Cu ajutorul unei vaste cercetări, bazandu-se pe documente de arhiva puse recent în circuitul științific, pe numeroase interviuri cu persoanele apropiate și colaboratorii soților Ceaușescu, pe cele mai noi carti despre regimul comunist, autoarea reconstituie viața Elenei Ceaușescu, cea care, pornind din comuna dâmbovițeană Petresti, pe când era cunoscuta drept " Lenuța lui Briceag", va ajunge prima-doamna a țării și, practic, cel de-al doilea om în stat. Este o biografie de excepție, cu numeroase informații despre viața privată a soților Ceaușescu - jocurile care le plăceau, prietenii cu care se întâlneau, locurile preferate pentru petrecerea vacanțelor -, precum și despre relația cu cei trei copii.
"Legenda Ceausestilor trimite la basmul Cenușăresei, dar cu final horror. S-a țesut pe fundalul unui secol care își depășise trecutul atat în descoperiri binefăcătoare, cât și în violență. Lenuța din Petresti a fost contemporana lui Marie Curie, Sirimavoe Bandaranaike, Simona de Beauvoir, a Gretei Garbo, Evei Péron, Indiei Gandhi, Goldei Meir și a altor celebrități care au modificat reprezentarea potentialitatilor feminine. A urcat pe scara puterii într-un timp când victoria candidaților la președenția Statelor Unite ale Americii depindea în bună masura de telegenia și prestația nevestelor. Soția liderului comunist Ceaușescu a fost, printre altele, oaspetele fostelor artiste Jiang Qing, Isabel Péron și Imelda Marcos, metamorfozate în oameni politici de către soții lor. În istoria secolului celor mai mari descoperiri științifice, performanta ca o semianalfabeta sa treacă drept 《savantă de renume mondial》e însă unica." LAVINIA BETEA
Cartea nu prezintă strict doar viata Elenei Ceaușescu, Lavinia Betea prezentând multe detalii despre nomenklatura și în general despre anturajul cuplului dictatorial. Ca de obicei, nimic nou, excelenta prezentare a vieții nomenklaturiste, cum sunt obișnuit la lucrările Laviniei Betea. Cartea este mult.mai reusita decât cea din 2018, Ultimul an din viata Elenei Ceaușescu, având cursivitate în lectura. Lucrarea a apărut în 2021, alături de volumul Ceaușescu și epoca sa.
“Tovarasa” este una dintre putinele biografii dedicate Elenei Ceausescu si cam acesta este singurul ei merit. In sinea ei este o carte foarte slaba din mai multe puncte de vedere. Nu tineam sa citesc un tratat de istorie, insa:
Cartea incepe cu momentul revolutiei, un fapt nenecesar dupa parerea mea pentru ca Elena Ceausescu nu are nevoie de o introducere in acest fel fiind cunoscuta tuturor. Tot in primul capitol apare si primul semn ca aceasta carte nu este tocmai o carte de istorie, mai mult aduce a articol istoric de ziar sau de cancan dupa caz, cand autoarea tine sa mentioneze ca « teasta » Elenei Ceausescu a zburat sub rafalele executiei, creierul a cazut pe ciment si un caine s-a apropiat sa miroasa, dar nu sa-l manance. (Nu tineam sa aflu, as fi preferat mai bine sa nu stiu !)
Notele de subsol sunt de cateva ori complet nenecesare si, dupa parerea mea, o trimitere clara la tonul arogant al autoarei ca si cum cititorul este nestiutor (note de subsol explicand cine este Nicolae Ceausescu, copiii lor, Carol al II-lea, dar surprinzator nu si Printul Nicolae, sau cine este Nadia Comaneci in conditia in care ea nu era mentionata deloc in textul principal). Dar nu intotdeauna, fiind momente cand as fi vrut sa mi se explice ceva mai in deamanunt sau sa am o nota de subsol despre un anumit lucru oarecum vag, insa aceasta lipsea. De asemenea, cateodata autoarea vedea in cititor un fel de prieten sau partener de barfa prin intrebarile si supozitiile pe care le punea.
Despre Elena Ceausescu (sau « Lenuta », « Lenuta din Bucuresti », « consoarta lui Ceausescu » si o groaza de alte formulari nefericite, aproape sexiste cateodata si nici nu mentionez cat de mult urasc cand o biografie se adreseaza despre personajul ei cu porecle sau alintaturi, Franzi anyone ? fuck off more like it) nu se stiau foarte multe detalii, iar acest lucru este clar din faptul ca aceasta carte de aproape 400 de pagini cuprinde foarte multe detalii despre oameni sau lucruri care nu sunt Elena Ceausescu, de la propria ei familie, la anturaj, evenimentele vremii si altele. Inteleg necesitatea de a plasa un personaj in contextul familiei, societatii, epocii, dar cateodata treceau multe pagini pana se discuta din nou despre Elenea Ceausescu.
Vorbind si despre sursele folosite, multe mi s-au parut nedecvate precum revista Click ! sau interviuri cu oameni aflati in anturajul cuplului Ceausescu, ceea ce mi-a displacut pentru ca oamenii respectivi pot fi influentati ori de simpatiile sau antipatiile pe care le aveau fata de ei, ori de friica de a aparea intr-un anume fel in public, etc. Nu zic insa ca interviurile nu trebuiau folosite deloc.
This entire review has been hidden because of spoilers.
O carte extrem de bine documentată, conține cam tot ce trebuie știut din perioada comunismului în România și până în perioada imediat post revoluție. Este cam stufoasă, dar cred că altfel nu ar fi putut conține tot ce a fost, cu date exacte. Nu este o carte despre Elena Ceaușescu, este o carte despre familia Ceaușescu, impactul lor în instaurarea regimului comunist din România și cererea dezastrului de după, cu accentul mai tare pe ,, tovarășă ". O recomand oricui vrea sa înțeleagă de ce suntem aici și oricui nu crede că istoria se repetă, toată istoria aceasta având similitudini șocante cu politica 2024-2026 din România.
O carte foarte, foarte bine documentată. Mereu se regăsesc note de subsol care aduc explicații suplimentare. Despre subiectul cărții, Lenuța Petrescu, ulterior, Elena Ceaușescu, sunt multe de zis. De la originile umile până a ajunge să fie lângă conducătorul țării, este un drum atât de urât pavat că pare imposibil. Doar că istoria ne arată că s-a putut. S-a putut ca o persoană cu patru clase să aibă diplomă de facultate fără să o fi frecventat. Apoi, diplomă de doctorant și renume de savant. Când ea era semianalfabetă. Când, conform jurnalele ei, scria execrabil. Iar ceea ce este de neînțeles, pentru mine care nu am trăit în vremurile acelea, este ura ei permanentă pentru femei frumoase și deștepte. Și prostia și aroganța de care dădea mereu dovadă. Când impui femeilor să facă cât mai mulți copii, dar le tai curentul, căldura, raționalizezi mâncarea și umilești poporul să stea la cozi. Interzicerea de a părăsi țara. Pentru ca ea să se bucure de cea mai bună mâncare, haine și bijuterii scumpe, cele mai importante funcții erau deținute de ea deci bani mulți. Eșuează ca părinte, dar are pretenția și reușeste să le distrugă viața copiilor alegând ea cu cine să se căsătorească ei. Totul trecea prin filtrul ei.
O carte pe care o citești greu, dar care este absolut obligatorie în bibliotecă.
“Pasiuni sau hobby-uri deosebite Tovarășa n-a avut niciodată. Fără extraordinara șansă pusă de talerul marii istorii în fața lui Ceaușescu, Lenuța din Petrești ar fi rămas o oarecare femeie cicălitoare și strânsă la pungă, maniacă la curățenie, certăreață și clevetitoare.”
Marturisesc ca ma asteptam la o amprenta de psiholog mai pronuntata din partea dnei Lavinia Betea - cu toate acesta, cu un doctorat in "Reprezentări şi tipuri umane promovate de comunism; Remanenţe în perioada de tranziţie”, e pesemne de inteles ca elementele de psihologia personalitatii sunt mai putin prezente - pana la urma, volumul reprezinta, in mare, truda unui istoriograf mai degraba decat cea a unui psiholog. In pofida acestui mic inconvenient, cartea prezinta totusi interes, desi cel mai probabil pentru un public mai restrans. Aflam mai multe despre Lenuta Petrescu sau "Lenuta lui Briceag", prinsa de tanara in "lupta clasei muncitoare", sotie devotata si mai apoi "savanta de renume mondial", doctoranda in chimie si directoare a ICECHIM (rod al "experientei sale nemijlocite in cercetare" - codoi), sefa comisiei de cadre a CC si cate si mai cate. Sunt multe povesti ilare, in esenta nu foarte diferite de atunci omniprezentele bancuri cu Bula. Bunaoara, aflam despre Elena Ceausescu ca era o dibace (dar nu foarte sofisticata) intriganta. Nu se deda de la nimic, inclusiv de a transforma un bar unde Andruta, socrul sau servea bauturi alcoolice, intr-un...lacto-bar, peste noapte. Isi spiona copiii, desfacea si "facea" mariaje sau relatii si avea o influenta aproape netarmurita asupra lui Nicolae. In schimb, el era "barbatul unei singure femei. Femeie care, in anii 1960, dupa replica unui film de succes in epoca, nu era nici tanara, nici batrana; nici urata, nici frumoasa; nici grasa, nici slaba...Adica intru totul comuna." Au murit asa cum au trait, ea artagoasa si bogata in invective iar el mai compliant, incercand sa o impace. Nu ma asteptam la o perspectiva mai ingaduitoare, ci poate la una mai umanizanta.
Aveam 5 ani la Revoluție, asa că nu îmi amintesc mare lucru despre perioada comunistă dincolo de cozile la pâine, lapte, butelie și aproape orice, și de uniforma portocalie pe care o purtam la grădiniță. Am citit această carte cu o reală curiozitate de a întelege mai multe despre Elena Ceaușescu, cum a ajuns ea să aibe atâta influență în deciziile țării și sa dețină rolul de "prim-viceprim ministru al guvernului" printre multe altele înființate pentru ea, chiar și recunoașterea internațională de mare savantă în chimie. Mi-a plăcut lectura și o recomand cu drag. Spre final, cartea surprinde foarte bine o stare care rezonează cu ce trăim noi astăzi: neîncrederea profundă trăită de populație și felul în care aceasta reacționa. Oamenii, „saturați de propaganda comunistă, creditau ca adevăr orice venea din altă sursă. Orice zvon, oricât de nebunesc suna, era luat mai aproape de realitate decât cele oficiale”.
Într-adevăr, este o carte foarte bine documentată și printre rânduri se vede și efortul depus, însă nu simt că are acel ceva care să mă facă legată de carte, să nu simt cât de repede am parcurs-o. Mă plictisea în majoritatea paginilor și sunt foarte multe informații care se află în plus și care au făcut lectura mai greoaie și mai greu de reținut anumite elemente despre Elena Ceaușescu. Cu toate acestea, am aflat anumite lucruri despre stilul de viață al familiei Ceaușescu, ceea ce a fost interesant, iar partea mea favorită a fost ultimul capitol, care mi s-a părut singura parte mai antrenantă, prin care puteai simți anumite trăiri și emoții ale "Tovarășei".