What do you think?
Rate this book
Lo scaffale degli ultimi respiri
La giovane protagonista di questo intenso racconto non è una donna qualunque, lo si capisce subito. La sua casa è popolata da lingue e profumi di tutto il mondo e da riti antichi come quello di lavare il grano nove volte prima di cucinarlo per fare il dolce dei morti. Con la madre, il fratello e la zia vivono in Svizzera ma il piccolo Stato europeo è solo il punto di arrivo di una vita da girovaghi e circensi.
La giovane protagonista è nata a Bucarest, è stata battezzata a Cracovia, operata d’appendicite in Cecoslovacchia e di tonsille a Madrid… Un caleidoscopio di situazioni e colori che però non riescono ad attenuare il dolore di non sentirsi mai a casa e di non avere una “lingua madre”. Aglaja Veteranyi scrive infatti in tedesco, lingua che impara in Svizzera quando vi giunge con la famiglia a quindici anni, ancora analfabeta.
Dapprima con Perché il bambino cuoce nella polenta e successivamente con Lo scaffale degli ultimi respiri, l’autrice si ritaglia un posto d’onore nella letteratura tedesca contemporanea, lasciando alla sua scomparsa un vuoto difficile da colmare.
La giovane protagonista è nata a Bucarest, è stata battezzata a Cracovia, operata d’appendicite in Cecoslovacchia e di tonsille a Madrid… Un caleidoscopio di situazioni e colori che però non riescono ad attenuare il dolore di non sentirsi mai a casa e di non avere una “lingua madre”. Aglaja Veteranyi scrive infatti in tedesco, lingua che impara in Svizzera quando vi giunge con la famiglia a quindici anni, ancora analfabeta.
Dapprima con Perché il bambino cuoce nella polenta e successivamente con Lo scaffale degli ultimi respiri, l’autrice si ritaglia un posto d’onore nella letteratura tedesca contemporanea, lasciando alla sua scomparsa un vuoto difficile da colmare.
136 pages, Paperback
First published January 1, 2002
6 people are currently reading
438 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 59 reviews
June 1, 2020
Ochiul albastru al mătușii s-a făcut argintiu.
Se uită la mine.
E încă aici, mă gândeam. În piele.
În ochi se cojea timpul.
Un pat.
Sunt mică. Sunt cât brațul mătușii.
Vreau să mă vâr în perete.
Pe mătușa se întinde o piele. Miroase altfel.
Peretele bate.
Se uită la mine.
E încă aici, mă gândeam. În piele.
În ochi se cojea timpul.
Un pat.
Sunt mică. Sunt cât brațul mătușii.
Vreau să mă vâr în perete.
Pe mătușa se întinde o piele. Miroase altfel.
Peretele bate.
April 12, 2021
"Raftul cu ultimile suflări"
Aglaja Veteranyi 4/5⭐
Mătușa mea a murit 3 ani în urmă.
Mătușa mea era de-o dulceață extraordinară.
Mereu cu explicații și sfaturi, toate la ordinea zilei. Explicații pentru toți și toate. În ziua in care noi am înmormântat-o, eu am înțeles că amintirile au preț și greutate. Eu am văzut unde a fost pus punct în viața ei, și cât de înspăimântător era coșciugul pus într-un mormânt înghețat de luna ianuarie.
Ea, Aglaja, a trecut prin același ritual. Vegherea acțiunii de trecere dincolo, în lumea celor drepți, ultimile clipe, dialog care treptat se transforma în monolog, presiunea simțită de orice atom, speranța bătută de fiecare respirație sacadată. Mătușă Aglajei era altfel, ea o iubea, cu adevărat. Era mamă, mâna caldă care o mângâia, mai aproape de sufletul ei decât ceilalți.
Percepția pierderii aproapelui este diferită la toți, Aglaja a vorbit despre asta, despre omul ei drag care nu mai este. Ea mi-a relatat rupt, fără menaj despre momentele care au definit-o pe cea care a părăsit-o subit.
Nu am idee cum e să decizi să vorbesti sau să scrii lumii întregi despre durere, ce formă de terapie este mai bună pentru delirul din realitatea ta, cum sa faci ca să nu pierzi simțul tactil cu lumea care te înconjoară și care nu vrea să renunțe la tine, pentru tu, tu ai mai fi avut de spus multe, dar, fiind o egoistă, tu ai decis să pleci, să pleci după ea.
Propoziții clare, uneori, scurte - deseori, idei frânte, de lacrimi cred eu, Aglaja mi-a vorbit despre sfârșitul lumii ei, când nu a mai văzut sens sau dorință. Nu am plâns împreună cu ea, dat am înțeles-o.
Aglaja, eu vreau să îți mulțumesc pentru că ai reușit să scrii 2 cărți. Sunt mulți scriitori care scriu mult și degeaba, pe-o ureche a intrat, pe alta a ieșit. Tu, cu proza ta scurtă și memorabilă, tu ai reușit să te oprești pe un raft nou, pregătit pentru profunzimea ta.
Editura Polirom Polirom Moldova
#foxbooks #editurapolirom #aglajaveteranyi #raftulcuultimilesuflari
Aglaja Veteranyi 4/5⭐
Mătușa mea a murit 3 ani în urmă.
Mătușa mea era de-o dulceață extraordinară.
Mereu cu explicații și sfaturi, toate la ordinea zilei. Explicații pentru toți și toate. În ziua in care noi am înmormântat-o, eu am înțeles că amintirile au preț și greutate. Eu am văzut unde a fost pus punct în viața ei, și cât de înspăimântător era coșciugul pus într-un mormânt înghețat de luna ianuarie.
Ea, Aglaja, a trecut prin același ritual. Vegherea acțiunii de trecere dincolo, în lumea celor drepți, ultimile clipe, dialog care treptat se transforma în monolog, presiunea simțită de orice atom, speranța bătută de fiecare respirație sacadată. Mătușă Aglajei era altfel, ea o iubea, cu adevărat. Era mamă, mâna caldă care o mângâia, mai aproape de sufletul ei decât ceilalți.
Percepția pierderii aproapelui este diferită la toți, Aglaja a vorbit despre asta, despre omul ei drag care nu mai este. Ea mi-a relatat rupt, fără menaj despre momentele care au definit-o pe cea care a părăsit-o subit.
Nu am idee cum e să decizi să vorbesti sau să scrii lumii întregi despre durere, ce formă de terapie este mai bună pentru delirul din realitatea ta, cum sa faci ca să nu pierzi simțul tactil cu lumea care te înconjoară și care nu vrea să renunțe la tine, pentru tu, tu ai mai fi avut de spus multe, dar, fiind o egoistă, tu ai decis să pleci, să pleci după ea.
Propoziții clare, uneori, scurte - deseori, idei frânte, de lacrimi cred eu, Aglaja mi-a vorbit despre sfârșitul lumii ei, când nu a mai văzut sens sau dorință. Nu am plâns împreună cu ea, dat am înțeles-o.
Aglaja, eu vreau să îți mulțumesc pentru că ai reușit să scrii 2 cărți. Sunt mulți scriitori care scriu mult și degeaba, pe-o ureche a intrat, pe alta a ieșit. Tu, cu proza ta scurtă și memorabilă, tu ai reușit să te oprești pe un raft nou, pregătit pentru profunzimea ta.
Editura Polirom Polirom Moldova
#foxbooks #editurapolirom #aglajaveteranyi #raftulcuultimilesuflari
August 3, 2019
M-a răpus acest roman poetic sau această poezie de roman... e greu să pui cuvintele cap la cap după ce citeşti o operă de o asemenea anvergură literară. Destinul scriitoarei Aglaja Veteranyi se leagă ca un apendice de operele ei... un apendice pe care a ales să-l excizeze. Pe undeva, totul prevestea totul. Cred că despre cărțile doamnei Veteranyi nu se poate vorbi, dar se poate simți. Din plin. Aşa ca domnia sa. ❤
Neapărat de recitit şi de "înrămat".
Neapărat de recitit şi de "înrămat".
September 27, 2021
Frasi brevi e asciutte, immagini di vite sospese tra la Svizzera, dove si sono rifugiate, e la Romania, portata in valigia insieme alle voci dei morti.
È proprio questa l’impressione, che attraverso la protagonista siano i defunti a parlare, in un unico lungo viaggio fatto di dolci tradizionali, riti, sogni e segni premonitori della fine imminente.
Tutte morti racchiuse e rivissute in quella della zia tanto amata, l’unica persona con cui la voce narrante sia riuscita a parlare “una lingua senza lingua”. Con gli altri solo parole, come quelle allineate nel romanzo, staccate, ma dirompenti, a indicare l’incapacità di comunicare e di apprendere una lingua diversa da quella del paese che l’ha accolta.
La nostalgia non è per il paese in cui è nata. È un sentirsi vuota, priva di qualcosa che, probabilmente, solo Dio riuscirà a interpretare.
“Ogni morto porta a Dio il suo ultimo respiro, secondo Costel. In questo respiro Dio può leggere la vita di quell’uomo come in un libro.
La biblioteca di Dio è uno scaffale pieno di ultimi respiri”.
È proprio questa l’impressione, che attraverso la protagonista siano i defunti a parlare, in un unico lungo viaggio fatto di dolci tradizionali, riti, sogni e segni premonitori della fine imminente.
Tutte morti racchiuse e rivissute in quella della zia tanto amata, l’unica persona con cui la voce narrante sia riuscita a parlare “una lingua senza lingua”. Con gli altri solo parole, come quelle allineate nel romanzo, staccate, ma dirompenti, a indicare l’incapacità di comunicare e di apprendere una lingua diversa da quella del paese che l’ha accolta.
La nostalgia non è per il paese in cui è nata. È un sentirsi vuota, priva di qualcosa che, probabilmente, solo Dio riuscirà a interpretare.
“Ogni morto porta a Dio il suo ultimo respiro, secondo Costel. In questo respiro Dio può leggere la vita di quell’uomo come in un libro.
La biblioteca di Dio è uno scaffale pieno di ultimi respiri”.
May 25, 2020
Ador cărțile ciudate, au un fel al lor care te pune pe gânduri parca mai mult decât o carte obișnuită.
După 'de ce fierbe copilul în mamaliga' am hotărât ca ar fi bine sa mai citesc ceva de Aglaja. E o carte micuța, dar plina de lucruri mari sa zicem asa. E o carte despre moarte, asa cum îmi place mie(nustiu de ce dar ma fascinează cărțile cu aceasta tematica). Se începe cu moartea mătușii, continua cu relatări despre spitale, cimitir, rude, nepoata, mamă.
Cartea are o mulțime de citate, metafore și expresii delicioase (pentru iubitorii de 'întunecat')
*grâul trebuie spălat în noua ape spuse Costel, pentru ca sunt noua ceruri, pentru fiecare cer un spălat
*muritul începe de jos, mai întâi muri un degete la picior, pe urma piciorul
*fiecare mort ii duce lui Dumnezeu ultima suflare, în aceasta suflare Dumnezeu poate sa citească viata acelui om a într-o carte, biblioteca lui Dumnezeu e un raft plin cu suflari
Mi'a plăcut cuvântul lămuritor de la sfârșitul cărții, acesta răspunde unor întrebări legate de autoare și de cărțile ei
Păcat ca autoarea s'a sinucis după ce a scris aceasta cărțulie
După 'de ce fierbe copilul în mamaliga' am hotărât ca ar fi bine sa mai citesc ceva de Aglaja. E o carte micuța, dar plina de lucruri mari sa zicem asa. E o carte despre moarte, asa cum îmi place mie(nustiu de ce dar ma fascinează cărțile cu aceasta tematica). Se începe cu moartea mătușii, continua cu relatări despre spitale, cimitir, rude, nepoata, mamă.
Cartea are o mulțime de citate, metafore și expresii delicioase (pentru iubitorii de 'întunecat')
*grâul trebuie spălat în noua ape spuse Costel, pentru ca sunt noua ceruri, pentru fiecare cer un spălat
*muritul începe de jos, mai întâi muri un degete la picior, pe urma piciorul
*fiecare mort ii duce lui Dumnezeu ultima suflare, în aceasta suflare Dumnezeu poate sa citească viata acelui om a într-o carte, biblioteca lui Dumnezeu e un raft plin cu suflari
Mi'a plăcut cuvântul lămuritor de la sfârșitul cărții, acesta răspunde unor întrebări legate de autoare și de cărțile ei
Păcat ca autoarea s'a sinucis după ce a scris aceasta cărțulie
February 17, 2014
Trăirea ritualului morții.
"O să-i spunem lui Dumnezeu o poveste, altfel se supără cînd ajung la el.
Cu asta reușea să mă amăgească de fiecare dată.
Îi întîmpină pe toți personal?
Ce știu eu, nu-mi amintesc să-și fi luat rămas bun de la mine. Mai toate lucrurile se petrec în absența noastră. Dumnezeu are o inimă plină de morți" (Aglaja Veteranyi)
"O să-i spunem lui Dumnezeu o poveste, altfel se supără cînd ajung la el.
Cu asta reușea să mă amăgească de fiecare dată.
Îi întîmpină pe toți personal?
Ce știu eu, nu-mi amintesc să-și fi luat rămas bun de la mine. Mai toate lucrurile se petrec în absența noastră. Dumnezeu are o inimă plină de morți" (Aglaja Veteranyi)
August 30, 2023
Autoarea aduce în prim plan moartea și teama de moarte. În prima ei carte, "De ce fierbe copilul în mămăligă", ea se teme să nu cumva să-și piardă mama într-un accident în timpul prestației acesteia la circ, în timp ce în prezentul volum, deja și-a pierdut mătușa, răpusă de boală în spital, mătușă de care era foarte apropiată, atât de apropiată încât și-ar fi dorit ca ea să fi fost mama ei. Însă și mama și mătușa aveau "dependențele" lor - una le cam avea cu băutura, cealaltă schimba bărbații ca șosetele.
Deși nu are încărcătura emoțională extremă din prima carte, aceasta este un pic mai macabră aș spune. Nu lipsesc nici de aici referirile istorice și culturale la Romania perioadei comuniste și puțin după revoluție, văzute prin ochii celor ce au "fugit" din țară.
Un roman de poezie, dacă îmi este îngăduit să-l numesc așa, deoarece cuvintele curg ca un râu nestăvilit, care câteodată matură tot ce găsește în cale, alteori înaintează cu un susur blând. Și acesta este un roman ce nu ai cum să nu-l simți cu inima și să-ți reanalizezi cum te raportezi la pierdere și moarte.
Deși nu are încărcătura emoțională extremă din prima carte, aceasta este un pic mai macabră aș spune. Nu lipsesc nici de aici referirile istorice și culturale la Romania perioadei comuniste și puțin după revoluție, văzute prin ochii celor ce au "fugit" din țară.
Un roman de poezie, dacă îmi este îngăduit să-l numesc așa, deoarece cuvintele curg ca un râu nestăvilit, care câteodată matură tot ce găsește în cale, alteori înaintează cu un susur blând. Și acesta este un roman ce nu ai cum să nu-l simți cu inima și să-ți reanalizezi cum te raportezi la pierdere și moarte.
October 23, 2021
♡ "Când vizitezi un mort, vizitezi toți morții, spunea mătușa, sufletele se fac în cer un singur suflet.
Îmi închipui cerul ca o garderobă.
Acolo își au îngerii recuzita lor. Și sufletele se îmbracă în oameni înainte de a fi născuți."
♡ "Am inspirat-o în mine.
Căldura ei. Chipul ei. Chipul meu se transformase în chipul ei.
[...] Căldura mătușii pătrundea în pielea mea.
Ca o voce, o voce din carne."
Îmi închipui cerul ca o garderobă.
Acolo își au îngerii recuzita lor. Și sufletele se îmbracă în oameni înainte de a fi născuți."
♡ "Am inspirat-o în mine.
Căldura ei. Chipul ei. Chipul meu se transformase în chipul ei.
[...] Căldura mătușii pătrundea în pielea mea.
Ca o voce, o voce din carne."
July 25, 2022
Un roman care nu se citește deloc ușor, care te face să îți oprești respirația, să urli de durere, să strigi de neputință, să fierbi de mânie.
Un roman care m-a cucerit de la primul rând, unde Aglaja Veteranyi ne spune că "Suntem mai multă vreme morți decât vii, de aceea, ca morți, avem nevoie de mai mult noroc". Și parcă așa înțeleg de ce bunicii sau părinții noștri "se luptă" atâta pentru cei plecați din lumea noastră, de ce atâtea ritualuri, obiceiuri, muncă...
Un roman despre o mătușă ca o mamă și o mamă ca o străină. Despre o mătușă care moare și vrea să i se aprindă lumina ca să vadă noaptea și o mamă cu ochii ei căprui care erau verzi. Un roman cu oameni fugiți din România, cu durere și chin, cu o bibliotecă a lui Dumnezeu, unde sunt rafturi cu suflete, unde este și Raftul cu ultimele suflări.
Un roman care m-a cucerit de la primul rând, unde Aglaja Veteranyi ne spune că "Suntem mai multă vreme morți decât vii, de aceea, ca morți, avem nevoie de mai mult noroc". Și parcă așa înțeleg de ce bunicii sau părinții noștri "se luptă" atâta pentru cei plecați din lumea noastră, de ce atâtea ritualuri, obiceiuri, muncă...
Un roman despre o mătușă ca o mamă și o mamă ca o străină. Despre o mătușă care moare și vrea să i se aprindă lumina ca să vadă noaptea și o mamă cu ochii ei căprui care erau verzi. Un roman cu oameni fugiți din România, cu durere și chin, cu o bibliotecă a lui Dumnezeu, unde sunt rafturi cu suflete, unde este și Raftul cu ultimele suflări.
August 9, 2025
3.5 stars
I think everyone who wants to read this book should first read De ce fierbe copilul în mămăligă because it makes sense timeline-wise, plus she does mention some things that are easier to grasps if you are already familiar with her first novel.
This one is not as gut-wrenching (for me, personally) as the first book and I felt that the first time I read and now, rereading it more than a decade after. Although this time I spent more time with certain moments which made me appreciate the book even more for what it is.
Oh how I wish there was more to read from her...
I think everyone who wants to read this book should first read De ce fierbe copilul în mămăligă because it makes sense timeline-wise, plus she does mention some things that are easier to grasps if you are already familiar with her first novel.
This one is not as gut-wrenching (for me, personally) as the first book and I felt that the first time I read and now, rereading it more than a decade after. Although this time I spent more time with certain moments which made me appreciate the book even more for what it is.
Oh how I wish there was more to read from her...
Read
February 12, 2022 Rudele plângeau tot anul după morții trecuți și morții viitori. Turnau vin pe pământ și îmbătau mormintele. Îi scriau mătușii, ne-am dat ultimul ban pentru mâncarea moților. Toate rudele își dădeau, în fiecare duminică, ultimul ban pentru morți. Morții trecuți și morții viitori ajunseseră patronii care le dădeau de lucru rudelor.
October 8, 2023
O carte de care nu lipsește râsul și nu va dispărea până nu ajungi la final…
April 3, 2025
Romanul semnat de Aglaja Veteranyi conturează atât dinamica din cadrul unei familii ce trebuie să-și ia adio de la un membru, cât și greutățile prin care trec personajele în perioada regimului comunist. Vedem trecutul prin ochii protagonistei, care-și amintește momentele-cheie legate de mătușa ei din copilăria sa. În amintiri se strecoară detalii care sunt irelevante pentru un copil, dar care subliniază realitatea adulților de atunci și deciziile dificile pe care au trebuit să le ia.
Recenzia, aici.
Recenzia, aici.
September 30, 2021
Aici: https://ramona.boldizsar.ro/ziua-in-c...
Îmi doresc în continuare să citesc De ce fierbe copilul în mămăligă despre care înțeleg că este mult mai bună (și, în aceeași măsură, mult mai sfâșietoare). Tatiana Țîbuleac recomandă această autoare și cred că, poate, într-o anumită măsură, se revendică de la ea (asumpție poate greșită), însă mulți dintre cititorii amândurora spun că le oferă senzații similare. Oricum ar fi, Raftul cu ultimele suflări nu m-a impresionat într-atât, însă cred că în original este mai poetică și asta probabil îi dă un aer mai sfâșietor. Ce m-a atras a fost însă scrierea de pe acest teren autobiografic și corelarea conținutului cu experiențele cititoarei și faptul că spunea că nu ar mai scrie dacă nu s-ar mai simți vulnerabilă. Am avut ediția din Top10 de la Polirom și cred că-și face excelent treaba, în traducerea Norei Iuga. E o carte care explorează un teren intim și profund, acolo unde întâlnești mai întâi senzațiile și, doar mai apoi, aspectul lor formal — transpunerea în cuvinte se face în mod aproape rudimentar, dar nu în sensul unei precarități de limbaj, ci în sensul unei simplități asumate prin care esențialul se transpune într-o formulare esențială (cu tăișuri, în sensul ăsta). Privită din direcția insolubilă a autobiografismului, devine lesne o carte care te atinge. Sper să dau și eu de copilul în mămăligă pentru că nu e pe nicăieri. *Interesant de citit ar mai fi și articolul Danielei Luca în numărul 27 al revistei Poesis Internațional (Casa de Editură Max Blecher, 2021) unde scrie despre Aglaja Veteranyi: Acrobații prin Circul Vieții spre Cer(c)ul Morții (p. 123-128).
Îmi doresc în continuare să citesc De ce fierbe copilul în mămăligă despre care înțeleg că este mult mai bună (și, în aceeași măsură, mult mai sfâșietoare). Tatiana Țîbuleac recomandă această autoare și cred că, poate, într-o anumită măsură, se revendică de la ea (asumpție poate greșită), însă mulți dintre cititorii amândurora spun că le oferă senzații similare. Oricum ar fi, Raftul cu ultimele suflări nu m-a impresionat într-atât, însă cred că în original este mai poetică și asta probabil îi dă un aer mai sfâșietor. Ce m-a atras a fost însă scrierea de pe acest teren autobiografic și corelarea conținutului cu experiențele cititoarei și faptul că spunea că nu ar mai scrie dacă nu s-ar mai simți vulnerabilă. Am avut ediția din Top10 de la Polirom și cred că-și face excelent treaba, în traducerea Norei Iuga. E o carte care explorează un teren intim și profund, acolo unde întâlnești mai întâi senzațiile și, doar mai apoi, aspectul lor formal — transpunerea în cuvinte se face în mod aproape rudimentar, dar nu în sensul unei precarități de limbaj, ci în sensul unei simplități asumate prin care esențialul se transpune într-o formulare esențială (cu tăișuri, în sensul ăsta). Privită din direcția insolubilă a autobiografismului, devine lesne o carte care te atinge. Sper să dau și eu de copilul în mămăligă pentru că nu e pe nicăieri. *Interesant de citit ar mai fi și articolul Danielei Luca în numărul 27 al revistei Poesis Internațional (Casa de Editură Max Blecher, 2021) unde scrie despre Aglaja Veteranyi: Acrobații prin Circul Vieții spre Cer(c)ul Morții (p. 123-128).
January 3, 2018
The book is mainly about Aglaja's aunt dying and it mirrored some of the darkest months of my own life and it goes to show how alike our experience of life is, how predictable we are when dealing with death, and I was angry and sad and depressed and I even sobbed uncontrollably for a while, remembering the family and doctors willing to do anything to keep you alive a little longer, "it's the quantity of life that matters, not the quality of it" they seemed to be thinking, and the dying wants to die, wakes up every day whispering "I hope I'll die today", the others ask god for help, cursing him when he remains silent, and outside it's spring and children ride their bikes happily. So fuck this book, fuck it, it reminded me why I should love life a little less and how a prolonged death casts a lasting shadow over the brightest life.
March 7, 2020
Wir sind viel laenger tot als lebendig,
deswegen brauchen wir als Tote viel mehr Glueck
a doua carte pe care o citesc in germana anul acesta (mi-am facut chiar un tel din asta - sa citesc 10 carti in germana anul asta) si trebuie sa spun ca am ales un roman foarte frumos. nici nu stiu daca este roman. este proza poetica? nu stiu, dar stiu ca mi-a placut foarte mult.
deswegen brauchen wir als Tote viel mehr Glueck
a doua carte pe care o citesc in germana anul acesta (mi-am facut chiar un tel din asta - sa citesc 10 carti in germana anul asta) si trebuie sa spun ca am ales un roman foarte frumos. nici nu stiu daca este roman. este proza poetica? nu stiu, dar stiu ca mi-a placut foarte mult.
September 18, 2025
"Mă sinucideam zilnic, mă spînzuram de instalația termică sau mă aruncam de la balcon, zăceam terciuită pe șinele de cale ferată, mă sufocam într-o pungă de plastic sau mă trăgeam de limbă pînă ieșea totul din mine. Muream de întuneric, de vară, de tristețe sau de piele prea lungă.
Dar, în primul rînd, muream din cauza mamei, care îmi ieșise pe nas."
Dar, în primul rînd, muream din cauza mamei, care îmi ieșise pe nas."
November 3, 2023
Pentru ca un om sufera, nu inseamna ca si stie sa asterne cuvintele pe hartie si ca cititorii trebuie sa dea bani pe gandurile lui. Haosul nu mi-a placut niciodata, iar aceasta carte e tare haotica. Am asteptat foarte mult timp sa citesc starile scriitoarei, suferinta ei, asa cum promitea sinopsisul cartii, dar nu am observat asta, in mai mult de doua, trei idei vagi.
O carte sinistra, dar destul de superficiala, fara emotie.
O carte sinistra, dar destul de superficiala, fara emotie.
May 6, 2022
"Fii generos cu bolile tale, spune mătușa, cu cât ești mai zgârcit cu ele, cu atât vor mai mult din carnea ta. Dă-le parul tau căzut, dinții tăi stricați, unghiile tăiate, sângele rănilor tale. Altfel, îți iau corpul să se încălzească."
December 13, 2022
È un libro ostico, acuminato. Vuole esserlo.
Eppure, è poesia. È un grande poema sulle lingue, sulle culture, sulla morte, sull’amore profondo e sulle relazioni.
Aglaja Veteranyi è una poeta potente e spietata.
Eppure, è poesia. È un grande poema sulle lingue, sulle culture, sulla morte, sull’amore profondo e sulle relazioni.
Aglaja Veteranyi è una poeta potente e spietata.
April 5, 2012
Wonderful style and powerful imaginative "poetry"... too bad we can't read more of her work...
December 1, 2019
Răvășitoare și, totuși, superbă în tristețea ei resemnată
March 14, 2021
4/5
„Raftul cu ultimele suflări” e un raft cu titluri diverse - Jalea, Dorul, Durerea, Moartea - care diseacă pierderea și răscolește prin măruntaie în căutare de pace, lumină, hodină.
Ca o poezie, înșirată în versuri, citim și absorbim partea lirică a morții. Cumva, faptul sinuciderii autoarei în lupta sa cu depresia, pune piesele cap la cap și pricepi că anume așa trebuia să scrie, că altfel nu se putea. Este un text cu coloratură intens monotonă, zeci de nuanțe de gri se revarsă și dau caracter scriiturii. Acest strigăt de durere reprezintă adevăratul testament literar al morții sale premeditate.
„Raftul cu ultimele suflări”, al doilea și ultimul roman al lui Veteranyi, e un bocet scris pentru toți morții, existenți sau viitori.
„Suntem mult mai mult timp morți decât vii”, scrie Aglaja.
„Când vizitezi un mort, vizitezi toți morții”, stă scris în carte.
„Pregătirile de călătorie a morților durează mult.
Vanilie.
Rom.
Esență de migdale.
Zahăr.
Sare.
Coajă de lămâie rasă.
Stafide”, mai zice ea. Și zice bine.
„Raftul cu ultimele suflări” e un raft cu titluri diverse - Jalea, Dorul, Durerea, Moartea - care diseacă pierderea și răscolește prin măruntaie în căutare de pace, lumină, hodină.
Ca o poezie, înșirată în versuri, citim și absorbim partea lirică a morții. Cumva, faptul sinuciderii autoarei în lupta sa cu depresia, pune piesele cap la cap și pricepi că anume așa trebuia să scrie, că altfel nu se putea. Este un text cu coloratură intens monotonă, zeci de nuanțe de gri se revarsă și dau caracter scriiturii. Acest strigăt de durere reprezintă adevăratul testament literar al morții sale premeditate.
„Raftul cu ultimele suflări”, al doilea și ultimul roman al lui Veteranyi, e un bocet scris pentru toți morții, existenți sau viitori.
„Suntem mult mai mult timp morți decât vii”, scrie Aglaja.
„Când vizitezi un mort, vizitezi toți morții”, stă scris în carte.
„Pregătirile de călătorie a morților durează mult.
Vanilie.
Rom.
Esență de migdale.
Zahăr.
Sare.
Coajă de lămâie rasă.
Stafide”, mai zice ea. Și zice bine.
Read
June 14, 2022“Quando tornai, fu soltanto la mia pelle a entrare nella stanza, io e la paura non ci stavamo.”
[...]
“La zia piangeva. Le sue lacrime erano solitarie.”
“Quando la zia piangeva, mi cadeva la pelle dal petto.”
[...]
“Prima di morire, la zia dimenticò anche le parole. Abitava soltanto alcuni resti di se stessa. Le parti abbandonate si ritiravano, si seccavano.”
Questo secondo e ultimo romanzo di Veteranyi, pubblicato postumo, mi ha messo una tristezza assurda. Lo stile, come in Perché il bambino cuoce nella polenta, è delicato e profondo insieme, ma questo è molto ma molto più triste. Dolceamaro e malinconico.
[...]
“La zia piangeva. Le sue lacrime erano solitarie.”
“Quando la zia piangeva, mi cadeva la pelle dal petto.”
[...]
“Prima di morire, la zia dimenticò anche le parole. Abitava soltanto alcuni resti di se stessa. Le parti abbandonate si ritiravano, si seccavano.”
Questo secondo e ultimo romanzo di Veteranyi, pubblicato postumo, mi ha messo una tristezza assurda. Lo stile, come in Perché il bambino cuoce nella polenta, è delicato e profondo insieme, ma questo è molto ma molto più triste. Dolceamaro e malinconico.
July 4, 2020
" Fiecare mort îi aduce lui Dumnezeu ultima suflare... În această suflare Dumnezeu poate să citească viața acelui om ca într-o carte. Biblioteca lui Dumnezeu e un raft plin cu suflări."
Un roman pe cât de mic, pe atât de bizar, melancolia exacerbat împregnată fiind strâns legată cu umorul negru.
Nu mi-a plăcut la fel de mult precum a fost cu "De ce fierbe copilul în mămăligă". Volumul se învârte în jurul unui eveniment tragic: moartea mătușii sale, ce-i fusese mai mult decât o mamă, cea de la care primise alinare și afecțiune. Pierderea ființei dragi îi provoacă un gol imens în suflet.
Un roman pe cât de mic, pe atât de bizar, melancolia exacerbat împregnată fiind strâns legată cu umorul negru.
Nu mi-a plăcut la fel de mult precum a fost cu "De ce fierbe copilul în mămăligă". Volumul se învârte în jurul unui eveniment tragic: moartea mătușii sale, ce-i fusese mai mult decât o mamă, cea de la care primise alinare și afecțiune. Pierderea ființei dragi îi provoacă un gol imens în suflet.
January 31, 2023
Nu reusesc sa rezonez cu modul de a scrie. Pentru mine este lipsita de esenta, alambicata, ciudata...pare a fi un text scris pe fuga, care cuprinde toata avalansa de ganduri a autoarei, fara "cap si coada", fara scop, fara intentie...
February 24, 2021
Pot sa spun ca subiectul nu a fost pe placul meu. Totusi, acest nou stil de roman m-a uimit putin. O sa citesc si prima carte publicata cand apare la Bookster.
January 26, 2025
ce suflet frumos!!!!!! < 333333
November 6, 2025
Nicht ganz so gut wie die Polenta. Aber auch phantastisch!
Displaying 1 - 30 of 59 reviews