„Dama de pică” este un roman scris în ritmul bătăilor unei inimi zbuciumate.
Umorul său de calitate e presărat cu limbaj semi-trivial, alternând cu scene fierbinți și o doză sănătoasă de dramă personală, fiecare capitol marcând un pas important în evoluția personajului.
Ioana Pop, o tânără crescută într-un sat românesc, căutând evadarea din fața unui viitor incert, părăsește țara pentru a lucra într-un oraș din Austria, unde ajunge să cunoască iubirea și prietenia, unde își sfidează fricile și unde își creează propriile limite.
Cu sinceritate de jurnal intim, această carte cvasi-biografică se constituie în autopsia unui suflet pierdut și regăsit printre străini.
Dama de pică este, din punctul meu de vedere, un debut surprinzător care vine la pachet cu tot ce trebuie: o poveste de viață plină de încercări și greutăți, personaje desprinse din viața cotidiană, o protagonistă a cărei personalitate este bine conturată, iar fiecare acțiune este justificată, și, nu în ultimul rând, scene pline de umor și dialoguri care te fac să râzi cu lacrimi.
Romanul ne-o aduce în centrul atenției pe Ioana Pop, o româncă pregătită să își părăsească țara pentru un trai mai bun în afară. Mi-au plăcut mult dinamismul și ritmul alert, dar nu grăbit al acțiunii. Totul a decurs natural, nu au existat scene fără sens, de umplutură și nici capitole importante dar prea grăbite. Totul a fost descris într-o manieră elegantă și care să te țină constant în priză.
Când Ioana Pop ajunge la locul de unde trebuie să ia autobuzul, este martora la unele schimburi de replici dintre niște indivizi - replici destinate să teleporteze cititorul în țara natală a protagonistei.
Șoferul Nelu este și el, din punctul meu de vedere, un personaj tipic meleagurilor românești. Modul în care se exprimă, dar și bunătatea cuibărită în inima sa după ce se oferă să o ducă pe Ioana - devenită în Austria Johanna - până la gară, un drum de două ore distanță față de ruta obișnuită a autobuzului te face instant să îl îndrăgești. În mintea mea deja era conturată o astfel de persoană și eram convinsă că aș putea oricând să o întâlnesc și în realitate. Gestul făcut de el „în secret”, de care Johanna află abia după ce el era de mult plecat a fost neașteptat, dar totodată emoționant.
După ce întârzie un număr considerabil de ore, Ana, femeia cu care trebuia să se întâlnească la gară, inima Johannei deja se face cât un purice, iar nesiguranța apare treptat, punând sub semnul întrebării decizia sa de a-și face un rost în viață într-o țară străină.
În timpul în care este angajată la localul Anei, Johanna îl cunoaște pe Amine, dar cei doi nu își mărturisesc sentimentele până în momentul în care protagonista se hotărăște să demisioneze, sătulă de comportamentul animalic și lipsit de respect al lui Xoni.
Mi-au plăcut mult dialogurile dintre cei doi îndrăgostiți. Până să ajung să citesc cartea Cătălinei, nu credeam în vorbele și părerile de genul „am râs și am plâns în același timp”, dar uite că mi s-a întâmplat și mie.
Pe tot parcursul acțiunii rămase, am avut constant sentimentul că Amine ar ascunde ceva. Era strecurată o subtilitate aparte în modul în care îi răspundea Johannei după ce l-a ajutat în propria sa afacere, și chiar și în anumite gesturi.
Am simpatizat foarte mult și restul personajelor, Tanti Ani - o bătrânică simpatică, Fatih - al cărui orientare sexuală a fost surprinzătoare după introducerea în scenă și descrierea făcută de către autoare, dar și cu fratele lui Amine. Toți cei prezenți în roman au avut ceva aparte, ceva unic în personalitatea lor.
Finalul mă face să cred că va mai exista și un al doilea volum și sper din suflet să am dreptate. Dama de pică este o carte ce are de toate și îmbină armonios stările sufletești cu evoluția Johannei, reușind totodată să teleporteze cititorul în miezul acțiunii. Recomand.
Hello! Amânasem destul de mult această mică recenzie, din diverse motive, dar a venit timpul să vă dezvălui ideile, care totuși mi-au pus cartea în mână și m-au făcut să citesc până la final. Autoarea știe că, fiind prima carte, un debut literar deci, cu această cvasi-biografie, are cumva o amprentă multilaterală peste cititori. De ce? Păi, când ține doar de noi să ne construim o viață și un rost, avem de dus mai multe bătălii, iar dacă le adăugăm pe cele interioare, acestea cu siguranță nu ne vor ajuta, ci ne vor marca. Este o călătorie a unei tinere speranțe, căci Ioana, personajul principal, își pune toate speranțele într-o semi fugă, o plecare din țara natală, pentru a găsi mai bine. Începutul și călătoria ei până într-un anumit punct nu mi-au atras atenția, însă toate acele remarci hilare, tipice românești, cu bune cu rele, compun un tot autohton de care nu ne putem lepăda și pe care eu o să-l caut de fiecare dată. Partea mai puternic emoțională, e bine plasată după jumătatea cărții, până unde, întâmplările și trăirile Ioanei se succed la foc continuu. De multe ori surprinzând-o chiar și pe ea și marcând-o cum de altfel ne marchează pe mulți, când plecăm de lângă familii și țara care ne oferă protecție, acest personaj extrovertit și pregătit să dea piept cu viața, are parte de aventura vieții ei. Dezamăgirile se succed sau micile realizări, alături de noii prieteni, dar undeva înăuntrul ei, se dezvoltă încet-încet, o negură subtilă. Conștiința ei devine tot mai sumbră și se strâng tot felul de păreri de rău, care, o fac să-i fie dor de țara și locurile natale, dar și de ea ca persoană, cea care este cu adevărat. Partea finală este o încununare de valori, unde prietenia și iubirea triumfă, pentru ca această femeie, Ioana să aprecieze cu adevărat sensul și bucuria vieții. Zic eu că, în povestea asta suntem incluși o grămadă dintre noi, care nu ne mai regăsim, dar mulți care am plecat și nu ne-am mai întors, nu doar fizic ci și spiritual. Pe deoparte o cunoaștem mai bine pe autoare, prin unele întâmplări redate exact, dar ele împletite cu ficțiunea, iată că ne fac să ne gândim că speranța și șansa e acolo undeva, pusă bine pentru fiecare în parte. Mulțumesc pentru ocazia oferită și pentru această îmbinare frumoasă, care ne dă și o lecție de viață. Mulțumesc că ai apărut în viața mea și bravo pentru curaj și pentru lectura plăcută!
Cartea „Dama de Pică” s-a dovedit a fi un chick-lit plin de furtuni și amuzamente, un roman care a fost glasul eroinei principale în propra-i luptă, una atât cu sinele său cât și a poziționării sale sociale, pe plan profesional, cât și cel sentimental într-o lume în care se simte străină dar și expulzată emoțional răpindui-se dreptul de a trăi împăcată. Și totuși „dama de pică” e femeia care ne va arăta ce simte o femeie, ce dorește o femeie, cum gândește o femeie, cum se înfurie și cere, cum se vrea iubită, înțeleasă, protejată, și nu în ultimul rând, păstrată!
Majoritatea personajelor din Dama de pică au fost inspirate din oameni care au trecut prin viața mea într-un fel sau altul, lăsând urme mai mult sau mai puțin vizibile. Spre exemplu, bunica mea iubită a fost inspirația pentru tanti Ani. Așa mă voi bucura de amintirea celei ce nu mai este printre noi, iar sfaturile sale vor ajunge la oamenii care poate au nevoie de ele. Evident că nume și situații au fost schimbate, așa că nu credeți tot ce citiți. 🤣
Dama de pică este, din punctul meu de vedere, un debut fermecător, care m-a prins în poveste încă de la primele pagini. Este un chicklit tare simpatic, în care autoarea a îmbinat stilul romantic cu o mică doză de erotism, cu personaje desprinse din cotidian și a presărat totul cu dramă. Așa cum însăși autoarea spune, povestea are la bază fapte reale, însă nu ne dă informații despre ce este real și ce este imaginar în povestea romanului Dama de pică. Totuși, chiar și neștiind această informație dinainte de a citi cartea, pe măsură ce citeam eram convinsă că s-a inspirat din realitate, deoarece anumite detalii consider că nu avea cum să le descrie din documentare sau poveștile altora, ci doar trăind pe propria piele anumite scene și situații.
Așadar, avem parte nu de un chicklit pe tiparul clasic, ci de o poveste autentică, în care putem regăsi frânturi din viață. Este o poveste despre iubire, prietenie adevărată și loialitate, dificultățile întâmpinate de o româncă atunci când pleacă peste granițe să își împlinească dorința de „viață mai bună” și modul în care reușește, într-un final, să își găsească locul printre străini, într-un mod în care nu și l-a găsit acasă, în țara natală.
Dama de Pica este cartea de la care m.am asteptat la mai multa actiune si suspans. Din acest motiv I.am acordat doar 4 stelute. De altfel mi.a placut mult povestea Ioanei Pop tanara crescuta intr.un sat romanesc, care este dornica de evadare. Astfel ea paraseste tara pentru a lucra intr.un oras din Austria ajungand sa aiba un viitor foarte incert. In aceasta carte fiecare persoana plecata din tara se va regasi. Iubirea este cea care o ajuta sa treaca peste toate greutatile. Va las sa descoperiti povestea de dragoste din Ioana si Amine. Lectura placuta!!!
„Dama de pică” prezintă drama unei tinere care pleacă din țară cu un bagaj de vise și multe speranțe, dar nu se poate debarasa de amintirile trecutului pentru a îmbrățișa ceea ce-i oferă prezentul. Cred că fiecare dintre noi se poate regăsi măcar puțin în personajul Ioanei. Pe parcursul lecturării eu am tendința uneori de a auzi în minte diverse melodii, pe care le asociez cu cartea în sine și ulterior, când le ascult, îmi revine în minte cartea respectivă sau un anumit personaj. Evident, aici mi s-au învârtit prin minte trei melodii: „Du-te dor” de Aurel Moldoveanu - poate pentru că Ioana mi s-a părut așa „autohtonă” oriunde ar fi mers și cu oricine s-ar fi întâlnit, în plus, consider că li se cam potrivește melodia celor doi îndrăgostiți; „Hai vino iar în gara noastră mică” și „Poker Face” (la faza cu poșeta și piperul am râs de aproape am făcut pătrățele și tot auzeam în minte „p-p-p-po-po-poker-face” la reacțiile Ioanei și cam la toate boacănele ei). Am descoperit că am multe în comun cu acest personaj iubibil: bomboanele cu marțipan, vinul rece, o copilărie fericită. Cel mai reprezentativ citat din carte pentru mine a fost: „Mi-e dor de mine. Mi-e dor de Ioana cea veselă și zglobie, care purta neobosită ghiozdanul în spate 7 kilometri până la școală și iar 7 înapoi, dar care nu se plângea de greutatea lui. De Ioana care aștepta răbdătoare vaca să se adape ca să o ducă înapoi pe izlaz la păscut, iar ea, fetița de 13 ani, să se poată afunda iar între paginile unei cărți bune. Mi-e dor de Ioana cea care număra stelele în timp ce asculta concertele brotacilor de pe marginea buruienoasă a canalului și de Ioana cea care împletea mătasea păpușoilor, transformați brusc în prințese de poveste așteptând broscoi pe care să îi salveze cu sărutări.” E un citat care îți trezește dorul în suflet. Recomand „Dama de pică”! 🥰🦄
Dama de pică” este o filă de jurnal, în care sunt consemnate episoade din aventurile autoarei pe meleaguri austriece, prin intermediul protagonistei Ioana Pop, alias Johanna. Cum, de multe ori, primul contact cu străinătatea este unul brutal, nici personajul nostru n-a avut norocul să prindă colacii din coada vreunui câine. Însă umorul cu care își povestește durerile și cu care depășește obstacolele, îți distrage atenția de la zbuciumul sufletesc interior și transformă lectura într-una savuroasă.
N-o să vă povestesc romanul! O să vă sun doar concluzia trasă la final: Cătălina Pană a pus în această carte o parte din sufletul ei. Iar eu mă bucur că am descoperit, astfel, un caracter puternic și un OM sincer și frumos! Vorbește mult, colorat pe alocuri, dar tocmai asta o face unică și inegalabilă. Și iubibilă! 😍
Bună! Nu întind vorba, vă las să vă faceți propria părere
Am pentru voi ,,Dama de pică” de Cătălina Pană -posibil mici spoilere- În primul rând coperta, este foarte frumoasă și atrage, dar e reprezentativă și o să vă dați și voi seama, de ce reprezintă o femeie misterioasă, una care ascunde secrete după acei ochi (în umbră) și buzele sigilate. Apoi ar fi stilul. Sincer, chiar am recunoscut căldura ce tot spun că o emană autoarea, dar pentru cineva care nu a citit încă, menționez că stilul de scriere e foarte prietenos. Ai impresia ca autoarea e o colegă de cameră si îți povestește despre viața ei. Vocea narativă e omniprezentă și te duce de mână frumos pe locul exact, pe timpul potrivit, și-ți explică ce s-a întâmplat, în timp ce vizualizezi scena. Într-adevăr e greu să narezi vizual și emoțional în același timp, dar ei îi iese foarte bine și parcă fără nicio strofocare. Detaliile sunt toate acolo pe fiecare moment, iar între timp avem și o introspecție a sentimentelor ei. Un ,,limbaj semi-trivial” apare pe sinopsis-ul cărții, dar mie nu mi s-a părut. E mai mult foarte românesc, pe alocuri popular (specific românesc), dar NU arhaic, să zici că e scris în 1700 toamna. E un mic contrast și se simte pe anumite pasaje, mai ales atunci când efectiv uiți că e vorba de Austria, și doar asiști la trăirile Ioanei Pop (personajul principal), mai degrabă savurezi o șuetă împreună cu ea la o cafea și la o partidă de poker. Vă spun sincer, dacă aveți nevoie să vă limpeziți gândurile, dar să vă aflați cu un picior într-o altă țară, cu inima pe foc după un algerian și să te gândești că totul abia începe, deși ești la pagina 80, asta e cartea care te poate plasa într-un astfel de context. Ioana Pop a ajuns într-o țară străină, cred eu, ca să vadă ce poate ea (ca persoană) mai mult. E ușor să spui ,,uite un alt român plecat, ce mare brânză?” dar cu toții știm că, fiecare în parte a dat piept cu o altă situație grea sau deosebită și nu a primit nimic de-a gata aflat departe de casă. Situațiile de care ea se lovește și modul nostim în care prezintă situațiile, te fac s-o îndrăgești, nu să-ți fie milă de ea, astfel, iei la rândul tău cunoștință cu deziluziile, visele și trăirile ei. Nu o dată mi-am zis, citind, ,,așa Ioana, zi-le, arde-i!” :))) Cel mai mult mi-a plăcut că, terenul străin pe care ea călca, era mereu bătătorit de un picior de româncă get-bedget, care doar din cauza emoțiilor interioare nu putea să se exprime exact într-o altă limbă. În rest a învățat sau interpretarea ei hilară și prietenoasă a fos adoptată de către toți ceilalți și nu invers, ea trebuind neapărat să presteze. Ea râde chiar dacă e speriată, drăcuiește chiar dacă știe că v-a fi pentru ultima dată în acea ipostază și merge mai departe. Ioana s-a descoperit și redescoperit, zic eu, finalul fiind de-a dreptul o încununare. Mi-a lipsit și MAI MULTĂ acțiune, la un moment dat o vedeam matroana localului. Voiam să preia frâiele, să le arate tuturor ce poate o focoasă și o deșteaptă ca ea. Voiam să nu fie om și să fie așa sensibilă. Dar a fost și de aceea trebuie să citiți. Oamenii și poveștile lor ne apropie și ne farmecă, de multe ori învățăm cum să nu fim sau din contră cum să dăm un exemplu. Tot acest pachețel de aproape 300 pagini, cu senzualele buze roșii, șoptesc de acolo că ,,nu ai nevoie să te exprimi în vreo limbă, ca să trăiești exact așa cum simți, ai nevoie să fi tu” -cel puțin așa am văzut eu totul :)) Cum? Ce? Luați de citiți ca să aflați.
#autoriromâni #cvasibiografie #cărținoi
This entire review has been hidden because of spoilers.
Damă de pică e genul de carte despre care nu știi dacă să spui că ai terminat-o sau că te-a terminat ea pe tine. O carte plină de emoție. Am citit-o râzând și plângând (și, de multe ori, înjurând) odată cu protagonista. I-am simțit toate trăirile, cu toate că viața ei e mult diferită de a mea, iar, la final, m-am trezit vrând mai mult. E ca și cum Ioana Pop mi-a devenit cea mai bună prietena, iar ruptura de ea doare în feluri în care dor numai personajele extraordinare. Și nu e doar ea cea care face despărțirea grea. Mi-au plăcut enorm toate personajele căci le-am simțit reale, iar felul în care au alcătuit mica lor familie pestriță m-a uns pe suflet. Stilul de a scrie al Cătălinei Pană dă adicție gravă. E autentic și natural, iar atmosfera pe care o creează prin narațiune e intimă, de parcă protagonista ți-ar împărtăși doar ție un secret. Asta o spune cineva care a uitat efectiv de responsabilitățile vieții și a citit cartea în două zile. Și care, așa cum spuneam, vrea mai mult 🩷
Prologul cartii a fost prima lectura din Dama de Pica, pe care mi-au auzit-o urechile, undeva prin Februarie 2020. Am ras in hohote. Stilul Catalinei de a scrie mi s-a parut de-a dreptul demential. Umor amestecat cu drama, romance si pasaje 18+. Astazi, am recitit-o. De data asta, in format fizic. Si vreau sa va spun ca am recitit-o cu aceeasi placere si emotie de acum un an si jumatate. Atunci cand un scriitor isi transpune ideile in asa fel incat cititorul poate vizualiza pasajele povestite, precum si personajele descrise, cartea in sine devine un real succes! Atunci si acum, am simtit zbuciumul, durerea, furia, disperarea, pasiunea, iubirea, bucuria si tristetea Ioanei aka Johannei, la fel de intens.
Dama de Pica este presarata cu de toate si o data ajunsa in mainile tale, cu greu o vei lasa deoparte!
Dama de pică a fost o carte neașteptată pentru mine. Destinul a făcut ca această carte să ajungă în mâinile mele, în schimbul altei cărți pe care am comandat-o. A fost o carte lejeră de citit, dar povestea Ioanei și a turcului ei nebun m-au emoționat foarte mult. Îmi place cum ea a învățat că nu poți fugi de trecut și pentru a fi fericit trebuie să îl confrunți și apoi să te desprinzi de el. Am adorat și momentele dintre ea și Amine și felul în care el i-a oferit spațiul de care ea avea nevoie pentru a se cunoaște și iubi ea însăși. Finalul pentru mine a fost neașteptat și m-a făcut să mă întreb ,,Asta e tot? Eu mai vreau!" Dama de pică este o carte din care chiar ai ce să înveți indiferent de vârsta pe care o ai.
Drăguță, te trece prin multe stări, personaje sarcastice, amuzante, dialog fain. Mai multe impresii puteți citi în articolul de pe blog dedicat acestei cărți.
Am adorat aceasta carte. Este o poveste interesantă inspirata din viata reala a unei femei puternice care a reusit sa treaca prin multe greutati. Recomand cu drag sa fie citită, 5+🌟
O carte care nu mi-a dat posibilitatea să o las jos din mână. Mi-a plăcut maxim ideea și modul de scriere. Recunosc că m-am întrebat din două în două secunde dacă întâmplarea este sau nu adevărată, dar trăirile m-au purtat pe valurile emoțiilor tot timpul. Luați de citiți, căci merită din plin.
Vorbind cu autoarea am aflat că această carte reprezintă undeva la 80% din povestea ei ca emigrantă în Austria. 🖤 Firul narativ o are ca protagonistă pe Ioana Pop, care ajunge să lucreze la negru într-un bar din Linz. Însă tensiunea din jurul ei, presiunea la care o supune patronul - toate astea o vor determina să plece și să-și destăinuie frustrările omului care a găsit-o în gara nemților, la începutul romanului... dar acesta este defapt începutul. Pe Ioana o vor aștepta nenumărate răsturnări de situație, surprize servite la rece. Dar în tumultul vieții, apare și o ancoră de care să te ții... sau mai multe! 🖤 Mi-a plăcut foarte mult aceasta carte de la modul în care a fost scrisă - fără cortină, spunând lucrurilor pe nume, până la personaje. Trebuie să recunosc că am iubit-o pe Tanti Ani... îmi imaginam apartamentul ei mereu primitor, fața ridată în care se citesc amintirile de mult apuse și vocea caldă. O priveliște demnă de imortalizat pe pânză cu titlul: bunica. Un alt personaj drag mi-a fost nea' Nelu, despre care este destul să spun un singur lucru: este un adevărat OM! La început, sincer, am fost sceptică în privința lui Amine... am fost obișnuită că băieții frumoși sunt dubioși rău, dar aici m-am înșelat...rău. Și-i mulțumesc Cătălinei pentru asta😍 🖤 Încă un lucru care m-a surpris a fost frumoasa lecție de viață dată de Tanti Ani... la final am început să plâng!!! Cred că acest personaj extraordinar merită propria poveste! 🖤 Ioana m-a învățat să iubesc cu adevărat, fără prejudecăți și să las viața să mă bucure la orice pas, să-i permit să mă surprindă. Eu sunt omul care-și planifică și fiecare "respirație",însă în cartea asta am înțeles că planificând totul, pierzi timpul pe care ar trebui să-l trăiești. 🖤 Cartea este 18+ și da, chiar dacă nu este genul meu de carte și am sărit peste paginile piperate(este un pic prea mult pentru mine😁), m-a captivat lumea creată de Cătălina și mă bucur că am cumpărat romanul la Gaudeamus!
"Ioana Pop, o tânără crescută într-un sat românesc, căutând evadarea din fața unui viitor incert, părăsește țara pentru a lucra într-un oraș din Austria, unde ajunge să cunoască iubirea și prietenia, unde își sfidează fricile și unde își creează propriile limite."
❤ Îți simți sufletul la gură în aproape fiecare capitol, iar limbajul și umorul sunt absolut delicioase.
❤ Ador ideea poveștii. Umor amestecat cu drama, romance si pasaje 18+. 🥵
❤Personaje bine conturate ce te fac să te îndrăgostești pe loc de ele
❤ Iar stilul de scriere al Cătălinei ( @catalina_pana_autor )este...care este succesorul cuvântului ,,fantastic"? Ei bine... a ți prins voi ideea
❤ Până si descrierile sunt sunt delicioase in cartea asta
Am fost plăcut surprinsă să descopăr o carte pe gustul meu în proporție de 100%. O poveste desprinsă din viața cotidiană, din care nu lipsesc momentele dramatice, subiectele ceva mai delicate, în care sunt sondate trăirile unor personaje profund umane, pline de slăbiciuni și marcate de propriile greșeli. Totuși, în ciuda celor menționate, balanța înclină spre umor, asta pentru că autoarea a preferat să strecoare în carte numeroase momente amuzante și replici ironice (protagonista are un talent nemaipomenit de a face haz de necaz), pentru a detensiona situația. Ce anume am apreciat la romanul de față? Stilul ironic, exploziv, intriga bine închegată, impactul emoțional, profunzimea și complexitatea personajelor, atenția la detalii, combinația de romantism, umor, erotism și drama, dialogurile spumoase, replicile cu sens. Autoarea știe să transmită emoție și să dezvăluie treptat ce se ascunde în sufletul personajelor sale. De asemenea, m-a surprins plăcut faptul că autoarea a introdus în poveste niște personaje secundare absolut minunate: nea Nelu, cel rotunjor și bun, ca pâinea caldă, omul care i-a întărit încrederea că totul va fi bine chiar dacă Ioana era conștientă că nu îi va fi ușor să răzbată toate piedicile, tanti Ani, o bătrânică uitată de cei trei copii ai săi după ce aceasta a refuzat să meargă la azil, Fatih Ulusoy, turc pe deasupra și drac pe dedesubt, înalt ca bradul, pachet de mușchi lucrați la sală, incredibil de sexy dar și incredibil de gay. Sfaturile și încurajările lor au influențat cu siguranță existența protagonistei. Recenzia completa o puteti gasi aici: https://literaturapetocuri.ro/dama-de...
Cartea "Dama de Pică" apărută la Editura Petale Scrise este romanul de debut al autoarei Cătălina Pană. Este un titlu care te face să te gândești la o partidă de cărți plină de intrigă, nu-i așa? Dar stai să vezi ce cărți ne joacă viața, pentru că, după cum spune și autoarea, "𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒐 𝒎𝒊𝒏𝒖𝒏𝒂𝒕𝒂̆ 𝒊𝒎𝒑𝒓𝒐𝒗𝒊𝒛𝒂𝒕𝒂̆"! ♠️🎭 Povestea o are în centru pe 𝐈𝐨𝐚𝐧𝐚 𝐏𝐨𝐩(𝐉𝐨𝐡𝐚𝐧𝐧𝐚) , un personaj care e cam pe butuci cu soarta. 🤔🛤️ Crescută într-un sat din România, într-un mediu nu tocmai prietenos, Ioana decide să ia viața în propriile mâini și să plece în Austria, cu doar un rucsac la ea. Deci, ia, viață, să vezi tu acum ce-i cu Ioana! 🎒✈️ Cu un bagaj emoțional mai greu decât cel pe care-l trage după ea, Ioana se așteaptă la o schimbare în viața ei în Austria. Dar cine ar fi crezut că acolo o să întâlnească atât de multe: dezamăgiri, iubiri, prietenii solide și decizii dificile? 🇦🇹💔 Prima parte a cărții e un amestec de romantism și lașitate. 𝐀𝐦𝐢𝐧𝐞 este un bărbat cu adevărat de treabă - muncitor, educat, protector și viril, un fel de pachet complet! 😎💼 În timp ce Ioana se îndrăgostește de el și îi apreciază calitățile, totuși, bagajul ei emoțional o face să se descurajeze și să fugă de această dragoste care-i dă târcoale. 💔 Pe de altă parte, Amine este o comoară - chipeș și educat, dar câteodată, chiar și cele mai frumoase maniere nu sunt de ajuns să mențină o relație. În schimb, Johanna, e un exemplu de ambiție și curaj! Fără muncă, nu-i nici iubire! 💪❤️ Iubirea lor e dulce ca mierea, dar e și piperată cu toate traumele și deciziile grele pe care le aduc cu ele. Dar hei, "𝒖𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊 𝒏𝒆 𝒅𝒂̆𝒎 𝒔𝒆𝒂𝒎𝒂 𝒅𝒆 𝒊𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒏𝒕̦𝒂 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒎𝒐𝒎𝒆𝒏𝒕 𝒅𝒐𝒂𝒓 𝒂𝒕𝒖𝒏𝒄𝒊 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒅𝒆𝒗𝒊𝒏𝒆 𝒂𝒎𝒊𝒏𝒕𝒊𝒓𝒆", nu-i așa? 📸🌟 A doua parte a cărții este o călătorie emoțională la superlativ! Cu pierderi, prietenie, și toate greutățile unui suflet diferit, cărțile sunt aruncate pe masă și toată lumea se întreabă: cine naiba face regulile astea? 🤷♀️📚 L-am iubit pe Fatih pentru sufletul lui bun, dar și pentru zbuciumul și traumele sufletului său. Îmi place că romanul abordează subiecte importante, de la emigrare până la identitatea sexuală, cu umor și sensibilitate. E genul de carte pe care o citești într-o suflare, râzând și plângând în același timp! 📘😂 "Dama de Pică" este un debut strălucit și merită fiecare pagină citită. Deci hai, bag-o și tu în rucsacul tău virtual de lecturi! 🎒📖
„Damă de pică” este piesa de căpătâi, aș spune eu, a autoarei Cătălina Pană. I-am citit toate cărțile, dar cu aceasta am rezonat cel mai mult. Ador poveștile de viață, cu povață și substrat. Mă rog, fiecare înțelege ce și cum poate, nu e musai ca toți cititorii să prindă din zbor mesajul. Dar dacă majoritatea îl dibuiesc, înclin să cred că avem de-a face cu o scriere reușită. Din romanul cu buze senzuale răzbate puternic dorința de a reuși în călătoria inițiatică, deși căderile și recăderile emoționale sunt absolut firești la vârsta Ioanei Pop. Nu cădem ca să rămânem la pământ, ci cădem ca să aflăm puterea de a ne ridica. Are prieteni foarte mișto, nonconformiști, adorabili și buni de pus pe rană. Mai ales Amine, algerianul perfect. Recomand! M-a plimbat printr-un carusel de emoții. Substratul fin psihologic mi-a surprins plăcut atenția, scrisorile mamei sale, visurile Ioanei descrise foarte plastic. Mie îmi plac cuvintele și alăturarea lor, poate altora le place mai mult acțiunea și stilul telegrafic. Romanul are umor din plin, au mai spus și alții asta. Și expresii marca proprie a autoarei. Foarte tare! Și recunosc, am fost geloasă la sfărșit pe norocul Ioanei. Și bărbat bine la picioarele tale, și castel moștenit în Austria. Huh! Cine nu vrea asta?! Sper să mă ierți!
Am citit "Dama de pică" cu nerăbdare, curioasă să aflu povestea reală a unei fete care pleacă în Austria fără un sfanț în buzunar. Am avut parte de o lectură tonică, la care am râs, dar care m-a pus și pe gânduri prin asemănările personajului principal cu propria persoană și prin aspectele întunecate ale vieții. Autoarea a scris o carte care merge la inimă, precum conversația cu un prieten bun. Nu i-aș spune chicklit, pentru că este mai degrabă o autobiografie energică, realistă și optimistă care te face să te reîndrăgostesti de viață și să îți ierți greșelile. O bucurie a inimii, asta este pentru mine romanul "Dama de Pică".
Per total, Dama de pica este un roman semi-autobiografic excelent. Are un limbaj colorat care pe mine nu doar ca nu m-a deranjat, ci chiar m-a atras. Nu avem parte de injuraturi gratuite, lipsite de sens, ci avem un limbaj colorat cu sens. Are logica, are motive intemeiate sa fie asa. Va invit pe voi sa descoperiti aceste motive.
Mi-a luat ceva timp să încep să citesc cartea, dar și când am pus mâna pe ea, nu am putut să o mai las. Cartea merge exact în același ritm precum protagonista. Ioana are un curaj nebunesc și folosindu-se de el, reușește să înainteze aproape ignorând obstacolele. Să întreprindă mereu ceva, deși poate nu-și dorește nici măcar să iasă din casă. Ioana Pop are la începutul cărții abia 22 de ani. Și cu toate astea, este gata să lase în urmă țara natală și să se aventureze într-o țară străină. Căci dacă ar fi să o citez pe Ioana "Cât de greu poate fi? " - să înveți germană, să lași totul în urmă, să te bazezi pe o necunoscută care e prea amețită să își aducă aminte să te ia de la gară. Ați putea spune că nu e o mișcare prea inteligentă, dar cine a avut o adolescență dificilă înțelege imediat. Ai de fapt o singură opțiune. Să te zbați să mergi înainte și să te asiguri că ai făcut ceva cu viața ta cât de curând posibil. Apoi ajungi să iubești pe cineva și știi că este mai ușor să le frângi tu inima lor, decât să le permiți să ți-o frângă ei ție. Deciziile Ioanei sunt ușor de înțeles, tocmai pentru că autoarea scrie atât de real. Cătălina este o autoare atât de talentată. Am simțit-o pe tot parcursul cărții pe Ioana reală, chiar și în momentele în care mă făcea să mă întreb ce o fi având în cap. În afară de gărgăuni, chiar și ăia -săracii- erau un pic afumați. Că altfel, cum să încerci să te plimbi prin europa cu ce avea ea în poșetă într-un anumit punct al cărții? Nu vă spun ce. Vă las să ghiciți și să descoperiți singuri.
Ioana este genul de personaj delicios de care nu te mai poti dezlipi. Am ras mult și bine, dar m-am și întristat alături de ea. I-am admirat curajul și ideile năstrușnice. Si mi-a plăcut ca a știut să se înconjoare de prieteni de incredere. Aproape am plâns când l-a părăsit pe Armine. Mi-a placut mult cuplul Fatih-Erik și toate aventurile lor alături de Ioana. O carte frumoasă pe care o recomand cu drag.