Inspirata de evenimentul mortii lui Stefan cel Mare, Apus de soare (1909) este o drama istorica, romantica, remarcabila prin lirismul sau si prin dimensiunile grandioase ale personajului sau central, a carui maretie confera lucrarii ca racter poematic. Apus de soare face parte din trilogia Moldovei, alaturi de alte doua lucrari dramatice: Viforul (1910) - evocand domnia viforoasa a lui Stefanita Voda si Luceafarul (1910) - avandu-1 ca personaj central pe Petru Rares. Cele doua conflicte ale dramei se impletesc de-a lungul a patru acte care rezuma ultimul an de viata al marelui Stefan (din toamna lui 1503 si pana la 2 iulie 1504 - ziua mortii vo ievodului).
Barbu Ştefănescu Delavrancea (pen name of Barbu Ștefan; April 11, 1858 in Bucharest – April 29, 1918 in Iași) was a Romanian writer and poet, considered one of the greatest figures in the National awakening of Romania.
Nu pot spune că mi-a plăcut, dar nici că m-a supărat în vreun fel. 😶 Nu a fost o carte rea, dar e departe de a fi preferata mea. 🙈 Nu este o carte de care îmi voi aminti peste câțiva ani. 😕 Am fost nevoită să o citesc pentru școală, așa că am tratat-o ca atare. 🤷♀️ I-am acordat prioritate pentru că este o operă dramatică (genul pe care eu îl consider cel mai ușor de parcurs) și datorită numărului redus de pagini. 😅 Am mai citit fragmente din scrierile lui Delavrancea, însă niciodată cu un asemenea simț de răspundere ca acum. 🧐 Nu cred că voi mai citi benevol alte opere de-ale autorului, pentru că stilul nu a avut niciun impact afectiv asupra mea, dar rămân deschisă. Cu siguranță nici subiectul abordat nu a fost de prea mare ajutor. 😢 Am fost puțin cam confuză pe parcursul lecturii din cauza limbajului arhaic și a câtorva erori în documentul descărcat de mine. 🤨 A trebuit să trec de jumătatea volumului ca să înțeleg semnificația titlului. 🌅 Dar cu siguranță a meritat răbdarea; este unul foarte bine ales. 👌 Mi s-a părut că anumite fire narative nu au fost duse la un deznodământ clar, motiv pentru care nu reușesc (încă) să-mi dau seama ce rol au avut anumite personaje. 🤔 Nu știu sigur dacă narațiunea coincide cu evenimentele istorice (pentru că nu este un subiect care mă pasionează), motiv pentru care este posibil să îmi fi scăpat esența adevărată a operei. 🥺 Mi s-a părut destul de asemănătoare cu "Alexandru Lăpușneanul", nuvela scrisă de Costache Negruzzi. 📙 Chiar dacă Ștefan cel Mare nu reprezenta un personaj negativ, a avut parte de neliniște provocată de curtenii în care avea încredere până în ultimele clipe ale vieții. 😥
Prima carte pe 2018! A fost frumoasă, cu acțiune, mi-a plăcut destul de mult. S-a citit repede, ușor, a fost o lectură fluidă. A fost plăcută lecturarea ei, și aștept ca pe viitor să termin trilogia 💝😌.
ȘTEFAN vine de la dreapta din ogradă. Mustățile și părul, aproape albe. C-o mână ține pe DOAMNA MARIA, cu alta o sabie dreaptă cu mânerul cruce. La câțiva pași, câțiva curteni și aprozi în haine împodobite.
ȘTEFAN: Ce e tăcerea aceasta, fetelor? Parcă sunteți pui de găină când trece uliul... Parcă sunteți un stol de vrăbii încremenite în stuhăraia din iazuri când aude chiotul... Parcă sunteți niște flori de luncă când n-adie vântul... Smerite? Mie nu-mi plac oamenii smeriți... Veniți să vă blagoslovesc. (Fetele se apropie sfioase.) Împrejurul meu... așa... așa... ca ierburile crude de pe bătrânul turn al Sucevei... Da... da... sărută mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine, fata pârcălabului Dajbog... Da... da... pe rând... Ileană, erai mică când pieri Hrâncu... Și tu, Oleană, ai să vezi pe tat-tău Duma. (Toate sărută mâna domnului. Țugulea nu se mișcă, încremenit.) Dar tu? Tu ești stană de piatră? Ai sabie? A? Bine. Din moșoroi, Moghilă. (Vede pe Oana înlemnită cu fâșiile în mâini.) Dar tu? Băbătie! Ce speli? Știi tu pentru cine nălbești?
OANA: Da...
ȘTEFAN: Pentru cine?
OANA: Pentru preaslăvitul nostru stăpân...
ȘTEFAN: Pentru preaslăvitul nostru stăpân... Pentru osul lui! De câte ori îmi înfăș pulpa dreaptă zic doamnei: Oana, piciorul meu. Piciorul meu, vrednic ca Oana. (Scapă sabia într-adins.) Oană... (Oana ridică sabia, i-o dă și dă să-i sărute mâna, dar n-o ajunge.) Să mă cobor la tine, ori să te-nalți la mine? Privește drept în dreptul ochilor mei. A! tu plângi, Oană? Și de ce? Aide... vino încoace... bătrâna mea prietenă. Pe creștetul tău să cadă sărutatul voievodului ca ploaia peste holdele verzi. (O sărută în creștet.) Destul ați lucrat. (Face semn să se ducă. Fetele se duc binișor și în ordine.) Apune soarele pe după trâmbele fumurii. Să lucrăm și noi. (Se uită lung după ele, mai ales după Oana.)
DOAMNA MARIA: Seamănă cu măria-ta... Ca două picături de apă...
ȘTEFAN: Una care pică acum și alta care a picat odinioară... Abur... risipit... Pe una o văd... pe cealaltă...
Am inceput anul 2023 citind aceasta carte, dar nu am reusit sa ma adun pana acum pentru a scrie cateva ganduri. In editia pe care am citit-o eu, se prezinta trilogia Apus de soare, Viforul si Luceafarul
Cred ca cel mai mult mi-a placut cum a reusit Delvancea sa construiasca portretul lui Stefan cel Mare. Efectiv, citeam si nu puteam sa nu ma "inchin" de admiratie lui Stefan. Stefan pare atat de grandios datorita spiritului sau aventurier si puterii sale de sacrificiu in numele natiei pe care o apara, incat i se iarta micile defecte atunci cand calca stramb si isi inseala doamna in repetate randuri, ajungand sa aiba si copii de flori adusi la palat. Porunceste in stanga si in dreapta, mai toti supusii il asculta si il respecta, iar forta lui interioara nu e egalata de niciun alt erou literar la care sa ma pot gandi. Pana la finalul celui de-al patrulea act, deja eram indragostita de-a binelea de personajul fantastico-istoric Stefan, iar asta mi se pare un lucru incredibil pe care il reuseste Delavrancea. Singurul meu regret este ca nu am putut invia eroul visurilor mele.
Sa mai pomenesc si de dulcele grai moldovenesc pe care penita lui Delavrancea a decis sa il asterne pe hartie? Arhaismele folosite, dar si modul de exprimare simplu, din popor nu au cum sa nu iti mearga direct la inima.
Cred ca nu puteam sa imi incep anul mai bine de-atat.
CESENA (intrand repede pe usa de pe terasa): Basta, serenisime! STEFAN (pune mana pe sabie): Iesi! (Iese [Cesena].) Da-nainte, Oana! OANA: Vor s-aleaga domn pe nepotul mariei tale, pe Stefan, fiul raposatului Alexandru. STEFAN: Si-n locul cui s-aleaga domn? Nu este domn? OANA: Dupa ce nu va mai fi... (Isi cuprinde capul in plame.) STEFAN: Nici n-au treierat graul din care sa-mi fearba coliva si mi-o si-mpart! (Ca si cum ar vorbi singur) Patruzeci si sapte de ani am dus tara cu noroc... (Scutarandu-se) Am s-o duc si cand voi muri, si dupa ce vor pecetlui peatra deasupra mea!... Oana, bine ai facut... Sa n-afle doamna... Iti poruncesc sa nu mai stii nici tu!
Din nou o dramă istorică, de care am avut parte în anii tinereții, cel mai probabil legată de atât de "iubita" de către elevi programă școlară. Iar cuvântul dramă este cât se poate de potrivit în context, având în vedere subiectul piesei, și anume ultimii ani ai domniei lui Ștefan cel Mare (și longeviv, după cum știu cei cu o brumă de cultură generală, fie și prin durata excepțional de lungă a domniei sale peste Moldova, 1457-1504), moartea acestuia fiind asimilată unui apus de soare. Piesa se concentrează pe ultimul an al vieții domnitorului, rămas același neînfricat războinic, deși în cazul de față pericolul vine mai mult din interior decât de la dușmanii săi tradiționali: leșii, turcii și celelate neamuri cotropitoare. Slăbit de puteri și cu spectrul părăsirii acestei lumi, domnitorul găsește încă puterea de a-și birui boierii ce se ridicaseră împotrivă-i. După care, Soarele Molodovei se duce un pic la culcare...
😧 Menționez numai ca e practic inutil sa citești cartea daca ai nevoie pentru școala. Cartea audio, care face parte dinte-o sceneta teatrală, este mult mai clară pentru a înțelege ce se întâmpla