unde o parte au fost executați. Supraviețuitorii au fost încărcați apoi în trasporturi haotice cu garnituri CFR în condiții inumane care opreau în stații doar pentru a debarasa cadavrele. Deși foarte informativă, concluziile dezvăluie mai degrabă responsabilitățile individuale locale și mai puțin rolul conducerii SSI și al statului român în organizarea progromului, pe care mă așteptam să le găsesc mai bine documentate.
October 10, 2023
Cartea vine în completarea experienței vizitării muzeului din Iași, descriind evenimente macabre ce au lăsat o pată de neșters în istoria poporului român: uciderea unui nr de aproximativ 15.000 de evrei în Iași, în câteva zile ale lunii iulie 1941 (înainte de deportările masive spre Transnistria)
Am citit cartea cu o groază permanentă, șocată de mărturiile din carte, de descrieri și de imagini.
Prea puțin se vorbește despre România ca stat asupritor al evreilor și prea puține se cunosc despre violența și atrocitățile de care au dat dovadă românii, acțiuni care au ajuns să îi îngrozească inclusiv pe cei care le-au declanșat.
O lectură grea dar necesară.
Am citit cartea cu o groază permanentă, șocată de mărturiile din carte, de descrieri și de imagini.
Prea puțin se vorbește despre România ca stat asupritor al evreilor și prea puține se cunosc despre violența și atrocitățile de care au dat dovadă românii, acțiuni care au ajuns să îi îngrozească inclusiv pe cei care le-au declanșat.
O lectură grea dar necesară.
November 18, 2023
E greu sa dai un rating la asemenea carte.
Este o lectura grea si necesara, dureros si deranjant de citit, ceva ce trebuie invatat. Imaginile te zdruncina. Mi-ar fi placut sa citesc intregul volum din care face parte “Holocaustul in Romania”, desi stilul de aici, destul de factual, adunand insemnari, citate din diverse parti nu m-a atras.
Este o lectura grea si necesara, dureros si deranjant de citit, ceva ce trebuie invatat. Imaginile te zdruncina. Mi-ar fi placut sa citesc intregul volum din care face parte “Holocaustul in Romania”, desi stilul de aici, destul de factual, adunand insemnari, citate din diverse parti nu m-a atras.
August 14, 2023
O carte care te cutremura si care iti ramane mult timp intiparita in minte, pozele redate sunt sfasietoare. E o carte care ar trebui sa fie cel putin pe lista obligatorie de lectura pentru liceu din punctul meu de vedere.
May 28, 2023
Fără îndoială cutremurătoare, mai ales în ceea ce privește pozele. Mi se pare ireal că cineva ar putea să tăgăduiască și astăzi faptul că Holocaustul a fost real și că a fost și în România.
Cartea surprinde, intenționat sau nu, banalitatea răului. Sărmanii încărcați întrenuri au fost plimbați pe trasee absurde, fără vreun motiv clar. Au căzut victimă incompetenței, probabil.
Cartea însă nu lămurește un aspect, aș zice eu, cheie: care este cuantumul vinovăției statului român și a conducătorului acestuia, Antonescu. La cum sunt relatate faptele, concluzia pe care aș putea s-o trag eu (și pe care sigur au tras-o mulți) este că pogromul a fost spontan, sau implicarea statului a fost minimală. Au fost de vină legionarii diversioniști care au provocat o reacție spontană și scăpată de sub control? Au fost ei ajutați poate de elemente ale armatei, jandarmeriei și SSI-ului care simpatizau cu ei? Au fost de fapt acele elemente legionari în toată regula, infiltrați în acele structuri? A fost dintotdeauna plănuit masacrul? Gropile săpate cu câteva zile înainte așa ar indica. Atunci, au fost legionarii cumva puși drept țapii ispășitori pentru regimul antonescian? Au avut serviciile secrete germane care operau în România clandestin vreo contribuție la instigarea masacrului sau la pregătirea sa?
Tuturor acestor întrebări și nu numai, cartea nu dă un răspuns concret. Poate de aceea le este așa ușor unora să-l venereze încă pe Antonescu, sau altora să insiste că România nu a participat la Holocaust.
Cartea surprinde, intenționat sau nu, banalitatea răului. Sărmanii încărcați întrenuri au fost plimbați pe trasee absurde, fără vreun motiv clar. Au căzut victimă incompetenței, probabil.
Cartea însă nu lămurește un aspect, aș zice eu, cheie: care este cuantumul vinovăției statului român și a conducătorului acestuia, Antonescu. La cum sunt relatate faptele, concluzia pe care aș putea s-o trag eu (și pe care sigur au tras-o mulți) este că pogromul a fost spontan, sau implicarea statului a fost minimală. Au fost de vină legionarii diversioniști care au provocat o reacție spontană și scăpată de sub control? Au fost ei ajutați poate de elemente ale armatei, jandarmeriei și SSI-ului care simpatizau cu ei? Au fost de fapt acele elemente legionari în toată regula, infiltrați în acele structuri? A fost dintotdeauna plănuit masacrul? Gropile săpate cu câteva zile înainte așa ar indica. Atunci, au fost legionarii cumva puși drept țapii ispășitori pentru regimul antonescian? Au avut serviciile secrete germane care operau în România clandestin vreo contribuție la instigarea masacrului sau la pregătirea sa?
Tuturor acestor întrebări și nu numai, cartea nu dă un răspuns concret. Poate de aceea le este așa ușor unora să-l venereze încă pe Antonescu, sau altora să insiste că România nu a participat la Holocaust.
May 19, 2024
Recomand aceasta carte. Nu dintr-o perspectiva literara (evident), ci pentru ca apreciez ca fiind esential sa cunoastem si sa constientizam in permanenta aceasta parte cumplita a istoriei, in speranta ca ea nu se va mai repeta.
Cartea reprezinta o corelatie de texte, multe dintre ele marturii ale celor care fie au asistat, fie au experimentat din pozitia victimei ceea ce a ramas in istorie cunoscut drept "Pogromul de la Iasi"...
September 18, 2023
De reținut că nu doar 15.000 de evrei au murit ca urmare a politicii românești, ci aproximativ 280.000. Așa că, după finalul lecturii acestei cărți, înmulțiți trauma informaților cuprinse între aceste pagini cu 18…și încă trăim într-o societate în care majoritatea persoanelor nici nu sunt conștiente că țara lor a avut un rol decisiv în procesul de exterminare al evreilor, socotind că a fost ceva pur nemțesc.
January 11, 2025
Greu de citit ce au putut face românii...
August 24, 2025
I don't know how, exactly, to go about rating a collection of photographs documenting genocide.
This is a gut-wrenching book, a book that reminds me that the people who committed these atrocities did not view them as heinous... they took photos, they bragged. Some of these photos, depicting women being beaten, depicting corpses being pulled from trains, depicting husbands and wives lying dead together on the street after being killed by neighbors, were sent home as "souvenirs."
This book first provides a brief history of the the Iaşi Pogrom, both the massacres and the ensuing death trains, and then reproduces the various photographs taken by witnesses and perpetrators of the massacre. Each photograph is accompanied by a related quote, from witnesses, survivors, and those who later testified in the trials.
I appreciated that the end of the book provided photographs of a handful of the victims. I only wish there were more of them, to put faces and names to the thousands murdered in June and July of 1941.
This is a gut-wrenching book, a book that reminds me that the people who committed these atrocities did not view them as heinous... they took photos, they bragged. Some of these photos, depicting women being beaten, depicting corpses being pulled from trains, depicting husbands and wives lying dead together on the street after being killed by neighbors, were sent home as "souvenirs."
This book first provides a brief history of the the Iaşi Pogrom, both the massacres and the ensuing death trains, and then reproduces the various photographs taken by witnesses and perpetrators of the massacre. Each photograph is accompanied by a related quote, from witnesses, survivors, and those who later testified in the trials.
I appreciated that the end of the book provided photographs of a handful of the victims. I only wish there were more of them, to put faces and names to the thousands murdered in June and July of 1941.
January 4, 2026
O carte greu de citit datorită atrocitaților din acel final de iunie 1941 la Iași. O realitate grotească, oribilă, mii de oameni nevinovați (cifra morților depășind 13,000 mii) au fost scoși afară din case și uciși cu sălbăticie, înjunghiați cu baionete, omorâți cu ciocane și bâte în fața propriilor membrii ai familiei. N-au fost cruțați nici măcar copii sau femeile.
Oribil și totuși o realitate fără echivoc de care se fac vinovați atât legionarii, cât și armata română, dar mai ales populația civilă care a participat cu zel la acest măcel, și asta doar simplului fapt că au căzut pradă manipulări și propagandei.
Ignoranța naște monștrii.
Oribil și totuși o realitate fără echivoc de care se fac vinovați atât legionarii, cât și armata română, dar mai ales populația civilă care a participat cu zel la acest măcel, și asta doar simplului fapt că au căzut pradă manipulări și propagandei.
Ignoranța naște monștrii.
July 1, 2025
Pogromul de la Iași is a book that's either an epiphany or a reminder of just how cruel humans can be, completely unprovoked, completely without reason. Just pure unfiltered hate, and it's even more terrifying, speaking as someone born in an era of relative peace, that this was not even 100 years ago.
August 14, 2023
'Lucruri.. care dovedesc ca suntem inca foarte jos pe scara umanitatii.'
Read
September 12, 2023I can`t even mention a rating for this one. Is beyond traumatic.
October 8, 2023
usoara de citit( 2 ore si ceva)
multe de invatat
prostia oamenilor, rautatea lor cand sunt toti la un loc
recomand!!
maine o prezit
multe de invatat
prostia oamenilor, rautatea lor cand sunt toti la un loc
recomand!!
maine o prezit
December 15, 2023
O lectură cutremurătoare, dar obligatorie
May 12, 2025
O lectura obligatorie!
July 31, 2025
O carte care dezvăluie execuția populației evreiești la Iași. Consider că toți locuitorii acestui oraș ar trebui să fie la curent cu informațiile scrise în această lucrare.
October 2, 2025
Cutremurator...
December 20, 2025
Sans paroles...Il faut que n'oublier pas pour jamais répéter... l'histoire ne doit pas être revécue...
October 13, 2023
"It is our duty not to forget the murdered, and to show that we have understood the lesson. Indeed, the Jews murdered during the Second World War--often my entire family--remain powerful symbols only insofar as we invoke them and pay homage to them." - from Introduction
This book provides a short eleven page description of the Jewish people in Iasi who were massacred in Isasi, Romania. Survivors were loaded onto death trains and a majority of them died enroute to camps. In the first death train, 1,400 out of 2,530 Jewish people died. On the second death train, 1,194 out of 1,902 Jewish people were killed. After this brief history of the Iasi pogrom, the rest of the book is taken up with photographs of the Jewish people, life in Iasi before the pogrom, and then pictures of the pogrom itself. As the introduction says, "it is our duty not to forget the murdered." This book focuses on individual pictures of the people who were murdered in this pogrom. Remember so that the depth of the tragedy of the Holocaust is not forgotten and so that history does not repeat itself.
This book provides a short eleven page description of the Jewish people in Iasi who were massacred in Isasi, Romania. Survivors were loaded onto death trains and a majority of them died enroute to camps. In the first death train, 1,400 out of 2,530 Jewish people died. On the second death train, 1,194 out of 1,902 Jewish people were killed. After this brief history of the Iasi pogrom, the rest of the book is taken up with photographs of the Jewish people, life in Iasi before the pogrom, and then pictures of the pogrom itself. As the introduction says, "it is our duty not to forget the murdered." This book focuses on individual pictures of the people who were murdered in this pogrom. Remember so that the depth of the tragedy of the Holocaust is not forgotten and so that history does not repeat itself.
May 8, 2018
The Iasi Pogrom is an excellent photographic portrayal of one of history's most devastating wars. The devastation of human life is portrayed in all its horror. As I turned page after page, I was sickened by the unrelenting orders to lead the Jewish people to their death. In six days over 13,000 Jews were exterminated w/o one gas chamber. I've seen one of the carriages used for transport. How 100-140 were ever stuffed into one defies imagination. The photos are in black and white. Some are not in precise focus. Yet, the clarity is accurate. The quotes are poignant. The reader is transported back to six days of genocide. The numbness, shock and disgust created by viewing what humanity can do to one another does not cancel out the truth of the actual event. We must never forget.
September 9, 2021
A good book, showing the ugly side of the society in that period. It would have been perfect if it could have been written in a more neutral perspective than from the jewish perspective of the matter. However being such a fresh event from historical perspective is understandable. However we must not fall in the logic of judging the past with the eyes of the present: ex tearing down statues of George Washington because he was a slave owner.
Displaying 1 - 25 of 25 reviews