✪ 2022 - Roman distins cu Premiul Ficțiunea pentru cel mai creativ scriitor.
O rețea de traficanți de organe. O stație spațială se prăbușește în România. În cartierul Cotroceni are loc un experiment de inginerie socială. Iar în pădurea Snagov o femeie își pierde încet mințile în cea mai lungă noapte din viața ei. Romanul reunește destinele a patru personaje prin firele unor întâmplări stranii și nu de puține ori absurde, fiecare narațiune corespunzând unui anotimp. Eclectic și cinematografic, intens și labirintic, „Salamandre” abundă în suspans, interogând diverse probleme de actualitate într-o atmosferă de thriller sud-american.
„Romanul «Salamandre» avansează un spațiu în care totul e posibil și nimic nu este sigur, în care victima poate deveni agresor și invers. O lume în care damnarea și salvarea vin parcă din aceeași sursă și nu poți afla decât în final cărui drum îi este cineva destinat. Un univers la marginea distopiei, din care ai vrea să evadezi sau în care ți-ai dori să nu te afli niciodată. Și totuși, un peisaj uman și moral atât de recognoscibil în societatea în care deja trăim!” - Mihai ENE
Liviu G. Stan s-a născut pe 8 martie 1987 în Brăila. Este scriitor și jurnalist. A publicat interviuri, editoriale, eseuri, reportaje, cronici literare, antropologie urbană, politologie, proză în Obiectiv Cultural, Orizont, Cultura, Tiuk, Europa, Timpul, Antares, Viaţa Românească, Revista de suspans, Observator Cultural, Discobol, LaPunkt etc.
Cărţi publicate: „Yima”, Ed. Brumar, 2008; „Sânge de pasăre pe haine”, Ed. Herg Benet, 2014; „Casele vor uita”, Ed. frACTalia, 2016; „Filip Manakis: o poveste europeană”, Ed. frACTalia, 2019; „Salamandre”, Ed. Litera, 2021.
4 povești interconectate ne poartă în interiorul unui București recognoscibil infrastructural, în care se petrec însă fapte neobișnuite, demne de cronică neagră americană.
Stan pătrunde în întunericul social al corupției la tot pasul, al deziluziei, însingurării și nebuniei. Personajele principale ale acestui roman nu au scrupule în a-și elibera grotescul interior folosindu-se de puterea dobândită fie în încercarea de a se regăsi, fie pentru a se scufunda tot mai adânc în amoralitate.
În această societate românească aproape reală nu e loc pentru artă. Ida, o dansatoare nevinovată, este târâtă la rându-i în zona obscură a dezlănțuirii răului. Arta sa e anulată de măruntul agresivității gratuite, la fel cum arta lui Francisc Sava servește unor scopuri comerciale disproporționate.
„E foarte ușor să prinzi oamenii în sfori. Dă-le o poveste tragică și imediat vor înghiți momeala. Ne place să fim salvatori, ne place atât de mult saltul în mizeria celuilalt” (p. 112).
Liviu G. Stan știe ce și cum să scrie. Iar în "Salamandre" o demonstrează cum se cuvine, mai ales în primele trei părti ale cărții - eu le-am citit mai mult ca pe niște nuvele de sine stătătoare. Ultima parte, cea "explicativă", reușește să aducă laolaltă firele narative - și, chiar dacă aveam eu niște așteptări mai mari în ceea ce privește asta, pot spune fără nicio rezervă că "Salamandre" e un roman foarte bun.
O carte foarte bună, ingenios construită din punct de vedere narativ, cu mistere care se lămuresc treptat și multe surprize spre final. Exact cum trebuie!
„Am spus mai sus că Salamandre are toate ingredientele unui roman în toată puterea cuvântului. Aș îndrăzni să spun, la final, că este chiar un roman complet, desăvârșit, și aici nu am neapărat în vedere cuantificarea tehnicilor scriitoricești sau a diverselor influențe, cât simplul fapt că a reușit să mă țină cu sufletul la gură de la un capăt la celălalt, cu fiecare dintre cele patru povestiri.” - https://optmotive.ro/2021/70/art2/
„O percepție a unei existențe senzoriale, dincolo de cea fizică, care reconstruiește spațiul și lumea, rearanjează/rescrie sensul realității prin fragmente de viață interșanjabile. Aici este miza, însă este una discretă, teoria niciodată nu ia locul prozei, care e scrisă impecabil stilistic, cu observații tăioase și limpezi care provoacă gândirea și imaginația, totul traversat de un flux vital autentic, puternic, mereu pe muchia degradării și a ratării.” - https://pressone.ro/salamandre-montaj...
„Stilul în care romanul este scris, la fel de inteligent ca și conținutul, mulându-se peste fiecare necesitate impusă de complexitatea firelor narative. Personajele lui Liviu G. Stan sunt reale, urâte precum diavolii, dar reale, din carne și oase și psihic atent conturat.” - https://optmotive.ro/2021/82/art4/ind...
Mi-a plăcut mult acest roman. Am gândit mult în timpul lecturii și am și savurat fiecare pagină, mai ales spovedania Elenei. Aceasta din urmă îi dă cititorului, atât o clarificare la ce se întâmplă cu personajele, cât și o soluție de vindecare pentru fiecare om al cărui suflet e cuprins de teamă și durere. Recomand cu drag volumul. Nu veți regreta dacă îl puneți pe lista Dumneavoastră.
4,5* Salamandre mi s-a parut a fi o mini-serie de 4 episoade, legatura dintre ele fiind dezvaluita abia in episodul final. Nu stiu daca exista vreo legatura cu "Anotimpurile" lui Vivaldi, dar eu am descoperit de la felul in care au fost denumite capitolele si pana la starea pe care mi-a creat-o povestea lor, cate o mini-simfonie condusa excelent de autor, care, cu multa creativitate, a reusit sa conecteze fictiunea cu realitatea. Personajele sunt atat de bine definite incat le-am simtit toate trairile. Nu sunt 5* pentru ca am avut asteptari putin mai mari de la nodul in care se leaga toate povestile din carte, influentat probabil si de povestea "Crapatura" citita de curand in Dragostea când te doare.