Dincolo de limbajul vorbit, fiinţele umane dispun de o gamă largă de resurse de comunicare ce se manifestă în relaţiile noastre sociale de zi cu zi şi care ne ajută la construirea şi modelarea mesajelor. Bogăţia acestor resurse este uimitoare. Lingvistul italo-american Mario Pei a estimat că oamenii sunt capabili să producă până la 700 000 de semne diferite, inclusiv gesturi, expresii faciale şi alte mişcări care adaugă semnificaţie şi context cuvintelor noastre.
Există mai multe discipline care au fost interesate de studiul acestui cod nonverbal: etologia, antropologia, psihologia, psihiatria, sociologia şi, mai recent, neuroştiinţa. Prin intermediul descoperirilor din toate aceste domenii, volumul de faţă analizează unele dintre cele mai relevante aspecte ale comunicării nonverbale, precum expresia facială a emoţiilor, limbajul corpului, dinstanţele de care avem nevoie pentru a interacţiona conforabil cu alte persoane şi modul în care vorbim.
Чела съм книга, която е вече на поне 30 години, която е по-полезна от тази и по-адекватноа. Започва с анатомични уточнения и следват супер общи, посредсвени записки. Като например, ,,Обонянието е важно за невербалната комуникация,,. Нямаше нищо задълбочено. Довърших я с надежда, че ще има дълбочина, но не.
"Comunicarea nonverbală (...) oferă mult mai multe informații decât o fac cuvintele noastre."
Comunicarea nonverbală = un set de semnale emise de corpul nostru, prin care interacționăm și relaționăm cu ceilalți.
Regula 7%-38%-55% => Cele trei trepte ale acestei formule se referă la impactul total al mesajului, în care procentajul de 7% corespunde cuvintelor, cel de 38% vocii (tonalitate, voce, intonație...) și cel de 55% limbajului corpului.
"Oamenii de știință au demonstrat că, în mai puțin de o secunda, de fapt, în mai puțin de 100 de milisecunde, oamenii sunt capabili să-și formeze o impresie despre cineva, iar aceste prime opinii sunt foarte greu de schimbat."
"Experiențele emoționale sunt rezultatul includerii informațiilor senzoriale din lumea exterioară printre senzațiile interne ale corpului. Responsabil de acest proces de integrare este creierul visceral, adică sistemul limbic, care este responsabil de apariția și reglarea emoțiilor."
"În ultima vreme, oxitocina a devenit populară ca hormon al iubirii și al altor sentimente pozitive, cum ar fi atașamentul. Ei bine, un studiu a ajuns la concluzia ca oxitocina este responsabila de legătură emoțională dintre câini și oameni. Animalele de companie și stăpânii lor generează o legătură de afecțiune intre ei datorită contactului vizual pe care îl stabilesc, ceea ce determina secreția acestui hormon, același hormon pe care îl secreta mamele și copiii prin contactul vizual stabilit în timpul alăptării și care contribuie la crearea legăturii afective. Potrivit autorilor acestui studiu, de-a lungul evoluției, câinii și-au adaptat structurile neuronale la cele ale oamenilor pentru a profita de sensibilitatea acestora la atașament prin intermediul contactului vizual. Rezultatele au arătat, de asemenea, ca persoanele care au declarat ca își iubesc cel mai mult câinii au fost cele care au menținut cel mai mult contactul vizual cu aceștia. Declarația a fost confirmată prin observarea unor niveluri mai ridicate de oxitocina în probele de urina ale stăpânilor și ale câinilor, care erau diferite înainte și după ce aceștia interactionau. În cea de-a doua parte a experimentului, oamenii de știință le-au injectat o doza de oxitocina câinilor înainte ca aceștia sa interacționeze cu stăpânii lor și au determinat animalele sa se uite la aceștia, ceea ce a provocat creșterea nivelului hormonului și la oameni. Aceasta caracteristica a câinilor este unică și nu este prezenta la alte specii cu care câinii sunt înrudiți, cum ar fi lupii."
"Cele șase emoții de baza sunt tristețea, bucuria, frica, furia, dezgustul și surpriza. (...) Pe de alta parte, emoțiile secundare sunt numite și "emoții sociale"."
"Hipotalamusul este una dintre părțile creierului cele mai implicate în reglarea emoțiilor, datorită legăturii sale cu glanda pituitara și, prin urmare, cu sistemul endocrin. Amigdala, la rândul ei, este centrul de control al emoțiilor, în special în ceea ce privește răspunsul emoțional învățat pe care anumite situații îl trezesc."
"S-a demonstrat ca persoanele cu amigdala deteriorată au dificultăți în a se confrunta cu frica sau în a recunoaște tristețea, dar nu și cu alte emoții. Persoanele care suferă de boala Huntington, o patologie rară care degradează neuronii din regiunea ganglionilor bazali, nu sunt capabile sa recunoască dezgustul de pe fata celorlalți, dar sunt capabile sa recunoască alte emoții negative, cum ar fi tristețea."
"Contactul fizic este cunoscut și sub numele de "comportament haptic"."
"În cazul demenței Huntington, care afectează ganglionii bazali, subiecții au unele probleme cu procesarea emoțiilor, atât la nivel facial, cât și în vorbirea emoțională, în special în ceea ce privește percepția dezgustului."