La flor de lis

by Elena Poniatowska

Spanish

Genres: Fiction

320 pages, Paperback

First published January 1, 1988

About the author

Hélène Elizabeth Louise Amélie Paula Dolores Poniatowska Amor was born on May 19, 1933, in Paris, France. Her father was French of Polish ancestry and her mother a Mexican who was raised in France. When she was nine Poniatowska's family moved to México City. She grew up speaking French and learned English in a private British school. However, her knowledge of Spanish came from talking with the maids, so her written Spanish was largely colloquial. Poniatowska developed ties with the Mexican lower class in her youth and thus gained a sense of belonging to and an understanding of the Mexican culture. She felt and thought of herself as completely Mexican and of Spanish as her native language. Her works include characters who belong to the underprivileged classes, and she often gave voice to the powerless of her country.

She started writing as a journalist in 1954 and interviewed many famous Mexican and international writers. Many of these interviews can be found in her Palabras Cruzadas (1961; Crossed Words) and later in her Todo México (1990; All of Mexico). Besides her famous interviews, she also wrote several novels, short stories, chronicles, plays, and poems.

Among her novels are Hasta no verte, Jesús mío (1969; Until I see You, My Jesus), which earned her the Mazatlan Prize; Querido Diego, te abraza Quiela (1978; Dear Diego, love Quiela); La "Flor de Lis" (1988; The "Flower of the Lily"); and Tinísima (1992; Tinisima). Other narratives include Lilus Kikus (1954; Lilus Kikus; later an expanded edition appeared as Los cuentos [The Accounts] de Lilus Kikus in 1967); De noche vienes (1979; You Come at Night); Ay vida no me mereces (1985; Life, You Don't Deserve Me); Domingo 7 (1982; Seventh Sunday); Gaby Brimmer (1979; Gaby Brimmer); Todo empezó el domingo (1963; Everything Started on Sunday); and El último guajolote (1982; The Last Turkey).

Her chronicle La noche de Tlatelolco (1971; Massacre in Mexico) earned her the Javier Villarrutia Prize. She refused to accept it because she did not want to identify herself with then-President Echeverría's political establishment. Other chronicles include Fuerte es el silencio (1980; Silence Is Strong), and Nada, nadie: las voces del temblor (1988; Nothing, Nobody: The Voices of the Earthquake).

In theater, her play Melés y Teleo (1956; Melés and Teleo) uses a word game in the title, meaning "you read to me and I read to you." Finally, her poetry can be found in the Spanish publications Rojo de vida y negro de muerte, Estaciones, and Abside.

Ponistowska's skill as a novelist was her ability to combine fact with fiction. She lent her voice to the voiceless, but at the same time she took a step back and let the victims come forward to express their needs and pain, letting the Mexican people speak through her. Her settings were mostly in Mexico, and her characters were either Mexicans or people such as Angelina Beloff (Querido Diego, te abraza Quiela) or Tina Modotti (Tinísima) who lived important passages of their lives in Mexico. Many of her female characters are at the mercy of men. Their lives are ruled by a world made up of double standards. They try to do the right thing, but in the end they lose the men they loved and for whom they sacrificed. It is clear then that these women are never really appreciated.

Poniatowska had a great affinity with women and liked to write about them. But she also was interested in the poor, the weak, the street children, and the powerless. Interviewing the common people of Mexico became her trademark. After her first publication (Lilus Kikus, 1954), her writings became more and more political. For example, in Querido Diego (1978) Quiela's story is completely personal. It focuses upon her and her lover, the famous painter Diego Rivera. By comparison, in Tinísima (1992) Poniatowska reveals not just Modotti's emotional life but also her professional and political life as a communist.

However, Poniatowska's style often made it difficult fo

Reviews

[Christian Bistriceanu · Rating 4 out of 5]

„Una dintre cele mai puternice voci ale literaturii moderne de limbă spaniolă“ sau „Una dintre cele mai renumite scriitoare mexicane ale tuturor timpurilor" după cum este prezentată de editură, aducându-se ca referenți Comitetul Premiului Cervantes (adică Nobelul pentru literatură al lumii hispanice și limbii spaniole) și bineînțeles The New York Times, Elena Poniatowska își face apariția cu o carte și în România. Pot înțelege de ce nu au fost oportune apariții editoariale anterioare: în anii 1970 de la primele traduceri ale Boomului sud-american până în anii 2000, literatură Americii Latine părea sinonimă cu realismul magic cultival de Alejo Carpentier, Miguel Ángel Asturias și mai ales Gabriel García Márquez sau cu romanul dictatorului, cu sau fără elemente fantastice, care prezenta societăți concentaționare de tipul celor scrise de Mario Vargas Llosa. Pentru cititorul român sau lumea editorială românească literatură sud-americana părea că a rămăs blocată într-o anumită paradigmă chiar dacă aceasta se schimbase, apăruseră mișcări politice și estetice diferite de cele ale boomului, post-boomul și mișcare McOndo, narcoliteratura, etc. În plus autoare din America de Sud, cu excepția lui Isabel Allende, nu prea au fost publicate. Abia în anii din urmă au fost publicate sau recuperate vocile feminine ale continentului fie că sunt premergătoare Boom-ului, asociate cu acesta sau contemporană cu acest fenomen literar ca Elena Garro, Ángeles Mastretta, Marcela Serrano sau Clarice Lispector, scriitoare post-Boom și chiar anti-Boom ca Laura Restrepo, sau scriitoare contemporane ca Fernanda Melchor, Karina Sainz Borgo sau Guadalupe Nettel și, iată, Elena Poniatowska.
Autoarea mexicană nu prezintă lumi sau societăți exotice, rurale, magice sau concentaționale, ci culmea romanul său prezintă o perspectivă intimă, feminină și infantilizată. Pare că citim jurnalul sau memoriile Marianei, de la o vârstă fragedă până în adolescență. Provenită dintr-o familie mixtă din înaltă societate a Mexicului (mama mexicanca, tatăl francez cu origini slave), micuța Mariana încearcă să-și dovedească „mexicanitatea" și, mai mult, să își definească identitatea între o educație catolică, o mamă absentă emoțional, concurență cu sora sa și o serie de așteptări din partea familiei și clasei sociale din care face parte. Cu toate aceste presiuni nu e de mirare că Mariana, și nu numai ea, cade victimă noului preot care pare că propovăduiește socialismul mai degrabă decât cuvântul lui Hristos. Dar părintele Jacques Teufel este mai mult decât un socialist, este un prădător, iar de la un punct încolo romanul se citește ca un studiu de caz în derulare despre manipulare și despre tehnicile și mecanismele acesteia, toate privite prin ochii Marianei, una din victime. Un roman tulburător.

[citesc_cu_sufletul · Rating 4 out of 5]

"Flor de Lis" este un roman despre copilărie, maturizare, apartenență și pierderea inocenței, pe fundalul celui de-Al Doilea Război Mondial și al unui Mexic plin de contraste sociale. Mi-a plăcut felul în care Elena Poniatowska explorează diferențele dintre clasele sociale, privilegiul, identitatea și influența pe care oamenii din jur o au asupra formării unui copil. Cartea ridică multe întrebări despre familie, religie, iubire și limitele dintre admirație și manipulare, fără să ofere răspunsuri simple și tocmai această ambiguitate o face atât de interesantă.

Elena Poniatowska scrie frumos, cu multă atenție pentru detalii, iar Mexicul văzut prin ochii Marianei are un farmec aparte. Cu toate acestea, am simțit că povestea a rămas puțin prea distantă din punct de vedere emoțional. Deși personajele trec prin experiențe importante, nu am reușit să mă conectez atât de profund cu ele pe cât mi-aș fi dorit. Mă așteptam la mai multe momente care să mă emoționeze sau să mă facă să simt intens transformările prin care trece protagonista.

Chiar și așa, este o lectură elegantă și inteligentă, care merită descoperită, mai ales de cei care apreciază romanele autobiografice și poveștile despre maturizare. Pentru mine a fost o carte bună, dar căreia i-a lipsit acel impact emoțional care ar fi transformat-o într-o lectură memorabilă de 5☆.

[Pedro · Rating 3 out of 5]

Una historia ficcional basada en los recuerdos de infancia de la autora, en la ciudad de México. El título, La "Flor de Lis", hace referencia a la panadería del barrio, donde solían comprar ciertas delicadezas para acompañar el té.

Narrado con una excelente prosa, con la calidad habitual de Poniatowska, resulta una lectura agradable, aún con sus momentos más duros y difíciles.

Elena Poniatowska nació en Francia en 1931, de madre mexicana y padre de ascendencia polaca; desde los nueve años se radicó con su familia en México D. F., donde posteriormente se destacó como periodista y escritora, destacándose su crónica de la represión de estudiantes en 1968, conocida como la Masacre de la Plaza Tlatelolco. Pese a sus orígenes, una escritora totalmente mexicana. Para ella vale la frase de la cantante Chavela Vargas: "Los mexicanos nacemos donde nos da la chingada gana."

[Cynthia · Rating 1 out of 5]

No me gusta este libro, es tan simple como eso. Yo pensaba que la historia daria para mucho mas de lo que en realidad me encontre cuando abri la primera pagina. Estaba tan aburrida que debo admitir que cada vez que lo cogia entre mis manos, me desesperaba y me parecia mas un castigo que algo que yo misma habia escogido para leer en una feria de libros dos meses atras. Estoy tan decepcionada de este libro que no soporto ni siquiera mirarlo en mi librero. Yo se que seguramente habra mucha gente a la que si le guste. Pero en mi opinion este libro debio haber sido escrito en un estilo diferente porque a veces carecia de sentido. Otro factor que me molesto del libro fue el hecho de que si bien estaba contando un momento determinado, de la nada, se enfocaba en la fijacion extrema e incluso me atreveria a decir enfermiza del personaje principal por su madre.
Si alguien se decide a leer este libro aun despues de leer esto, lo unico que puedo hacer es recomendarle que tenga una mente REALMENTE ABIERTA, ya que el estilo es poco comun. Lo unico que logre rescatar de este libro fueron las frases en latin que la autora empleo en varios capitulos. Como una amante de las lenguas fue lo unico que me gusto.

[Alina · Rating 4 out of 5]

3,5

[Martin Hernandez · Rating 2 out of 5]

...fuera de algunas imágenes poéticas muy bien logradas, y el placer de un texto de perfecta escritura, no encontré en este libro una gran historia que atrapara mi interés. La primera mitad es más ágil e interesante, pero a partir de la aparición del Padre Teufel, el libro se empantana, y yo perdí todo el interés en continuar la lectura. Terminé de leerlo por una cuestión de disciplina, más que otra cosa.

[Ada Guzmán · Rating 3 out of 5]

Me gustó el estilo, aunque me parecía forzado cuando la autora metía mexicanismos. Se me hizo interesante el componente religioso y sectario que aparece en la segunda parte, y el tema implícito del deterioro de la salud mental de los personajes. Me costó terminarlo, pero más que nada fue porque los whitexicans me caen mal

[Ani · Rating 4 out of 5]

Impecablemente escrito pero debe leerse teniendo en cuenta el valor que tiene en prosa no en narrativa, porque la historia en sí no atrapa mucho. Yo lo disfruté bastante.

[Ricardo Munguia · Rating 3 out of 5]

Novela corta que nos narra una historia familiar. La familia de Mariana, de origen aristocratico y francés tras el estallido de la segunda guerra mundial deciden refugiarse en México donde hacen una nueva vida y costumbres, sin embargo para no perder la tradición deciden mandar a Mariana y su hermana a un convento en los Estados Unidos a estudiar, donde conocen al padre Teufel, francés también y de corte comunista quien llega a irrumpir en la vida de Mariana de más de una manera.

A lo que se está novela es medio biográfica de la vida de Poniatowska, y la parte de la historia centrada en la vida familiar, que es la primera parte es sumamente interesante, la segunda se vuelve un poco más pesada de leer pero no insoportable. Pasa de ser una narración externalizada, en la que Mariana habla de lo que ve y experimenta a una muy interiorizado que es de lo que ella siente y reflexiona y tal ves por eso el cambio de la novela y el interes parece perderse, o cambiar de foco.

La novela no es ni mala ni buena, la ambientación me parece buena, pero la forma en como se lleva la historia es un poco cortada, dejando la interpretación en manos del lector. Cada párrafo es una especie de capitulo pequeño y aunque la historia es líneal el transcurso del tie.pi se pierde bastante. Quizá de lo que he leído de Poniatowska esto sea lo más distinto, como el arroz negro, sin embargo no pierde su estilo. Recomendado para aquellos quienes gusta. De su obra pero quieren probar algo distinto

[Apostol Cristina · Rating 5 out of 5]

Romanul „Flor de Lis” a fost o lectură cu adevărat incitantă care mi-a deschis o perspectivă inedită asupra destinelor rătăcite în vreme de război. Mi-a plăcut abordarea autoarei, care îmbină fragilitatea amintirilor din copilărie cu realismul dur al unei lumi în schimbare. Nu pot să nu remarc că scriitura are o forță vizuală rară, transformând suferința exilului într-o călătorie aproape inițiatică. Și știți că apetența mea pentru citit cărți despre al Doilea Război Mondial m-a adus ca să citesc această operă însemnată, care nu se concentrează doar pe front, ci pe trauma psihologică profundă a celor dezrădăcinați. Cartea m-a captivat tocmai prin această nuanță intimă a supraviețuirii umane. Astfel că, vă îndemn la lectură; pe lângă duritatea acelor vremuri, povestea ne aduce în față o lecție superbă despre adaptare, fragilitate și puterea de a ne reinventa identitatea atunci când tot ce cunoșteam s-a prăbușit. Știu că e un subiect sensibil pentru mulți, însă modul în care autoarea tratează pierderea identității și abuzul subtil de încredere din partea celor care ar trebui să ne protejeze este de o onestitate brutală. Tocmai această curajoasă explorare a zonelor gri ale moralității umane transformă romanul într-o confesiune care nu te lasă indiferent, ci te urmărește mult timp după ce ai închis ultima pagină. Recomand cu drag, sunt convinsă că o să vă placă!

link blog: https://vorbepentrusufletblog.wordpre...

[Alejandro Teruel · Rating 3 out of 5]

Si uno lee la entrada de Wikipedia sobre Elena Poniatowska en https://es.wikipedia.org/wiki/Elena_P..., es claro que la novela tiene muchas externalidades autobiográficas: la infancia privilegiada en Francia, el padre que lucha en la segunda guerra mundial, la mudanza al sur de Francia y la emigración a México -hasta la hermana de la protagonista Mariana, se llama Sofía, igual que la hermana real de la autora. Cuanto tiene internamente, psicológicamente, de autobiográfico, lo dejo a los especialistas.

Como novela tiene tres partes diferentes claramente definidas que, bien escritas las tres, no terminan de integrarse y se muestra curiosamente reticente sobre el desarrollo de su protagonista/narradora. La primera parte versa sobre una infancia privilegiada aristocrática en Francia de padres ausentes en interminables soirées, etapa que termina con la ocupación nazi de Francia. El padre parte a la guerra, la madre y sus hijas se refugian, mientras pueden en el sur de Francia con los abuelos paternos. La situación se les hace insostenible y la madre se embarca para México con sus dos niñas, la "niña buena e introvertida" que es Mariana y la "niña rebelde, voluntariosa y extrovertida" que es Sofía -al final del viaje, las niñas se enteran que su madre es mexicana de nacimiento. En la segunda parte de la novela las niñas descubren la vida de privilegio de la clase alta mexicana de una familia bastante sui géneris, con una abuela por ejemplo a quien le inspiran más lástima y más ayudas los perros callejeros que las personas pobres. La madre va cobrando cierta solidez a pesar de persistir su lejanía psicológica. Finalizada la guerra, se les une el padre quien sin embargo permanece ausente de la novela, salvo por una mención de sus intentos infructuosos de hacer fortuna con perfumes en una fábrica que nunca se materializa, por la ingenuidad del padre que no entiende el mundo de mordidas e influencias de la burocracia mexicana. Sofía, que es uno de los personajes de mayor presencia en la primera parte de la novela y buena parte de la segunda, va esfumándose hasta prácticamente desaparecer en la tercera parte de la novela dominada por el padre Teufel, una especie de Rasputin o Savoranola que ejerce su enloquecido carisma en la clase alta mexicana a quien insulta y embruja. La novela empieza a prender pozos de luz en la psicología de la madre cuya ausencia empieza a mostrarse de rasgos más complejos, pero que permanecen fragmentarios, a la vez que Mariana, que empieza a resumir en sí todas esas ausencias y que exacerbando su distracción y un cierto alelamiento espirtual corre el riesgo de repetir el patrón materno. Irónicamente, es la aguda y ambivalente intuición del padre Teufel que termina por centrarla, por abrirle el mundo real, por darle un oficio, por salvarla de una ilusión de vida.

La novela no explica, alude. Los personajes hacen caso omiso o malinterpretan los signos de explotación y abuso, flotan etéreos sobre un México que no logran asir, que no entienden y que no los entiende. Es una novela que pareciera apuntar a ser una novela de formación {bildungsroman pero que se queda corta. Es una novela que tiene elementos autobiográficos, unas anécdotas muy memorables, pero que la autora parece truncar deliberadamente, que se pierde contra los zapatos sin pulir, deliberadas tosquedades y satánica o sociópata agudeza del personaje del padre Teufel.

[Miriam Aparicio · Rating 4 out of 5]

La flor de Lis es mi primer libro de Elena Poniatowska.
Disfruté mucho conocer a la Familia de Mariana a través de sus ojos. El personaje en el que más pienso es en Luz, la mamá de Mariana, siempre huidiza, ausente. Me quedo con la sensación de querer buscarla y encontrarla,tal como su hija, anhelando leer sus pensamientos en su diario para tener un poco de ella...

[Hakeem Barre · Rating 4 out of 5]

Libro que me traje de Mexico. Me gusta leer a Poniatowska. Este libro esta basado en su vida y cuenta sobre su familia que se fueron a vivir a CDMX durante la segunda guerra donde su padre estuvo militando. Describe como vivio como nina de una familia acomodada y del impacto que tuvo del padre Teufel. La adoracion hacia su madre lo senala muy oercistentemente.

[Judy]

Una fuente de palabras nuevas and ricas. Un retrato interesante de una joven, su pasion por la madre, y la pasion de los dos para un sacerdote. Un sacerdote que es abierto, lleno de carismo, humano, poderoso, y debil. Agrega energia y confusion en la casa de ellas.

[Veerlibros Jeaque Vargas R. · Rating 3 out of 5]

Disfruté bastante la manera en que Mariana nos cuenta retazos de su vida, su forma de expresarse, sus ocurrencias, su personalidad… sin embargo, no enganché con el tema principal, todo lo relacionado con el sacerdote.

[Riley Potter · Rating 2 out of 5]

Truly a brutal read for me, I don’t know why but I was not captivated by the characters and felt like there was no plot. The last 100 pages were a bit more interesting but truly, it was a slog getting through the book.

[E. G. Arboleda · Rating 1 out of 5]

Solo una estrella porque tuvo algunas frases que me agradaron.
“No me gusta que aconseje al corazón que no ame, porque las dichas de la vida humo son”

[Samanta García · Rating 3 out of 5]

Un poco sosa, claramente whitexican, pero entretenida.

[Yuyi · Rating 3 out of 5]

Elena Poniatowska es una increíble y magnifica escritora, me gusto mucho su forma de escribir pero la trama de este libro si es tediosa o incluso aburrida en algunas ocasiones :/

[Regina Ramirez · Rating 3 out of 5]

La tristeza que siento, ¿ésa dónde la pongo?
¿Dónde mamá?

[Kat · Rating 2 out of 5]

Buena narrativa y forma de escribir, no obstante, la historia se echó a perder incluso antes de la mitad del libro.
Se convirtió en algo tan pesado, aburrido y extraño que tuve que acabar de leerlo por compromiso. Y vaya que le batallé bastante, eh.
No he leído mucho de Elena, pero este no es mejor libro.

[Aline Lin Lin]

es una verborrea de una chavita que junto con su familia se viene de Francia a Mexico, hasta ahi todo interesante. Luego crece en Mexico y en cuanto conoce al padre Teufel empieza una verborrea sin sentido donde no se porque la chavita de 16 se siente atraida a ese sujeto eclesiastico y lo lleva a vivir con su familia. Desde ahi se empieza a hacer tediosito como es que poco a poco les lava el cerebro a todos, a su mama Luz, a ella a la tia Francis, dejando de lado al marido que quien sabe porque no ve extranio que el padre Teufel se lleve a la esposa a todas partes. Algunas partes donde habla de la situacion de Mexico es interesante, pero es bastante desesperante que la chica Mariana ande llorando por el "padrecito" que no le hace caso. El final bueeno, igual que todo el libro, no lo entendi y realmente llegue a el por no dejar un libro inconcluso.

No lo recomiendo.

[Grettel Perez · Rating 3 out of 5]

A Mariana le encantan los tamales que hacen en la Flor de Lis y a todos envuelve su historia que comienza dejando atrás su cuna dorada parisina con su familia, pasando por España y Cuba hasta llegar a México, donde finalmente reaparece aquel padre extraviado en la Segunda Guerra Mundial.

[Mauricio Muñoz · Rating 2 out of 5]

La parte que más me gustó, que siempre recuerdo, es el viaje a Acapulco. Poniatowska lo describe con tanto amor genuino. Sin embargo, el resto de la novela fue un poco aburrida. Tendré que volver a ella algún día, para darle otra oportunidad.

[Ivette Rosino · Rating 1 out of 5]

Aburrido!!! No tiene una historia interesante, se pierde entre palabras sin sentido, no tienen secuencia con lo que estas leyendo. Lo termine por terminarlo. El primer libro de la autora que leo y me decepciono.

[Sorel Amézquita]

Lo terminé más por hacerlo que por ganas. La historia no atrae ni genera interés. Es aburrida.

[Aldrin Vladimir Solorsano Vázquez · Rating 3 out of 5]

Esperaba mucho mucho más.

[Usagi · Rating 4 out of 5]

Un vistazo a una sociedad casi alienígena, imperturbable y endogámica, a la que con gusto prendería fuego.