Dezintegrare

by Florentin Popa

Florentin Popa a apărut în poezia română ca un OZN. A bombardat psihotronic, a plasat cipuri, a modificat ADN-ul și subrutinele. Acum este deja un clasic. Dar un clasic full de scheme de atac pe care încă nu le-a identificat nimeni. - Mihai Iovănel

Cartea cu cele mai bune sonete de la Revoluție încoace. Cartea care și-a inventat o pînză a lui Indra în stare să surprindă interpenetrarea obiectelor aduse împreună și înghesuite de capitalism într-un spațiu mic. Cartea care împunge des membrana dintre digital și analogic. Cartea pentru hackeri, hipsteri, hipioți, flaneuri și tricksteri. Cartea ca o umbră din viitor ce se prelinge în lumea noastră de acum. Cartea în care rebelul replicant Roy plînge în locul nostru la ruine: "La ce bun că am câștigat Google Earth, dar ne-am pierdut sufletul?" - Andrei Doboș

Despre urme și devastare, despre cicatrici și desprindere, despre margine socială, fragmentare și muchii este volumul lui Florentin Popa. Despre (auto)distrugere, regăsire de sine, apropiere și auto-afecțiune; despre ceea ce se năruie și cine este năruit, căci, “dacă glasul meu - sau al tău - ar fi contat vreodată/ cu adevărat, nu ar fi fost nevoie să le înălțăm.” Dezintegrare este un volum copleșitor, o coborîre în infern, o acută mărturie. Cinematic. Polifonic. Exploziv. - Medeea Iancu

Genres: Poetry, Romanian Literature, 21st Century, Contemporary, Romania

91 pages

Published January 1, 2021

About the author

Florentin Popa (n. 1989) - poet, traducător , performer ambient electronic / spoken, căutător prin lucruri vechi și de lucruri noi. A publicat volumele Trips, heroes, and love songs (2013), Efrafa (2017), Dezintegrare (2021) și Sutta (2024).
Locuiește la poalele triunghiului verde de păduri submontane dintre Făget, Sălicea și Vlaha, în care îi place să se piardă uneori. Între societatea poeților și comunitatea poeților, ar alege comunitatea.

Reviews

[Ruxandra (4fără15) · Rating 5 out of 5]

ca keefu care doarme-n grinder, m-am mințit
că ceva bun mai zace la fund, sub sită, -n mine

[Andrei Dósa · Rating 5 out of 5]

trepanaţii din viitor :) also, cele mai bengoase sonete ro din ultimul timp

[Catalin Suteu · Rating 5 out of 5]

mișto, dar într-un an o să-l fac la poezie

UPDATE.
o recitesc. n-o să-l fac la poezie

„în livada de stâlpi electrici de la marginea orașului
cu merii tremurând în spatele gardului ghimpat
la fix 45 de grade latitudine nordică
pământul ca un pântec pe un altar de molimi
cu vântul de dinainte de vijelie
lipindu-mi tricoul ud de piele

și visez la miklagaard"

[Alexandru Mihai Gheonea · Rating 5 out of 5]

am avut foarte mari mixed feelings la început, am luat volumul mai mult de curiozitate, dar acum după ce l-am terminat, pot spune că nu regret absolut deloc. Flo' are un stil total aparte, e câte ceva din orice și câte ceva pentru oricine. volumul ăsta a trezit în mine un literalmente clusterfuck de emoții și judecând doar după asta, pot spune că îl recomand oricui, pentru că e o formă foarte reușită de artă (iar asta trebuie să facă artă: să trezească un sentiment în tine). e evidentă experiența sau maturitatea poetică, care se vede prin zecile de jocuri de cuvinte și prin poemele care par (sau sunt) mai mult piese de trap decât poeme. aș putea spune că nu sunt neaparat my cup of tea acele părți, dar sunt cel puțin distractive. părțile "celelalte" ale volumului m-au lăsat de multe ori cu gura căscată și cu piele de găină, mai ales pentru că s-au sincronizat în multe locuri cu gândirea mea. cele mai bune poeme nu sunt instagramabile (ca lungime) și nici nu mi-aș dori să fie, dar dacă ar fi fost, mi-aș fi umplut story-urile cu ele, așa că mi-e mai la îndemână să-mi îndemn toți prietenii să cumpere volumul și să-l citească singuri, pentru că e o experiență cu totul aparte și care, cred eu, merită.

[Iulia · Rating 3 out of 5]

2.5/5
Urma sa ii dau 4/5, chiar urma.. pana sa trec de primele 40 de pagini :// Elemente disonante din plin, un volum ce imbina poezii cu iz de impromptu slam poetry cu versuri care trebuie subliniate cu mana tremurand subtil :”) Probabil ca nu e un semn tocmai bun ca la fiecare cateva randuri sa te intrebi spre ce inclina cartea din mana - pedanterie sau banalitate?

Eram decisa sa inclin balanta in favoarea impactului poeziilor ‘bune’, pana sa realizez ca, din 36 poeme, numai vreo 7-8 m-au facut sa simt *ceva*, orice. Pentru a aprecia restul poeziilor am nevoie sa le despic grotesc, sa izolez versuri in neant si sa nu tin cont de intentia initiala catusi de putin :) Prin asta tin totusi sa mentionez ca pana si in cele care nu au fost pe gustul meu au tot rasarit idei interesante si imagini obsedante (suna cliseic, but it is what it is)

Pot spune ca sunt relativ* incompetenta cand vine vorba de tipul asta de poezie, deci si recenzia asta e, in egala masura, una incompetenta :) Dar! Cu siguranta, unul din cazurile mai fericite, in ceea ce priveste tangentele mele cu poezia contemporana romaneasca

[star · Rating 5 out of 5]

și m-au lăsat să ascult reverberațiile
din centrul unui coridor întunecat, enorm
și m-am trezit aici cu voi, dar nimeni nu a citit
etichetele de pe noaptea asta — noaptea asta
în care trecem prin toate stările psihice posibile
în beznă melismatică, în stații iterative de metrou
cu candelabre de cristal și câini cu labele arse
tăindu-și drum prin mijlocul unui oraș vitrificat
oscilând între excitația de a nu ști
cine-ți atinge genunchii în întuneric
și groaza de a lumina pereții labirintului subteran de a privi în ochi copii cu cearcăne
mai vii decât sprâncenele
groaza sărăciei care lasă mai mulți oameni
să vină la ea decât iisus
groaza cu care cei care iubesc
primesc primul pumn în plin
de la aceia care nu-i mai merită
iubirea biruind reflexul de a te feri
și groaza viermelui scos din pământul ud,
și dat de-a dura, răsturnat în soare
care pricepe din lumină doar arsura
când înțelegeam că nu mai e altă cale
decât să ardem lumea deodată cu ura
sau să ne cerem fiecăruia iertare

[Costin Stanciu · Rating 5 out of 5]

superba....

"sunt șaormarul tatuat cu pix
care-avea scris ,,kebab" în hiragana
și-apoi cu roșu ,,lore" lângă ,,dana"
[...]
și-ți scapă mărgărint din ochi de la kokoro
voi fi acolo, nu am alte planuri
crek. sunt eu, vecinul tău Totoro

[Diana H. · Rating 4 out of 5]

it all clicked într-un mod psihedelic sau nu, dar oricum, super profund
fragment din Hennessey& Sailor Moon la care nu poți să dai skip

”dacă glasul meu -sau al tău- ar fi contat vreodată
cu adevărat, nu ar fi fost nevoie să le înălțăm. am răgușit.
tot ce am scris sunt fire de sânge pe botul unui câine
murind încetișor pe fundul unei fântâni unde se
scutură teii, înecat în propria însingurare și turbare

așa că sari te rog peste poemul ăsta- și eu
o să-i dau skip dacă va fi vreodată să-l citesc;
poemele adevărate sunt case pustii cu ambele uși
deschise, lăsând să se vadă prin ele livezi vraiște
scrise întotdeauna de nimeni pentru nimeni”

[andreea ⋆˚꩜ · Rating 4 out of 5]

"atunci când stai închis atât de mult timp
și ajungi să simți
căldura lucrurilor pe care nu le poți atinge
chiar și acum în putregaiul cu reverb al verii deslușesc
ce reci ar trebui să fie toți stâlpii de curent
care vibrează dincolo de orizont
sinusoidele stârnite de o frunză de mesteacăn
căzută într-un iaz ce stă să sece

şi-mi amintesc
că asta simt toți oamenii singuri
atunci când vor să se îndrăgostească;

căldura unor oameni pe care nu îi pot atinge
(şi de-asta luna e o lumină rece)"

[Tudor Crețu · Rating 5 out of 5]

Am niște sentimente foarte amestecate despre cartea asta. Sunt impresionat de multe dintre rimele voite și nevoite, iar multe dintre expresiile folosite nu le-am înțeles. Așa cum spune și in scena9, Florentin se folosește de multe lucruri despre care n-ai auzit vreodată pentru ca sta toată ziua pe Wikipedia, urmând a le încorpora în poezii. La o viitoare lectură voi face doar asta. Pentru moment, pot doar să o recomand și eu mai departe.

[anda · Rating 3 out of 5]

ne-am înțeles numai pe bucăți

[Edina (azi_citim) · Rating 3 out of 5]

obiectiv vorbind, tare bun 🤌🏼
subiectiv vorbind, nu tocmai pe gustul meu 🥺

[teotoh · Rating 5 out of 5]

un spatiu de explorare si de expunere. executat bland, ergonomic, economic transpus in vizualuri blurate violet. aveam nevoie de baia asta de rechestionare a perspectivei. mi-a luat putin pana m-am potrivit cu referintele unui timp al unei tinereti pe care eu l-am trait ca si copilarie. despre capitalism si puterea de a rasfrange prin iluzoriul zone-out. mi-a placut. a fost si despre nevoia mea de a(-mi) da spatiu si s-a resimtit electriza(n)t.

///nimeni nu e cu adevarat gresit
si ajungi sa simti
caldura lucrurilor pe care nu le poti ajunge
chiar su acum in putregaiul cu reverb al verii deslusesc
ce reci ar trebui sa fie toti stalpii de curent
care vibreaza dincolo de orizont
sinusoidele starnite de o frunza de mesteacan
cazuta intr-un iaz ce sta sa sece

si-mi amintesc
ca asta simt toti oamenii singuri
atunci cand vor sa se indragosteasca;

caldura unor oameni pe care nu ii poti atinge
(si de asta luna e o lumina rece)

///linistea
graieste dansul: liniste se face cand golesti
viata de lucruri si apoi de oameni
si-apoi de mare parte din cuvinte, pana cand
ramane viata stransa stramt pe tine: asta-i linistea
impleticit in falduri de parelnicie
ca intr-o toga din panze de paianjen nu mai sta
ci cu putin prisos ce nu porneste de la tine
ramai: ca salamiorul cel bun strans in vid.

///dincolo de merii infloriti
cand ma intorc la ea la trei noaptea pe jos
tot drumul dintre un turn de piatra si unul de sticla
o strang la piept si imi promit
sa nu fac greselile voastre
cel mai greu lucru le care poti sa il faci e acasa

///roata soarelui
...fara sa acceptam, sa intelegem macar
cum curgem prin noi imbratisandu-ne -
ca ne-am scaldat dintotdeauna in acelasi sunet
cu urechile si emisferele si intregi trupurile noastre
si-n jurul nostru-a valurit aceeasi dragoste

///disintegration loops
tot ce am scris sunt fire de sange pe botul unui caine
murind incetisor pe fundul unui fantani unde se
scurura teii, inecat in propria insingurare si turbare
///
poemele adevarate sunt case pustii cu ambele usi
deschise, lasand sa se vada prin ele listezi vraiste
scrise intotdeauna de nimeni pt nimeni

[daria · Rating 5 out of 5]

“nimic nu e cu adevärat gresit
si luna e o luminà rece
si de asta sexul e incà magic si ne cocoloseste
in pânza de paianjen din vatà de zahär
a unei bucurii copiläresti
un sotron ciudat unde iti strangi genunchii la sfarsit
pentru cà nimic nu e cu adevarat gresit acolo
o sà treacà o sutà de supe mâncate impreunà
si o sà mà lipesc in continuare de tine cu obrajii dogorind
ciupiti de funingine, ca un firebender novice
câci magia realà nu se risipeste odatà cu scânteile
ci ramâne in càldura familiaritàti
ca intr-un jar in care poti sà ráscolesti de-aproape
un synth la care poti cânta fumat in noapte
cu filter sweeps orbesti peste un sequence infinit
farà sà te temi cà faci nimic gregit
vinovat cà uneori îmi e dor sà mà simt ca
o copertà de blackgaze, o camerà scâpatà din maini
declansându-se si desirandu-si filmul in cadere
dor de albumul àsta
cu plopi fluorescenti si ectomorfi de la liam
de hipersensibilitatea izolärii si de durerea
din muschii mei taiati atunci când il ascultam
când nu mà puteam ridica din pat dar infloriserà teii
si totusi ii miroseam si prin acoperisul camerei
si simteam cum se coace polenul pe tiglà
de simturile egoiste amputate care is rotunjesc cioturile
atunci cand stai inchis atât de mult timp
si ajungi sà simti
caldura lucrurilor pe care nu le poti atinge
chiar si acum in putregaiul cu reverb al verii deslusesc
ce reci ar trebui sà fie toti stâlpii de curent
care vibreazà dincolo de orizont
sinusoidele stârnite de o frunzà de mesteacan
câzutà într-un iaz ce stà sà sece

si-mi amintesc
cà asta simt toti oamenii singuri
atunci când vor sà se indragosteascà;
cáldura unor oameni pe care nu ii pot atinge
(si de-asta luna e o luminà rece)”

[Mihaela Mureșan · Rating 1 out of 5]

Am terminat Litere și am am citit multă poezie pe parcursul facultății cât și, bineînțeles, după aceea, însă ceea ce Florentin Popa scrie nu rezonează cu definiția mea a poeziei, enumerările și metaforele aruncate pe o pagină nu sunt poezie...jargonul de gamer presărat ici colo e de-a dreptul enervant pentru cineva care nu are idee despre ce vorbește poetul. Sonetele sunt de-a dreptul penibile, Shakespeare, Petrarca se răsucesc în mormomânt. De limbjul licențios nu mai pomenesc nimic, scriitorii contemporani ridică la rang de artă înjurăturile sau cuvinte cu f.... trist.....
Vă las un sample de așa-zisa poezie ....probabil barbiană a autorului contemporan:
,,și eu scrijelind kireji în perle
slomnind litanii în scoica puterii
strângând de pe șine rubine sfărâmate
pagode și-ogive-ncleștate-ntre stele
cleștar și cărbune-n fibrele optice
pe străzile astea ce n-ar coti, ce
scapără leduri ca scântei amnar
shunga și vitralii, kriegmessere gotice
reflectate-n katane, în același chenar
același carbon, sunt blocat, bolnav terminal''
Nici nu e de mirare că e bolnav scriind asemenea versuri....
#Dezamăgire

[Roxy Roman · Rating 5 out of 5]

The best one

[Ion · Rating 5 out of 5]

Poeziile sunt ireale, dintr-un alt univers (unde sorii sunt led-uri gigantice neon, smogul face parte din definiția cerului, synth-ul analog este instrument tradițional iar greierii sunt animale sacre).

În timpul lecturii am avut o serie de flashback-uri dintr-un trecut aproape mitic și multă oxitocină eliberată-n sânge :)

Mi-a rămas în cap, pe delay, zile în șir după: „o mantră pe repeat în terminale ametist/cannot find path since it does not exist” ca unul din citatele alea deep ale marilor autori, totuși destinat să rămână underground și pur.

„sunt și momente ok - momente în care
nu suntem disperați să ne cunoaștem
până la sadism, să urmărim cu degetul apăsat
înmuiat în scuipat când citim o foaie de cenușă
să folosim ciurul lui eratostene ca să demascăm
dintr-o casă de doi oameni cine a lăsat
lumina aprinsă în baie cheia nescoasă din ușă
când dragosteadulce se termină și putem să stăm
zece minute ca două scaune de plastic lăsate în ploaie”

[Constantin · Rating 5 out of 5]

wow this clicked - nu știu exact de ce, poate pentru că înțeleg fiecare reference, am fost în fabricile alea abandonate din Ploiești, am și eu propriul meu miklagaard, am ascultat Sunbather, am ascultat Soundtracks For The Blind (care btw nu e cel mai bun album pre-hiatus de la Swans don't @ me), știu ce sunt SCP-urile, știu ce sunt patch cable-urile, știu ce naibii e ăla un filter sweep.......... și cel mai important, înțeleg.

Reference-urile fac poemele sa fie mai tangibile, chair dacă pot fi un double edged sword pentru unele persoane.

Bag un lyric de la Sun Kill Moon așa ca să mă dau obscur:
"Some people say your music makes them sad and that you make sad music. I don't know, I guess I disagree. Your music was and is a comfort to me. I feel a sort of a connection to it that is less a melancholic thing but more a reassuring thing."

[Cristina Radu · Rating 5 out of 5]

din spatele unui zid de drone auzeam cum
ninge
pleoape pe ochi de cuart prinse-n
urzeala
de scanlines şi de bitstreams - şi
tânjeam la
căldura unor corpuri pe care nu le pot atinge

[Jules · Rating 5 out of 5]

„și sunt atât de fericit să mă trezesc
și să mă doară în realitate
sunt și momente ok momente retry
momente cancel momente abort
în care cerul se reflectă în corneea noastră
și ironia nu mai poate să treacă de post”

„tristețea nr.31 când vrei doar pe cineva
lângă care e ok să fii trist și nu se poate”

„poemele adevărate sunt case pustii cu ambele uși
deschise, lăsând să se vadă prin ele livezi vraiște
scrise întotdeauna de nimeni pentru nimeni”

„și groaza viermelui scos din pământul ud,
și dat de-a dura, răsturnat în soare
care pricepe din lumină doar arsura
când înțelegem că nu mai e altă cale
decât să ardem lumea deodată cu ura
sau să ne cerem fiecăruia iertare”

„ține-mă strâns de mână și blurează-mi chipul
vreau să ajungem pur și simplu
doar două mâini care plutesc
se strâng

ascultă”

:*))

[merima · Rating 3 out of 5]

ちり (empty grids)

din spatele unui zid de drone auzeam cum ninge
pleoape pe ochi de cuarț prinse-n urzeala
de scanlines şi de bitstreams - şi tânjeam la
căldura unor corpuri pe care nu le pot atinge

ecranele se înroșesc când cade seara -
mimetic, și obrazul tău aprins de iarbă frige
sintetici, stăm în faguri goi de silicon amice
și așteptăm să se întoarcă băiețeala

așa cum așteptam în stații de autobuze
cu plexiglas ciobit un taxi, târziu, până
când șaormele foșneau în loc de frunze

topit la patru, telefonul radiind în mână
când noaptea-și rupe din gât zorii - și, confuze
nici păsările nu mai știu de ce se-ngână

[Odăger · Rating 5 out of 5]

Ce pot să spun altceva te iubesc Flo ești viața mea

[Florin Iroftei · Rating 4 out of 5]

”și-mi amintesc/că asta simt toți oamenii singuri/atunci când vor să se îndrăgostească/ căldura unor oameni pe care nu îi pot atinge/(și de-asta luna e o lumină rece)”

„poemele adevărate sunt case pustii cu ambele uși/ deschise, lăsând să se vadă prin ele livezi vraiște/ scrise întotdeauna de nimeni pentru nimeni”

[Reya · Rating 4 out of 5]

Nu am știut ce notă să îi dau pentru că, sinceră să fiu, cartea asta m-a depășit - sunt abordate teme și folosiți termeni care descriu și provin dintr-o zonă cu care eu nu sunt familiară deloc.
Oricum, holy shit, talentul autorului este evident. Un amestec galopant de neo-suprarealism întunecat și sensibil, un fel de borcănaș cu melasă plin de imagini evocatoare cu totul speciale.

[miruna · Rating 4 out of 5]

“dacă îti bagi cuțitul în gambă şi desprinzi muşchii gemeni
scoți zgarciul ăla dintre ei care te-ar enerva
dacă ar fi să-i mănânci
acolo e iubire
sau scoți tutunul din țigară tragi
foc direct in dinți
acolo e iubire”

[Sandra Saade · Rating 4 out of 5]

[…]

grăiește dânsul: liniște se face când golești
viața de lucruri și apoi de oameni
și-apoi de mare parte din cuvinte, până când
rămâne viața strânsă strâmt pe tine: asta-i liniștea

[Gabriela Oprea · Rating 5 out of 5]

2nd read, more to come

[Coffee Books · Rating 3 out of 5]

În încercarea mea umilă de a citi poezie (mai ales) contemporană, mi-am permis să parcurg conştiincios volumul lui Florentin Popa.
Recunosc înţelegerea doar pe jumătate - nu cred că a fost momentul lui în viaţa mea, cu un 50-50 de aşa da/aşa nu.
M-am surprins pufnind într-un "hmm, ce chestie" din când în când :

"[...] şi-mi amintesc
că asta simt toţi oamenii singuri
atunci când vor să se îndrăgostească;

căldura unor oameni pe care nu îi pot atinge
(şi de-asta luna e o lumină rece)"


Simt nevoia unui dicționar de simboluri şi dorinţa de a mă obişnui cu un stil liric pe care nu l-am învăţat/studiat în nicio şcoală.
I-am acordat 3 stele din 5 ca punct de plecare şi comparaţie pentru alte volume pe care le am în plan şi ca motivaţie pentru o recitire.

[Anna Codoban · Rating 5 out of 5]

“…și acidul care vine ca un copil mare
cu roțile ajutătoare sărite și cărți de joc în spițe
să îți arate camera lui cu jucării improbabile
transformers chinezești
gata să devină mașini de pompieri
și dreamcatchere din rachete de tenis
și colecția de stickere pokemoni cu dubluri
dragonii verzi din textura fumului de bețișoare
și să te facă să înțelegi că orice jpeg poate fi gif
că toate picăturile de apă știu încă
din secunda zero drumul cel mai scurt spre văi-
tot așa ne rostogolim împreună spre moarte
și ce firesc și ce ușor de fapt să plângi -
căci plânsul e doar drumul cel mai scurt al unei lacrimi
până când nu mai poți întimpina nimic cu răutate
cu glanda pineală ca un țărn de trandafiri
căci toate drogurile cer un fel de purtitate…”

[Alessia · Rating 2 out of 5]

mi-a plăcut mai mult a doua jumătate decât prima, mi se pare că e și mai onestă; 2 stele cu tot dragul din lume de fapt aș fi dat 2.75
zilele astea mă tot gândeam la acolo e duba în care aș băga cox și K atât de mult aș fi băgat (...) am uitat că e din volumul ăsta a fost tare să redescopăr dar și să mă creep-uiască tare și să-ți aduci aminte versuri de când le-ai citit acum mai mult timp când nu erai prăjit și încă nu m-am dizolvat

sămă răzbun și-n iarna lui 2001 o dacie 1310 să asculte
căldura unor corpuri pe care nu le pot atinge și așteptăm să se întoarcă băiețeala
după ce ai stăruit atât să mă babysitui pân'la gară să le dai deny la toți câinii
tristețea ta ca o ceartă de școlari să nu ne dăm omor? ar fi păcat
avem atâta piele care trebuie pusă în contact
eram frumoși și zgâriați și trei, și ne topeam și să îl piși
groaza cu care cei care iubesc primesc primul pumn în plin de la aceia care nu-i mai merită