What do you think?
Rate this book
变动的城市
人类历史上有哪些类型的城市？
人类城市在发生怎样的变动？
当今城市的通勤者怎样变成了新一代的“游牧民”？
面对“世界城市”，人类该何去何从？
随着城市化的不断推进，人类世界进入超大规模城市、大都市群的时代，著名历史学家汤因比聚焦“变动的城市”，关注城市发展、扩张的悠久历史。他对城邦、首都城市、机械城市、世界城市等不同类型进行分析，从古代城市的发展路径中汲取智慧，对未来作出展望。他认为，未来的世界城市将会遍及全球，生活在其中的人类任重道远。
人类城市在发生怎样的变动？
当今城市的通勤者怎样变成了新一代的“游牧民”？
面对“世界城市”，人类该何去何从？
随着城市化的不断推进，人类世界进入超大规模城市、大都市群的时代，著名历史学家汤因比聚焦“变动的城市”，关注城市发展、扩张的悠久历史。他对城邦、首都城市、机械城市、世界城市等不同类型进行分析，从古代城市的发展路径中汲取智慧，对未来作出展望。他认为，未来的世界城市将会遍及全球，生活在其中的人类任重道远。
231 pages, Hardcover
First published April 1, 1985
2 people are currently reading
67 people want to read
About the author
Arnold J. Toynbee
692 books521 followersNot the same as Arnold Toynbee, economist and nephew of Arnold Joseph Toynbee
British educator Arnold Joseph Toynbee noted cyclical patterns in the growth and decline of civilizations for his 12-volume Study of History (1934-1961).
He went to Winchester college and Balliol college, Oxford.
During both world wars, he worked for the foreign office. He additionally published Nationality and the War (1915), The Armenian Atrocities: The Murder of a Nation (1915), The German Terror in France: An Historical Record (1917), and Turkey, a Past and a Future (1917). He attended the peace conference of Paris in 1919 as a delegate.
From 1919 to 1924, Arnold J. Toynbee served as professor of modern Greek and Byzantine at King's college, London. From 1925, Oxford University Press published The Survey of International Affairs under the auspices of the royal institute of international affairs, and Toynbee, professor, oversaw the publication. From 1925, Toynbee served as research professor and director at the royal institute of international affairs. He published The Conduct of British Empire Foreign Relations since the Peace Settlement (1928).
His first marriage to Rosalind Murray produced three sons and ended in divorce in 1946. Toynbee, professor, then married Veronica M. Boulter, his research assistant. He published Civilization on Trial (1948).
Toynbee served as research professor and director at the royal institute of international affairs until 1955.
People published best known lectures of Toynbee, professor, in memory of Adam Gifford as An Historian's Approach to Religion (1956). His massive work examined development and decay. He presented the rise and fall rather than nation-states or ethnic groups. According to his analysis, the welfare depends on ability to deal successfully with challenges.
He also published Democracy in the Atomic Age (1957), Christianity among the Religions of the World (1958), and Between Niger and Nile (1965).
He died in York, North Yorkshire, England.
British educator Arnold Joseph Toynbee noted cyclical patterns in the growth and decline of civilizations for his 12-volume Study of History (1934-1961).
He went to Winchester college and Balliol college, Oxford.
During both world wars, he worked for the foreign office. He additionally published Nationality and the War (1915), The Armenian Atrocities: The Murder of a Nation (1915), The German Terror in France: An Historical Record (1917), and Turkey, a Past and a Future (1917). He attended the peace conference of Paris in 1919 as a delegate.
From 1919 to 1924, Arnold J. Toynbee served as professor of modern Greek and Byzantine at King's college, London. From 1925, Oxford University Press published The Survey of International Affairs under the auspices of the royal institute of international affairs, and Toynbee, professor, oversaw the publication. From 1925, Toynbee served as research professor and director at the royal institute of international affairs. He published The Conduct of British Empire Foreign Relations since the Peace Settlement (1928).
His first marriage to Rosalind Murray produced three sons and ended in divorce in 1946. Toynbee, professor, then married Veronica M. Boulter, his research assistant. He published Civilization on Trial (1948).
Toynbee served as research professor and director at the royal institute of international affairs until 1955.
People published best known lectures of Toynbee, professor, in memory of Adam Gifford as An Historian's Approach to Religion (1956). His massive work examined development and decay. He presented the rise and fall rather than nation-states or ethnic groups. According to his analysis, the welfare depends on ability to deal successfully with challenges.
He also published Democracy in the Atomic Age (1957), Christianity among the Religions of the World (1958), and Between Niger and Nile (1965).
He died in York, North Yorkshire, England.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
October 3, 2023
O poveste despre orașe, de la Jerichon și Lepenski Vir (greu de spus dacă au fost orașe propriu-zise) pînă la „orașul mecanic” de astăzi, rece, impersonal, non-afectiv, din care toată lumea vrea să fugă. Relația dintre om și oraș s-a rupt (p.256).
Orașul e „zgomotos, murdar și lipsit de suflet”. Pe bună dreptate, omul e cuprins de un sentiment de părăsire. Orașul îi amplifică singurătatea și urîtul. Cu două milenii în urmă, un Vergiliu, un Cicero și-au exprimat afecțiunea față de Roma, iubeau acest oraș pestriț, cu mulțimile lui efervescente, în căutare de bani și distracții (circ, teatru, recitări). Doar împăratul Tiberius a urît orașul și era compătimit pentru ciudata lui aversiune.
Nu mai știm dacă a fost un bine (sau un rău) faptul că apariția orașului a întrerupt viața nomazilor. Orașul a adus mizerie, epidemii, o hrană mai proastă (mai puțin diversificată), sedentarism. Unii specialiști se îndoiesc că „revoluția agricolă” a fost, în toate sensurile, o binefacere. Totuși, nu e de nici un folos să punem în cauză ceea ce s-a întîmplat. Ceea ce a fost a fost, nici Dumnezeu nu poate schimba succesiunea evenimentelor.
Ce este un oraș? Toynbee îl definește astfel: „un oraș e o așezare omenească ai cărei locuitori nu pot produce, în cadrul limitelor orașului, toate alimentele de care au nevoie pentru a trăi” (p.28). De oraș țin, prin urmare, și ținuturile agricole din jurul lor. În caz de invazii, orașul e un refugiu. Strategii atenieni au ridicat ziduri pînă în Phalera și Pireu (p.33). Altele au beneficiat de bariere naturale. Orașul Ravenna era înconjurat și apărat de mlaștini (p.53). Veneția, de smîrcuri.
Orașul vinde „produse și servicii în schimbul alimentelor” (p.43). Mai tîrziu, „va exporta mandarini, jandarmi și soldați” (p.196). Și Roma e un exemplu grăitor.
Un capitol consistent se referă la orașele-state. Cele mai vechi au fost orașele sumeriene (p.76), urmate de puzderia de orașe-state întemeiate de negustorii fenicieni (Tyr, Sidon, Byblos, Carthagina, o colonie a Tyrului). Atena și Sparta au fost și ele orașe-state. Dar cetatea care a marcat Antichitatea a fost Roma. De altfel, întregul imperiu roman a fost o rețea imensă de orașe-state (p.89). Poetul Rutilius Namatianus a rezumat într-o singură propoziție istoria romanilor: „Ați transformat într-un oraș ceea ce anterior fusese o lume” (p.90).
Arnold Toynbee discută și despre alegerea orașelor-capitale (după prestigiu și importanță strategică etc.). Pentru imperiul roman la apogeu, Roma nu era bine situată. Asta l-a împins pe Constantin cel Mare să întemeieze, în 324, o „nouă Romă”: Constantinopolul (pp.116-117). Un capitol aparte e dedicat orașelor sfinte: Ierusalim, Roma, Mecca, Assisi etc. (pp.207-225). Unele orașe sumeriene s-au dezvoltat pornind de la un templu, au fost „temple-state”. În rîndul lor, putem situa Vaticanul de astăzi (p.231)
Orașul e „zgomotos, murdar și lipsit de suflet”. Pe bună dreptate, omul e cuprins de un sentiment de părăsire. Orașul îi amplifică singurătatea și urîtul. Cu două milenii în urmă, un Vergiliu, un Cicero și-au exprimat afecțiunea față de Roma, iubeau acest oraș pestriț, cu mulțimile lui efervescente, în căutare de bani și distracții (circ, teatru, recitări). Doar împăratul Tiberius a urît orașul și era compătimit pentru ciudata lui aversiune.
Nu mai știm dacă a fost un bine (sau un rău) faptul că apariția orașului a întrerupt viața nomazilor. Orașul a adus mizerie, epidemii, o hrană mai proastă (mai puțin diversificată), sedentarism. Unii specialiști se îndoiesc că „revoluția agricolă” a fost, în toate sensurile, o binefacere. Totuși, nu e de nici un folos să punem în cauză ceea ce s-a întîmplat. Ceea ce a fost a fost, nici Dumnezeu nu poate schimba succesiunea evenimentelor.
Ce este un oraș? Toynbee îl definește astfel: „un oraș e o așezare omenească ai cărei locuitori nu pot produce, în cadrul limitelor orașului, toate alimentele de care au nevoie pentru a trăi” (p.28). De oraș țin, prin urmare, și ținuturile agricole din jurul lor. În caz de invazii, orașul e un refugiu. Strategii atenieni au ridicat ziduri pînă în Phalera și Pireu (p.33). Altele au beneficiat de bariere naturale. Orașul Ravenna era înconjurat și apărat de mlaștini (p.53). Veneția, de smîrcuri.
Orașul vinde „produse și servicii în schimbul alimentelor” (p.43). Mai tîrziu, „va exporta mandarini, jandarmi și soldați” (p.196). Și Roma e un exemplu grăitor.
Un capitol consistent se referă la orașele-state. Cele mai vechi au fost orașele sumeriene (p.76), urmate de puzderia de orașe-state întemeiate de negustorii fenicieni (Tyr, Sidon, Byblos, Carthagina, o colonie a Tyrului). Atena și Sparta au fost și ele orașe-state. Dar cetatea care a marcat Antichitatea a fost Roma. De altfel, întregul imperiu roman a fost o rețea imensă de orașe-state (p.89). Poetul Rutilius Namatianus a rezumat într-o singură propoziție istoria romanilor: „Ați transformat într-un oraș ceea ce anterior fusese o lume” (p.90).
Arnold Toynbee discută și despre alegerea orașelor-capitale (după prestigiu și importanță strategică etc.). Pentru imperiul roman la apogeu, Roma nu era bine situată. Asta l-a împins pe Constantin cel Mare să întemeieze, în 324, o „nouă Romă”: Constantinopolul (pp.116-117). Un capitol aparte e dedicat orașelor sfinte: Ierusalim, Roma, Mecca, Assisi etc. (pp.207-225). Unele orașe sumeriene s-au dezvoltat pornind de la un templu, au fost „temple-state”. În rîndul lor, putem situa Vaticanul de astăzi (p.231)
July 29, 2015
Cities on the move by Arnold J. Toynbee is a fantastic book about history, civilization and about the developpement of our entire world, since the X th century (before Christ) all the way through 1969. I like this books because it contains the bases of history. In this book the author exemplifies the term he calls ,,Ecumenopolis" wich means a global city, wich he thinks will emerge in the future. It studies a lot of facts about manking, and the ability of the people to build cities since 10.000 years ago till our days.
I think this is a must-read book for individuals that want to learn about real history and culture!
I think this is a must-read book for individuals that want to learn about real history and culture!
Displaying 1 - 2 of 2 reviews