poezia Lorenei Enache îmbină dragostea, ironia și amuzamentul, toate sub un stil foarte bold de a scrie. încă de la primele poezii ale poetei m-am putut conecta cu modul în care scrie și cu ce scrie. are un stil poetic simplu, uneori amuzant, alteori dureros și unul în care fiecare cititor se poate regăsi. mi-a placut, de asemenea, autobiografismul volumului și cât de deschisă a fost poeta cu ea însăși în poeziile sale, astfel reușind să creeze un mediu foarte personal în care cititorul să se simtă aproape de ea.
durere de spate în contexte metafizice crunt dezbătute
[...]
sunetul pașilor mei în urma mea pe podeaua mea în umbra stării mele pentru asta trăiesc și împart vin cu vecinii de pe scară, când în aprilie toți câinii mor de oameni răi, din redundanță de principii și alegeri votez să ne strângem mâinile cu trei funii de fiecare dată când eu împart prea mult vin cu vecinii de pe scară- se adună pe vizorul ușii mele/ se cristalizează o galaxie din care trimit mesaje foștilor mei că poate nu așa trebuia să fie că poate fericirea nu merită atenție nici cât un colț uscat de împărtășanie, că poate energia nu se naște și nu se termină și mai obosește și ea din când în când legile de bază ale atracției în dragoste notate boem pe două șervețele umede să nu ai alți îndrăgostiți în afară de mine să nu-ți faci chip cioplit din dragoste de restul ne ocupăm după ce nu mai înțelegem nimic.
ador stilul lorenei enache, adore imaginile lorenei enache, ador visceralitatea lorenei enache, ador să empatizez cu trăirile ei. atât de tare încât să nu-mi pese de cele câteva rateuri ilogice și lipsite de eleganță.
versuri trimise asap în mesageria unei prietene plăpândă și strălucitoare ca bacteriile sub microscop am dezvoltat curat și firav simțul estetic pentru dezamăgire și dacă mureau toți oamenii ne-am fi jertfit să salvăm internetul.
bucureștiul e o inimă tahicardică (ovarele) poartă ochelari de soare cat eye oglindă o armată de acarieni îmi contorizează respirația în somn vin cu date concrete când susțin că inspir milă din boxă aud listz și maluma.
am caserole întregi cu apeluri de la tata n-am uitat nici prima oară când m-am dezbrăcat în fața unui bărbat și i-am cunoscut pe toți nu am înțeles de ce mihaela runceanu mă face numai să plâng.
probabil dacă ne-m înghesui cu toții în aceeași caserolă m-ar ajuta la atmosferă (stomacul) îmi dă taguri încrucișate în fișe medicale. nu mă impresionează penisuri mai mici decât diagonala telefonului.
am mințit câteva fete că au pantofi frumoși și m-am ascuns noaptea în spatele dulapului când m-au chemat în centrul vechi
păcat de toate rănile la care am lucrat atâta viață.
volumul este complex - povestea unei tinere femei navigând viața în capitală: relația cu prietenii, iubiții, ONS-urile, părinții în mijlocul lumii tehnologizate&capitalizate; o carte feministă? nu știu - dar Feminină, clar; multe dintre gândurile și grijile noastre zilnice se găsesc aici, printre multe referințe pop culture mi-au părut simpatice inversiunile, jocurile de cuvinte ale Lorenei la început (de ex.: a ieșit soarele din noi), dar apoi au fost suprauzate; aproape fiecare poem conține câte unul și îi ia cumva din gravitatea ideilor prezentate, bagatelizează
poemul meu preferat este totuși singurul meu poem scris probabil pentru mama; cred că are cea mai multă forță. un volum actual, despre ce înseamnă să trăiești în timpurile noastre mi-a trecut prin minte că ar putea deveni o referință foarte bună pentru oamenii - și, în special, femeile - viitorului
iubesc fetițe dulci la fel de mult cum o iubesc pe lorena și doamne ce frumos scrie fata asta prieteni 😭😭
"când locuiești cu umbra ta și legatul șireturilor este la fel de trist ca înmormântarea unui câine. am caserole întregi de apeluri de la tata și colțuri de cameră în care am ascuns partea delicată a singurătății - îngrășământ pentru ce mi se întâmplă hipotalamic când dorm și luminile de pe bulevard se întristează în mine.
nu țin bărbați în casă ocupă mai mult spațiu decât le închiriezi și au impresia că sunt proprietari încep să pretindă modificări, despăgubiri emoționale scuze, bro, libertatea ta se termină unde încep nevoile mele."
Un volume destul de interesant, autoarea este foarte sincera si vulgara in poeziile ei dar mi a placut :))))). Se îmbină ironia cu amuzamentul si durerea. Am rezonat cat de cat dar mi s a parut ceva inedit fata de ceea ce am citit pana acum.