What do you think?
Rate this book
Noaptea de Sânziene #2
Noaptea de Sanziene vol. 2
Prin tema care-i conferă şi titlul, romanul pare să-şi aibă sursa în perioada portugheză, aşa cum menţionează Eliade în Jurnal, în 21 iunie 1949: „Solstiţiul de vară şi noaptea de Sânziene îşi păstrează, pentru mine, toate farmecele şi toate prestigiile. Se întâmplă ceva şi ziua aceasta mi se pare nu numai cea mai lungă, ci, pur şi simplu, alta decât cea de ieri sau cea de mâine. Cândva, în Portugalia, imaginasem un fel de poveste cu miracolul regenerării şi tinereţii veşnice dobândite într-o noapte de Sânziene. Imaginasem e puţin spus. Multe zile de-a rândul am trăit parcă sub vraja acestui mister. Trăiam aşteptând: să mi se întâmple ceva, să mi se dezvăluie ceva.” Noaptea de Sânziene constituie pentru Eliade un alt moment privilegiat de revelare a numinosului, iar alături de sentimentul alterităţii se află şi cel al magicului.
ANGELO MITCHIEVICI
ANGELO MITCHIEVICI
284 pages, Paperback
Published January 1, 2009
9 people are currently reading
506 people want to read
About the author
Mircea Eliade
557 books2,691 followersRomanian-born historian of religion, fiction writer, philosopher, professor at the University of Chicago, and one of the pre-eminent interpreters of world religion in the last century. Eliade was an intensely prolific author of fiction and non-fiction alike, publishing over 1,300 pieces over 60 years. He earned international fame with LE MYTHE DE L'ÉTERNAL RETOUR (1949, The Myth of the Eternal Return), an interpretation of religious symbols and imagery. Eliade was much interested in the world of the unconscious. The central theme in his novels was erotic love.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 30 reviews
August 3, 2011
Una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit in ultima perioada... O carte care intr-adevar are toate elementele necesare pentru a te tine in suspans pe tot parcursul lecturii. Cu toate ca a fost greu sa "intru in ritmul" acestei carti, m-am trezit la un moment dat ca nu ma pot opri din lectura, si am fost nevoit sa citesc volumul 2 fara intrerupere.. ca sa ma pot linisti.
Aceasta opera contine toate temele si problemele care ar putea interesa: dragostea, mistica, miturile moderne, razboiul, lupta pentru supravieturie, filozofia, prietenia si multe altele. Anume datorita acestor teme romanul Noaptea de Sanziene devine la un moment dat ceva mai mult decat un simplu roman...
Aceasta opera contine toate temele si problemele care ar putea interesa: dragostea, mistica, miturile moderne, razboiul, lupta pentru supravieturie, filozofia, prietenia si multe altele. Anume datorita acestor teme romanul Noaptea de Sanziene devine la un moment dat ceva mai mult decat un simplu roman...
June 8, 2021
“D-ta știi că eu nu mă despărțeam de Dan pentru că mi se părea că n-ar putea trăi fără mine. În fond, asta e cam tot ce-ţi rămâne dintr-o dragoste, după câțiva ani: teama că, dacă te desparți, celălalt va suferi mai mult decât tine...”
„Înainte chiar de a afla vreun răspuns satisfăcător, continuase Ştefan, și numai prin faptul că a fost rostită, «întrebarea justă» regenerează și fertilizează; și nu numai ființa omenească, ci întreg Cosmosul. Ghicesc în acest simbolism solidaritatea omului cu Firea întreagă; întreaga viață cosmică suferă și se ofilește prin nepăsarea omului faţă de problemele centrale. Uitând să ne punem întrebarea justă, pierzându-ne timpul cu futilități sau întrebări frivole, ne omorâm nu numai pe noi, ci omorâm prin moarte lentă și sterilizare o părticică din Cosmos. Aș putea merge și mai departe. Aș putea presupune că oamenii continuă să trăiască sănătoși și Cosmosul își continuă ritmurile datorită exclusiv întrebărilor pe care și le pun acei câțiva aleși care, asemenea lui Parsifal, pătimesc pentru lenea noastră spirituală. Poate că am devenit peste noapte, sterpi și bolnavi dacă n-ar exista, în fiecare ţară și în fiecare moment istoric, anumiți oameni hotărâți și luminați, care să-și pună întrebarea justă... Și n-ar fi deloc exclus ca haosul și catastrofa în care ne pregătim să intrăm noi să se datoreze, în ultimă instanţă, dispariţiei acestor oameni hotărâţi şi luminați, sau faptului că nimeni nu se mai îndreaptă spre ei ca să le pună, din nou, întrebarea justă...”
„Cred că e un lucru normal, îl întrerupse Ileana. Probabil că toți simt același lucru... „Nu numai pentru că mi-a fost frică. Tuturora le este frică în fața morții. Dar am simțit cât de mult sunt legat de această viață de toate zilele. Aș fi fost gata de orice laşitate ca să mai mă pot bucura încă o dată nu de ce mi se păruse, până atunci, că e frumos și vrednic în viață – ci aş fi vrut să trăiesc ca să mă pot scărpina la ceafă unde mă mușcase cu înainte o muscă rea, de cal, sau să-mi pot întinde încă o dată picioarele, care mi-amorțiseră, sau să mă pot șterge cu batista de sudoare pe față... De asta mă rugam în gând lui Dumnezeu să nu mă atingă brandurile în groapa aceea abia începută, în care mă chircisem când ne descoperiseră rușii... Simțeam atunci cât e de bine să trăiești.“ „Mi se pare foarte normal“, spuse Ileana. „Probabil că așa suntem făcuți noi toţi. Dar parcă mi s-au spulberat de-atunci toate iluziile. Mă crezusem altfel. Crezusem că, cel puțin pentru mine, și moartea are o latură pozitivă, căci orice moarte e un salt dincolo, în necunoscut, și oricât de mult am iubi viaţa, tot rămâne acest aspect pasionant al morţii: că prin ea rezolvăm ceva, aflăm ceva: aflăm măcar dacă mai există ceva dincolo, sau reintrăm în neant. Biriș râdea; dar, îi spuneam, chiar acest neant este, într-un anumit fel, un răspuns pe care-l așteptăm de atâta timp aici, pe pământ. Așadar, oricum am privi-o, moartea rămâne totuși un fapt esențial, care ne angajează total...”
“Se auzeau, la răstimpuri, parcă aduse de vânt, orchestra și larma din sala de bal. „Ce frumoasă ești! murmura el încet , ce frumoasă ești!... Își lăsă palma să-i alunece pe trupul ei gol și fierbinte. „Cât te-am dorit de mult! spunea. Mi-era dor de trupul tău, de căldura ta... Te visam și mă trezeam spunându-mi că nu poți fi atât de frumoasă!.. Te-am ghicit de când te-am îmbrățişat întâia oară, și niciodată nu te-am mai putut uita, de atunci. Mi-era dor de gura ta. Aș fi vrut să te mai pot săruta o dată, o singură dată, lung, prinzându-ți gura toată, fără să te mai las să respiri, până ai fi căzut... Până ai fi căzut...”
“Toată lumea are aceeași impresie, îl întrerupse Biris. După o anumită vârstă, toți oamenii au impresia că au naufragiat, că și-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă o viață care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viața altuia. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înșine și nu putem crede că dacă am fi trăit într-adevăr viața noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată...”
„Înainte chiar de a afla vreun răspuns satisfăcător, continuase Ştefan, și numai prin faptul că a fost rostită, «întrebarea justă» regenerează și fertilizează; și nu numai ființa omenească, ci întreg Cosmosul. Ghicesc în acest simbolism solidaritatea omului cu Firea întreagă; întreaga viață cosmică suferă și se ofilește prin nepăsarea omului faţă de problemele centrale. Uitând să ne punem întrebarea justă, pierzându-ne timpul cu futilități sau întrebări frivole, ne omorâm nu numai pe noi, ci omorâm prin moarte lentă și sterilizare o părticică din Cosmos. Aș putea merge și mai departe. Aș putea presupune că oamenii continuă să trăiască sănătoși și Cosmosul își continuă ritmurile datorită exclusiv întrebărilor pe care și le pun acei câțiva aleși care, asemenea lui Parsifal, pătimesc pentru lenea noastră spirituală. Poate că am devenit peste noapte, sterpi și bolnavi dacă n-ar exista, în fiecare ţară și în fiecare moment istoric, anumiți oameni hotărâți și luminați, care să-și pună întrebarea justă... Și n-ar fi deloc exclus ca haosul și catastrofa în care ne pregătim să intrăm noi să se datoreze, în ultimă instanţă, dispariţiei acestor oameni hotărâţi şi luminați, sau faptului că nimeni nu se mai îndreaptă spre ei ca să le pună, din nou, întrebarea justă...”
„Cred că e un lucru normal, îl întrerupse Ileana. Probabil că toți simt același lucru... „Nu numai pentru că mi-a fost frică. Tuturora le este frică în fața morții. Dar am simțit cât de mult sunt legat de această viață de toate zilele. Aș fi fost gata de orice laşitate ca să mai mă pot bucura încă o dată nu de ce mi se păruse, până atunci, că e frumos și vrednic în viață – ci aş fi vrut să trăiesc ca să mă pot scărpina la ceafă unde mă mușcase cu înainte o muscă rea, de cal, sau să-mi pot întinde încă o dată picioarele, care mi-amorțiseră, sau să mă pot șterge cu batista de sudoare pe față... De asta mă rugam în gând lui Dumnezeu să nu mă atingă brandurile în groapa aceea abia începută, în care mă chircisem când ne descoperiseră rușii... Simțeam atunci cât e de bine să trăiești.“ „Mi se pare foarte normal“, spuse Ileana. „Probabil că așa suntem făcuți noi toţi. Dar parcă mi s-au spulberat de-atunci toate iluziile. Mă crezusem altfel. Crezusem că, cel puțin pentru mine, și moartea are o latură pozitivă, căci orice moarte e un salt dincolo, în necunoscut, și oricât de mult am iubi viaţa, tot rămâne acest aspect pasionant al morţii: că prin ea rezolvăm ceva, aflăm ceva: aflăm măcar dacă mai există ceva dincolo, sau reintrăm în neant. Biriș râdea; dar, îi spuneam, chiar acest neant este, într-un anumit fel, un răspuns pe care-l așteptăm de atâta timp aici, pe pământ. Așadar, oricum am privi-o, moartea rămâne totuși un fapt esențial, care ne angajează total...”
“Se auzeau, la răstimpuri, parcă aduse de vânt, orchestra și larma din sala de bal. „Ce frumoasă ești! murmura el încet , ce frumoasă ești!... Își lăsă palma să-i alunece pe trupul ei gol și fierbinte. „Cât te-am dorit de mult! spunea. Mi-era dor de trupul tău, de căldura ta... Te visam și mă trezeam spunându-mi că nu poți fi atât de frumoasă!.. Te-am ghicit de când te-am îmbrățişat întâia oară, și niciodată nu te-am mai putut uita, de atunci. Mi-era dor de gura ta. Aș fi vrut să te mai pot săruta o dată, o singură dată, lung, prinzându-ți gura toată, fără să te mai las să respiri, până ai fi căzut... Până ai fi căzut...”
“Toată lumea are aceeași impresie, îl întrerupse Biris. După o anumită vârstă, toți oamenii au impresia că au naufragiat, că și-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă o viață care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viața altuia. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înșine și nu putem crede că dacă am fi trăit într-adevăr viața noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată...”
December 17, 2022
ultimele cinci pagini din această carte m-au distrus și nu cred că o să pot să îmi revin vreodată
"Ștefan, șopti ea privindu-l în ochi, silindu-se să zâmbească, dacă ai să mă mai iubești vreodată, dacă ai să mă mai iubești vreodată, să nu o mai faci așa. E groaznic. În doisprezece ani, am trăit în amintirea câtorva ceasuri. Dacă aș aduna toate orele și minutele pe care mi le-ai dat, poate s-ar face o zi și o noapte. Am trăit din ele, așa cum trăiesc umbrele din amintirea unei vieți întregi și pline... Mi-ai dat să beau otravă, Ștefan. N-ai știut nici tu ce faci..."
"Ștefan, șopti ea privindu-l în ochi, silindu-se să zâmbească, dacă ai să mă mai iubești vreodată, dacă ai să mă mai iubești vreodată, să nu o mai faci așa. E groaznic. În doisprezece ani, am trăit în amintirea câtorva ceasuri. Dacă aș aduna toate orele și minutele pe care mi le-ai dat, poate s-ar face o zi și o noapte. Am trăit din ele, așa cum trăiesc umbrele din amintirea unei vieți întregi și pline... Mi-ai dat să beau otravă, Ștefan. N-ai știut nici tu ce faci..."
June 29, 2020
“După o anumită vârstă, toţi oamenii au impresia că au naufragiat, că şi-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă - o viaţă care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viaţa altuia... Pentru că avem o părere prea bună despre noi înşine şi nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viaţa noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.”
December 17, 2021
"De tot ce se întâmplă în lume sunt și eu vinovat. Pentru că nu sunt un om întreg, nu sunt o unitate armonioasă; sunt un ins dezaxat, fără centru. Probabil că mai sunt și alții, zeci de milioane, ca mine. Și cum pentru societățile moderne lumea înseamnă tot mai puțin Cosmos și tot mai multă Istorie, îți dai seama ce repercursiuni poate avea dezechilibrul acesta interior în afară de noi. Cum am putea fi creatori în Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrați?"
December 1, 2022
"Noaptea de Sînziene" este impresionanta prin universul pe care il creeaza prin intermediul personajelor, al relatiilor dintre acestea si a timpului "istoric". Finalul a fost unul neasteptat si totusi, unul potrivit.
November 11, 2020
"Noaptea de sânziene"
Mircea Eliade
El este capabil de orice, Eliade este un virtuos în ale filosofiei, te poate cuceri iremediabil cu un stil de-o exuberanță inegalabilă ori să îți pună pe umeri cerurile cu toți sfinții ei, și să îți cauzeze un anevrism în atitudine față de maestru.
Vreau ca fiecare dintre voi să îl cunoască pe Ștefan Viziru, pe Ioana, și cine este celebra Ileana, să recunoaștem însușiri ale vieții întruchipate în cele mai deosebite personaje din toată averea elidiască.
Dificilă, încurcată și nebună, istorie care nu se vrea citită cu un tempo ciuleandră. Cu un pas domol vă rog, unul care nu agreează rătăcire.
Sunteți invitați la frământări de vise, trăiri spasmodice, spre evadarea dependentă de stări atemporale.
"Noaptea de sânziene" este oda adusă sufletelor îndrăgostite de inevitabil și crucial, ochii cărora privesc în gol și tremură lipsiți de ritm. O alegorie furtunoasă, o istorie filosofică cuprinsă în 12 ani doldora de evenimente aparent banale, dar atât de importante.
Orice lucru ne influențează existența, orice detaliu ne poate face să derapăm năprasnic pe cel mai mic ghețuș numit conștiință.
Eliade jonglează cu simboluri, cu miturile nopții în care magia crapă realitatea și o invadează, soarele devine umbră, abisul se transformă în Everest, imaginația însetată de novism încet se pierde.
Aveți grijă când lecturați cartea domnului nostru Eliade, folosiți firul Ariadnei odată deciși să vă aventurați în acest labirint.
#foxbooks #citimpentruschimbare #mirceaeliade #noapteadesanziene
Mircea Eliade
El este capabil de orice, Eliade este un virtuos în ale filosofiei, te poate cuceri iremediabil cu un stil de-o exuberanță inegalabilă ori să îți pună pe umeri cerurile cu toți sfinții ei, și să îți cauzeze un anevrism în atitudine față de maestru.
Vreau ca fiecare dintre voi să îl cunoască pe Ștefan Viziru, pe Ioana, și cine este celebra Ileana, să recunoaștem însușiri ale vieții întruchipate în cele mai deosebite personaje din toată averea elidiască.
Dificilă, încurcată și nebună, istorie care nu se vrea citită cu un tempo ciuleandră. Cu un pas domol vă rog, unul care nu agreează rătăcire.
Sunteți invitați la frământări de vise, trăiri spasmodice, spre evadarea dependentă de stări atemporale.
"Noaptea de sânziene" este oda adusă sufletelor îndrăgostite de inevitabil și crucial, ochii cărora privesc în gol și tremură lipsiți de ritm. O alegorie furtunoasă, o istorie filosofică cuprinsă în 12 ani doldora de evenimente aparent banale, dar atât de importante.
Orice lucru ne influențează existența, orice detaliu ne poate face să derapăm năprasnic pe cel mai mic ghețuș numit conștiință.
Eliade jonglează cu simboluri, cu miturile nopții în care magia crapă realitatea și o invadează, soarele devine umbră, abisul se transformă în Everest, imaginația însetată de novism încet se pierde.
Aveți grijă când lecturați cartea domnului nostru Eliade, folosiți firul Ariadnei odată deciși să vă aventurați în acest labirint.
#foxbooks #citimpentruschimbare #mirceaeliade #noapteadesanziene
May 6, 2020
“I se păruse că fusese păcălit, că cineva îşi bătuse joc de el lăsându-l să creadă că tinereţea nu e totuna cu numărul anilor, şi că poţi să-ţi numeri anii, unul după altul, ca şi cum ar fi vorba de altceva decât de propria ta viaţă care se scurge...”
”Noaptea de Sânziene” este de departe cea mai profundă carte pe care am avut ocazia să o citesc (trăiesc); este o operă de artă prin care Eliade a reusit să iasă din timpul istoric.
”Noaptea de Sânziene” este de departe cea mai profundă carte pe care am avut ocazia să o citesc (trăiesc); este o operă de artă prin care Eliade a reusit să iasă din timpul istoric.
September 7, 2011
A fairly interesting novel, altogether in the two volumes. It is clear now, after reading the last pages, the kind of message the author wanted to transmit. It all became rounded up like a large size painting that you barely understand from close up because you need to look at it one piece after another. But once you have seen it all and take back a step or two, the big picture is pretty clear.
June 11, 2023
Noapte de Sanziene este un roman ce poate fi descris cu greu in cuvinte. Este greu si pe alocuri dificil de urmarit.
Am regasit in el atat filosofie cat si o poveste de dragoste neimplinita.
Ultimele pagini au fost incredibil de triste, dar au parut ca un cerc ce a fost inchis dupa multi ani.
Am regasit in el atat filosofie cat si o poveste de dragoste neimplinita.
Ultimele pagini au fost incredibil de triste, dar au parut ca un cerc ce a fost inchis dupa multi ani.
May 4, 2024
Nu există autor care să fi creat un cerc mai desăvârșit care să se închidă atât de perfect la final. Ambele volume merită citite doar pentru ultima pagină. Este o carte care te consumă fizic și care îți rămâne întipărită în conștiință mult după ce ai terminat-o.
July 14, 2015
Unul dintre cele mai complexe romane ale literaturii noastre.
July 14, 2016
"Un om trăiește autentic cîteva ceasuri la fiecare zece, cinsprezece ani." - m-a spart
April 8, 2021
The only novel I've read written by Mircea Eliade so far, known mostly for his essays and philosophy books, books that I used myself in my college thesis, as I remember. Never imagined his novel would have such power and such depth, and such a way to draw you into that time and place, like you are a spectator to those events.
Not sure if I can pinpoint exactly what the novel is about, a shallow opinion would be it is about Stefan Viziru, a man working for the Romanian Minister of Economy in the late interbelic period and beyond the end of the WW2 and the instauration of communism in Romania, his great 2 loves, his wife Ioana and Ileana, a woman he meets in Baneasa forest by chance, his friends and acquaintances in Bucharest and their respective destinies during the war, but the truth is the book is so much more than that. It's an intimate exploration of a human's search for meaning, for a place in the world, for power and artistic mastery, it's about what makes us human at our core. Very particular in Stefan is his search for the present, or as he calls it, escaping from the historical time. The novel is a work of talent, and will remain with you for a long time after you conclude it, no doubt about it. As hard as it was getting into it and discovering the characters and the direction (it might seem messy and convoluted in the beginning) as easy and fluid it became some time later.
I recommend the novel with all my heart, the story and the meaning behind it will surely hit a switch in the readers. Also, for the historical context, and how well the characters are blended with it.
I give it 5 stars.
Not sure if I can pinpoint exactly what the novel is about, a shallow opinion would be it is about Stefan Viziru, a man working for the Romanian Minister of Economy in the late interbelic period and beyond the end of the WW2 and the instauration of communism in Romania, his great 2 loves, his wife Ioana and Ileana, a woman he meets in Baneasa forest by chance, his friends and acquaintances in Bucharest and their respective destinies during the war, but the truth is the book is so much more than that. It's an intimate exploration of a human's search for meaning, for a place in the world, for power and artistic mastery, it's about what makes us human at our core. Very particular in Stefan is his search for the present, or as he calls it, escaping from the historical time. The novel is a work of talent, and will remain with you for a long time after you conclude it, no doubt about it. As hard as it was getting into it and discovering the characters and the direction (it might seem messy and convoluted in the beginning) as easy and fluid it became some time later.
I recommend the novel with all my heart, the story and the meaning behind it will surely hit a switch in the readers. Also, for the historical context, and how well the characters are blended with it.
I give it 5 stars.
July 26, 2020
,,Te-am iubit asa cum m-ai iubit si tu, ca un nebun, ca un strigoi, fara sa inteleg ce fac, fara sa inteleg ce se intampla cu noi, de ce am fost ursiti sa ne iubim fara sa ne iubim, de ce am fost ursiti sa ne cautam fara sa ne intalnim..."
April 21, 2020
Favourite book.
October 9, 2013
left me speechless
July 6, 2022
ok this is my fav novel right now im so sorry
August 16, 2024
Noapte de Sânziene, volum 2, a 38-a din 2024, a 3-a de la Mircea Eliade.
Stim din primul volum ca Stefan isi iubeste enorm sotia si totodata este indragostit nebuneste de o alta femeie, care il si iubeste.
Aceasta iubire in tandem continua pana la un moment dat, mai exact pana cand razboiul decide sa ramana una singura.
Prietenul cel mai bun al lui Stefan este un filozof, Biris, care este indragostit de o actrita care este, la randul ei, indragostita de un actor ratat, dar il tine pe Biris aproape, ca cel mai bun prieten, ca ceva pur, neintinat. Incurcat, nu?
Actorul ratat se crede si cel mai bun scriitor, comparabil cu Shakespeare si este un personaj interesant. Incerc din nou: este un personaj de nivelul lui SPIRIDON VADASTRA, dar mult mai previzibil si mai putin inventiv, cred ca am descris mai bine acum.
Am zis ca, pe langa cele doua iubiri, Stefan traieste la Lisabona si cu o roscata extraordinara, plina de viata?
Da, nici macar o secunda sa te plictisesti.
NIMIC NU E INTAMPLATOR, obsesia lui Stefan pentru o poveste despre o anume doamna Zissu inca din primul volum isi gaseste explicatia si misterul este revelat!!!!!! CE CONSTRUCTIE A MISTERULUI SI CE DEZVALUIRI, cum se leaga toate!!
Si povestea masinii care disparea la miezul noptii…
Finalul, nu pot sa va descriu finalul, cum a ajuns la el scriitorul…cu cata rabdare, cu cate dezvaluiri, pasiune, intuitie, mister, tristete, fericire.
Tristete si fericire in acelasi timp, paradox!
12 ani pentru un moment pe care l-au asteptat o viata, doar pentru momentul acesta au trait!
Este atat de buna povestea “Noaptea de Sanziene” incat ma simt ametit, fara sa fi baut strop de alcool, ametit in sensul cel mai bun, nauc, dar constient.
Stim din primul volum ca Stefan isi iubeste enorm sotia si totodata este indragostit nebuneste de o alta femeie, care il si iubeste.
Aceasta iubire in tandem continua pana la un moment dat, mai exact pana cand razboiul decide sa ramana una singura.
Prietenul cel mai bun al lui Stefan este un filozof, Biris, care este indragostit de o actrita care este, la randul ei, indragostita de un actor ratat, dar il tine pe Biris aproape, ca cel mai bun prieten, ca ceva pur, neintinat. Incurcat, nu?
Actorul ratat se crede si cel mai bun scriitor, comparabil cu Shakespeare si este un personaj interesant. Incerc din nou: este un personaj de nivelul lui SPIRIDON VADASTRA, dar mult mai previzibil si mai putin inventiv, cred ca am descris mai bine acum.
Am zis ca, pe langa cele doua iubiri, Stefan traieste la Lisabona si cu o roscata extraordinara, plina de viata?
Da, nici macar o secunda sa te plictisesti.
NIMIC NU E INTAMPLATOR, obsesia lui Stefan pentru o poveste despre o anume doamna Zissu inca din primul volum isi gaseste explicatia si misterul este revelat!!!!!! CE CONSTRUCTIE A MISTERULUI SI CE DEZVALUIRI, cum se leaga toate!!
Si povestea masinii care disparea la miezul noptii…
Finalul, nu pot sa va descriu finalul, cum a ajuns la el scriitorul…cu cata rabdare, cu cate dezvaluiri, pasiune, intuitie, mister, tristete, fericire.
Tristete si fericire in acelasi timp, paradox!
12 ani pentru un moment pe care l-au asteptat o viata, doar pentru momentul acesta au trait!
Este atat de buna povestea “Noaptea de Sanziene” incat ma simt ametit, fara sa fi baut strop de alcool, ametit in sensul cel mai bun, nauc, dar constient.
December 12, 2021
“Tu mi-ai distrus viața. Poate că nu ți-ai dat niciodată seama, dar mi-ai distrus-o. Dacă nu te-as fi întâlnit pe tine, probabil c-as fi întâlnit o alta ca tine, și aș fi iubit-o așa cum te-am iubit pe tine, și aș fi cunoscut și eu, ca toți ceilalți, odihna și iubirea.
Dar te-am întâlnit pe tine și de atunci am rămas așa cum eram când te-am întâlnit. […]
Pe tine nu te mai iubeam de mult, dar nuci de alta nu mă mai puteam îndrăgosti.
Viața mea a fost de atunci pustie.”
Dar te-am întâlnit pe tine și de atunci am rămas așa cum eram când te-am întâlnit. […]
Pe tine nu te mai iubeam de mult, dar nuci de alta nu mă mai puteam îndrăgosti.
Viața mea a fost de atunci pustie.”
March 20, 2025
,,Poate pentru că aveam și eu, ca toți, nostalgia unei existențe fără rupturi. Numai un sfânt poate trăi în timp și totodată în afara timpului, în eternitate. Numai o asemenea existență plenară, rotundă…”
,,Știuse de la început că așa va fi. Știuse că, simțindu-l foarte aproape de ea, Ileana va întoarce capul și-l va privi. Știuse că acea ultimă, nesfârșită clipă îi va fi de-ajuns.”
,,Știuse de la început că așa va fi. Știuse că, simțindu-l foarte aproape de ea, Ileana va întoarce capul și-l va privi. Știuse că acea ultimă, nesfârșită clipă îi va fi de-ajuns.”
September 4, 2024
“Și dacă, așa cum e probabil, înstrăinată printre străini, cu copii și nepoți care nu vor ști un cuvânt românește, dacă atunci, bătrână, nu-mi voi mai aduce aminte aproape nimic din limba care a fost cândva a mea, în clipa morții îți voi spune că te iubesc în românește…”
January 8, 2020
Ideală, dar sfârșitul e prea sirop, prea multă strădanie din iubire.
February 29, 2020
"De ce am fost ursiți să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiți să ne căutăm fără să ne întâlnim"
May 7, 2023
I think I should stop reading my mom's childhood books... Not my style, slow burn (kinda) but the writing was brilliant
June 20, 2024
M-au chinui groaznic cele două volume!
Dar i-am dat 2 ⭐️ pentru titlu. Am avut mari așteptări de la acest roman!
Dar i-am dat 2 ⭐️ pentru titlu. Am avut mari așteptări de la acest roman!
August 31, 2025
4,5⭐️
September 9, 2022
“Noaptea de sânziene” este genul de roman care cu greu poate fi rezumat în câteva pagini, darămite în câteva cuvinte.
Acțiunea cărții, țesută în jurul a multor personaje, se întinde pe 12 ani, începând cu perioada interbelică și continuând și după război.
În ziua solstițiului de vară, cu o zi înaintea Nopții de Sânziene, protagonistul, Ștefan Viziru, în vârstă de 34 ani, devine obsedat de problema timpului, laitmotivul întregului roman reprezentându-l timpul și ieșirea din timp.
Dacă citim printre rânduri și deslușim simbolistica, realizăm faptul că acest roman poate fi considerat un manifest pentru libertate, pentru liniștea și libertatea lăuntrică, concepte independente de istoria potrivnică și de evenimentele apăsătoare din planul real.
“ Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopții, se deschid cerurile..” și astfel, conform credinței folclorului romanesc, o clipă în Noaptea de Sânziene poate dura o eternitate. Astfel, finalul romanului, din planul realismului magic este privit ca eternitate iubirii, neafectate de timpul istoric și de platitudini cotidiene.
Acțiunea cărții, țesută în jurul a multor personaje, se întinde pe 12 ani, începând cu perioada interbelică și continuând și după război.
În ziua solstițiului de vară, cu o zi înaintea Nopții de Sânziene, protagonistul, Ștefan Viziru, în vârstă de 34 ani, devine obsedat de problema timpului, laitmotivul întregului roman reprezentându-l timpul și ieșirea din timp.
Dacă citim printre rânduri și deslușim simbolistica, realizăm faptul că acest roman poate fi considerat un manifest pentru libertate, pentru liniștea și libertatea lăuntrică, concepte independente de istoria potrivnică și de evenimentele apăsătoare din planul real.
“ Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopții, se deschid cerurile..” și astfel, conform credinței folclorului romanesc, o clipă în Noaptea de Sânziene poate dura o eternitate. Astfel, finalul romanului, din planul realismului magic este privit ca eternitate iubirii, neafectate de timpul istoric și de platitudini cotidiene.
August 16, 2023
4.5 ⭐
"Și-ți voi mai spune, așa cum îți spun și acum, de câte ori mă trezești nopțile, că nu te-am iubit decât pe tine. Și dacă, așa cum e probabil, înstrăinată printre străini, cu copii și nepoți care nu vor ști un cuvânt românește, dacă atunci, bătrână, nu-mi voi mai aduce aminte aproape nimic din limba care a fost cândva a mea, în clipa morții îți voi spune că te iubesc în românește..."
"Și-ți voi mai spune, așa cum îți spun și acum, de câte ori mă trezești nopțile, că nu te-am iubit decât pe tine. Și dacă, așa cum e probabil, înstrăinată printre străini, cu copii și nepoți care nu vor ști un cuvânt românește, dacă atunci, bătrână, nu-mi voi mai aduce aminte aproape nimic din limba care a fost cândva a mea, în clipa morții îți voi spune că te iubesc în românește..."
December 31, 2024
🧑🏻💼👩❤️👨👒👗🪭🪢🎖️🃏🪁🀄🖼️🌫️🌁🌉🏞️🌅🎆🌆🌃🗾🗺️🎐🪻🌷🌹🌸💮🦋🏕️🎡🏡🚪🛏️🛋️🪞🪟🧮🧸🕰️🔮📒📔📗📘📕📖✉️💌📑🧧🔖⬛🎩⬜🧵🪡🧤💍💎🟦⬜🎉🎊🎀🎁🟨
Displaying 1 - 30 of 30 reviews