Zbor de noapte. Pilot de război. Pământ al oamenilor liberi

by Antoine de Saint-Exupéry

In Zbor de noapte, roman distins cu Premiul Femina, Fabien, un pilot care duce corespondenta din sudul extrem la Buenos Aires, se confrunta cu o furtuna violenta. Trecand peste nori pentru a scapa de furtuna, Fabien descopera curand ca a deviat de la curs, ca zboara peste mare si ca rezerva de combustibil nu-i va permite sa se intoarca la sol...

Pilot de razboi, povestea unei misiuni efectuate de autor in nordul Frantei in 1940, si Pamant al oamenilor, carte distinsa cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, volum ce relateaza un accident aviatic al scriitorului deasupra Saharei, redau, la randul lor, filosofia de viata impregnata de umanism a lui Antoine de Saint-Exupery.

Eroul din Zbor de noapte, nedezumanizat, categoric, se ridica la inaltimea unei virtuti supraomenesti. Cred ca ceea ce imi place in special la aceasta povestire tulburatoare este nobletea ei... Tot ceea ce Saint-Exupery povesteste o face in „cunostinta de cauza“. Infruntarea personala a unei frecvente primejdii da cartii sale o savoare autentica si de neimitat. - Andre Gide

Genres: Travel

432 pages, Paperback

First published November 23, 2005

About the author

People best know French writer and aviator Antoine de Saint-Exupéry for his fairy tale The Little Prince (1943).

He flew for the first time at the age of 12 years in 1912 at the Ambérieu airfield and then determined to a pilot. Even after moving to a school in Switzerland and spending summer vacations at the château of the family at Saint-Maurice-de-Rémens in east, he kept that ambition. He repeatedly uses the house at Saint-Maurice.

Later, in Paris, he failed the entrance exams for the naval academy and instead enrolled at the prestigious l'Ecole des Beaux-Arts. In 1921, Saint-Exupéry, stationed in Strasbourg, began serving in the military. He learned and forever settled his career path as a pilot. After leaving the service in 1923, Saint-Exupéry worked in several professions but in 1926 went back and signed as a pilot for Aéropostale, a private airline that from Toulouse flew mail to Dakar, Senegal. In 1927, Saint-Exupéry accepted the position of airfield chief for Cape Juby in southern Morocco and began his first book, a memoir, called Southern Mail and published in 1929.

He then moved briefly to Buenos Aires to oversee the establishment of an Argentinean mail service, returned to Paris in 1931, and then published Night Flight , which won instant success and the prestigious Prix Femina. Always daring Saint-Exupéry tried from Paris in 1935 to break the speed record for flying to Saigon. Unfortunately, his plane crashed in the Libyan Desert, and he and his copilot trudged through the sand for three days to find help. In 1938, a second plane crash at that time, as he tried to fly between city of New York and Tierra del Fuego, Argentina, seriously injured him. The crash resulted in a long convalescence in New York.

He published Wind, Sand and Stars , next novel, in 1939. This great success won the grand prize for novel of the academy and the national book award in the United States. Saint-Exupéry flew reconnaissance missions at the beginning of the Second World War but went to New York to ask the United States for help when the Germans occupied his country. He drew on his wartime experiences to publish Flight to Arras and Letter to a Hostage in 1942.

Later in 1943, Saint-Exupéry rejoined his air squadron in northern Africa. From earlier plane crashes, Saint-Exupéry still suffered physically, and people forbade him to fly, but he insisted on a mission. From Borgo, Corsica, on 31 July 1944, he set to overfly occupied region. He never returned.

Reviews

[Dobre Cosmin · Rating 4 out of 5]

4.5★ În 1998, undeva pe lângă coasta Marsiliei, un pescar pe nume Jean Claude Bianco găsea în plasa sa plină cu pește o brățară inscripționată cu numele Antoine de Saint-Exupéry. Trecuseră 54 de ani de când scriitorul dispăruse în Marea Mediterană, odată cu avionul său, un Lockheed P-38 Lightning. Probabil fusese doborât de un avion inamic, iar după toți acești ani se obțineau primele indicii despre locul posibil al prăbușirii. Șase ani mai târziu o echipă de scafandrii găsea și epava, la 83 de metri adâncime, ruptă în două bucăți.

În martie 2008 un fost pilot al Luftwaffe, Horst Rippert, afirma că pe 31 iulie 1944 a doborât în zona indicată un avion asemănător cu modelul pilotat de Antoine de Saint-Exupéry, exprimându-și regretul că numai de-ar fi știut cine e pilotul nu ar fi tras în direcția lui. Însă fără dovezi concrete, cauza prăbușirii avionului nu o vom putea ști niciodată cu certitudine.
Putem totuși întregi povestea morții scriitorului.


Potrivit raportului de zbor, Antoine de Saint-Exupéry decolează la ora 8:45 dimineața, în data de 31 iulie 1944, de la baza aeriană Borgo-Porreta, aflată la 10 kilometri de orașul Bastia, insula Corsica.
Neîntorcându-se la bază, mai târziu, în acea zi, avea să fie declarat dispărut și căutat timp de câteva zile. În același an s-a emis un comunicat oficial care anunța că Antoine de Saint-Exupéry a fost pierdut în misiune. Avionul său avea să rămână 60 de ani sub apele Mediteranei înainte ca părți din el să fie recuperate și examinate. Epava avionului a fost analizată de experți în aviație, dar nu s-au găsit găuri de gloanțe în fuselaj. Cauza prăbușirii va rămâne un mister. Acum acele părți din avion se află la Muzeul Aerospațial din Le Bourget. Poveștile rămase nescrise vor rămâne legate inseparabil de acel fuselaj, locul în care un mare scriitor și-a găsit sfârșitul.


De cum am început să citesc mi-a devenit drag. Capacitatea de reflecție, sensibilitatea, introspecția și stilul deosebit îl fac plăcut pe de-a-ntregul. Și despre puțini scriitori pot spune că îmi plac dincolo de operele lor. Aș spune că miturile scriitorilor au căzut de pe soclurile minții mele pe măsură ce am cunoscut mai mult din ei.

Cartea pe care o am eu conține trei povești autobiografice: "Zbor de noapte", "Pilot de război ", "Pământ al oamenilor "; unde aflăm gândurile, temerile și frământările sufletești în perioada de pionerat a aviației poștale din America de Sud. Sunt meditări asupra firavității umane și limitărilor tehnicii ce fac ca un zbor de noapte să fie deosebit de periculos.
Aflăm gândurile și introspecțiile atât de atent și frumos scrise din anii războiului, în care ziua de mâine e doar un deziderat.
O minunăție de carte, liniștitoare pe alocuri, dar și tristă prin momentele sale în care îngrijorările și temerile autorului te duc cu gândul la cât de îndreptățite au fost. Sunt reflecții de la sute de metri deasupra solului asupra nopții nepăsătoare, care te poate pierde într-o clipă de neatenție, fără instrumentele performante necesare unui zbor sigur, cu momente în care pământul poate fi mai aproape decât poți observa cu limitele ochilor.
Poți oricând pieri printr-un sunet surd de metal ce atinge vârful unui deal, dunele deșertului ori marea care te poate înghiți în pasărea ta de metal contorsionat.

[Lupu Diana · Rating 4 out of 5]

3,5

Zbor de noapte:
- Nu înseamnă nimic să mori. Dar e cutremurător să mori fără să fi înțeles de ce ai trăit.
- În fața furtunii, omul nu mai e decât o palpitație de voință.
Pilot de razboi:
- Întotdeauna ești singur în fața morții. Dar nu ești singur în fața datoriei.
- Nu luptăm pentru a învinge, ci pentru că lupta ne face oameni.
- Omul se desăvârșește nu prin ceea ce posedă, ci prin ceea ce acceptă să sacrifice.
- Nu ne-a fost frică să murim, ci să nu însemnăm nimic.
Pamant al oamenilor:
- Frumusețea unei vieți nu stă în succese, ci în legăturile pe care le creează cu ceilalți.
- Dacă vrei să înțelegi lumea, învață mai întâi tăcerea oamenilor simpli.
- A iubi oamenii înseamnă a-i recunoaște. A-i respecta. A vedea în fiecare chip un chip uman.

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Sub avion, dealurile îşi depănau deja dârele de umbră în aurul serii. Câmpiile deveneau luminoase, dar de-o lumină fără de saț: pe aceste meleaguri aurul lor nu-şi mai sfârşeşte strălucirea, aşa cum zăpezile iernii nu mai isprăvesc de a scân- teia. Pilotul Fabien, care aducea tocmai din Sudul îndepărtat către Buenos Aires poşta din Patagonia, simțea apropierea serii, tot aşa cum recunoşti că un port nu mai e departe, după semnele pe care ți le dau apele: după liniştea aceasta şi după uşoa- rele cute, abia schițate, ale molcomilor nori. Şi intra într-un uriaş liman de linişte şi de fericire. Ar fi putut să-şi închipuie că în această tihnă se plimbă agale aproape ca un păs- tor. Ciobanii din Patagonia merg domol de la o turmă la alta: el trecea de la un oraş la altul, era un păstor al orăşelelor. Cam tot la două ore de drum le întâlnea pe cele care veneau să se adape la malul apelor sau la câmpie să pască. Uneori, după o sută de kilometri de stepe mai pustii decât marea, ajungea din urmă vreo fermă pierdută, ce părea că duce îndărăt, prin valurile preriilor, povara ei de vieți omeneşti; şi atunci, din aripi, trimitea un salut corabiei aceleia.  – Se vede San Julian; aterizăm peste zece minute. Radiotelegrafistul de bord transmitea ştirea la toate posturile liniei. Pe două mii cinci sute de kilometri, de la strâm­toarea Magellan până la Buenos Aires, se înşirau escale asemănătoare; dar cea de acum se situa pe hotarele nopții, aşa cum, în Africa, ultima aşezare supusă îşi deschidea brațele spre necunoscut. Telegrafistul întinse pilotului o notă: – Sunt atâtea furtuni, încât descărcările electrice îmi astupă receptoarele. Rămâ- neți peste noapte la San Julian? Fabien zâmbi: cerul era liniştit ca un acvariu, iar toate escalele din fața lor sem- nalau: „Cer senin, vânt zero“. Îi răspunse: – Mergem mai departe. Dar telegrafistul avea impresia că pe undeva ar sălăşlui furtuni, asemenea vier- milor ce-şi fac culcuş în carnea unui fruct; şi noaptea, deşi părea frumoasă, ar putea totuşi să fie viermănoasă: nu-i făcea deloc plăcere să intre în această beznă gata să putrezească.

[Cristina Ursu · Rating 4 out of 5]

Interesant cum scrierile lui de Saint-Exupéry au evoluat spre capodopera „Micul Prinț”. Cine este interesat de variate aventuri ale unui pilot ce a orbecăit survolând pe cine mai știe care pământuri, îi recomand s-o citească. Cartea e liniștitoare, lectura relaxantă, multe detalii din micul prinț le-am regăsit aici, deși cartea aceea mică despre prințișor întregește cumva toată istoria scriitorului/pilotului într-un singur sâmbure.

[Cosmin Palagă]

*pilot de razboi DNF

[Mihaela Vladoiu · Rating 3 out of 5]

Hm, nu știu ce sa zic. Exista cărți mai bune de atât...

[Citesc · Rating 5 out of 5]

Toate cărțile de Saint-Exupery sunt magice; au un ritm unic, o anumită melancolie, adevaruri dure, bun simț, umanitate… totul pentru a fi un scriitor excepțional.

[Andrei · Rating 3 out of 5]

Intotdeauna am dorit sa citesc si altceva de acest mare autor al "micului print". Aceasta colectie de nuvele descrie in principal singuratatea pilotului in contextul unie precaritati incredibile a sigurantei zborurilor in acea epoca. Am inteles de unde isi trage seva filosofica "Micul Print", din reflectiile gandirii unui mare scriitor pus la comanda aparatului sau. Mi-au placut descrierile lumii vazuta de sus, dar si a lumii interioare sublimata de experienta zborului. Recunosc, pe alocuri scriitura a fost prea statica pentru gustul meu, de unde si cele 3 stele. Trecerea dintr-o nuvela in alta este lina, probabil de aceea au fost si grupate, ca si cum ar fi capitole ale aceluiasi roman, motiv pentru care ma voi si referi la singular la ele. Uneori am gasit figuri de stil absolut uimitoare prin frumusetea lor, sau fraze pe care le-am marcat ca fiind remarcabile.
Este de-a dreptul miraculos cum reuseau acei piloti sa isi duca la indeplinire misiunile, de multe ori absurde, in conditiile in care tehnica de zbor a vremii era nesigura, precara, cu mult sub ceea ce cunoastem azi.
Un alt pasaj impresionant este prabusirea in desert si supravietuirea autorului printr-un mars pana la limita epuizarii. Obiectivitatea lipsita de teatralitate cu care sunt descrise stadiile dezhidratarii si simplitatea eroismului m-au marcat. Intr-o Franta coplesita de invazia germana, depasita la toate nivele din punct de vedere militar, pilotii se lupta nu doar sa supravietuiasca inamicului, dar si unor misiuni complet sinucigase si lipsite de sene, precum survolarea la mica inaltime a pozitiilor inamice in scopul cartografierii lor, cartografiere care nu servea nimanui, dandu-ni-se de inteles ca Franta nu avea capacitatea operationala de a face ceva cu acele informatii culese uneori cu pretul vietii.
Desi in fiecare nuvela personajul central este altul, de fapt toti sunt niste alter-ego ai autorului. Uneori se dedica pasaje altor personaje, precum inspectorii de zboruri curierate. Transparea realitatea cruda potrivit careia "leii mor pentru miei" ca sa parafrazez filmul lui Redfort. Acesti inspectori asigura continuitatea si acoperirea curieratului, pe zi si pe noapte, pe orice vreme, cu riscul vietii curierilor, intr-o birocratie revoltatoare. Aceeasi birocratie care a dus Franta spre dezastrul din razboiul mondial. De la cei care muta stegulete pe harti, ordinle se transmit in jos pe scara ierarhica, pana la ofiteri si piloti care cu totii stiu ca o misiune calificata drept "dificila" sau "complicata" este de fapt una cu putine sanse de supravietuire.
In concluzie, daca ati citit Micul Print si v-a placut, dati o sansa si colectie despre care am vorbit, veti intelege mai bine Micul Print.

[Nicoleta Badea · Rating 4 out of 5]

Grozava introducere in filosofia lui Saint-Exupery. Daca ar trebui sa aleg o singura povestire dintre cele patru, ar fi cu siguranta "Pilot de razboi".