Expresul de Plymouth și alte povestiri

by Agatha Christie

216 pages, Paperback

Published January 1, 1993

About the author

Agatha Christie also wrote romance novels under the pseudonym Mary Westmacott, and was occasionally published under the name Agatha Christie Mallowan.

Dame Agatha Mary Clarissa Christie, Lady Mallowan, DBE (née Miller) was an English writer known for her 66 detective novels and 14 short story collections, particularly those revolving around fictional detectives Hercule Poirot and Miss Marple. She also wrote the world's longest-running play, the murder mystery The Mousetrap, which has been performed in the West End of London since 1952. A writer during the "Golden Age of Detective Fiction", Christie has been called the "Queen of Crime". She also wrote six novels under the pseudonym Mary Westmacott. In 1971, she was made a Dame (DBE) by Queen Elizabeth II for her contributions to literature. Guinness World Records lists Christie as the best-selling fiction writer of all time, her novels having sold more than two billion copies.

This best-selling author of all time wrote 66 crime novels and story collections, fourteen plays, and six novels under a pseudonym in romance. Her books sold more than a billion copies in the English language and a billion in translation. According to Index Translationum, people translated her works into 103 languages at least, the most for an individual author. Of the most enduring figures in crime literature, she created Hercule Poirot and Miss Jane Marple. She atuhored The Mousetrap, the longest-running play in the history of modern theater.

Associated Names:
Agata Christie
Agata Kristi
Агата Кристи (Russian)
Агата Крісті (Ukrainian)
Αγκάθα Κρίστι (Greek)
アガサ クリスティ (Japanese)
阿嘉莎·克莉絲蒂 (Chinese)

Reviews

[Alexandra Osipenco · Rating 5 out of 5]

O culegere de povestiri scurte cu diverse crime în care rezolvarea vine de la micuțul detectiv cu celulele sale cenușii geniale, împreună cu prietenul său Hanstings.
Oarecum mi s-au părut toate povestioarele cunoscute (le mai citisem în altă carte de Agatha Christie, propabil cu alt titlu - traducerile astea), dar se vede că a trecut timp de atunci, că nu-mi aminteam mare lucru, așa că am redescoperit cu același entuziasm vinovații de fiecare dată.
Recomand pentru cei care adoră povestioarele scurte (eu le prefer pe cele luuungi, motiv din care era cât pe ce să îi dau 4 steluțe, dar cum pot eu să-l subapreciez pe Poirot?)

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Alee Simpson, R. N1., se urcă de pe peronul de la Newton Abbot într-un compartiment de clasa I al expresului de Plymouth. Un hamal îl urma cu un geamantan greu. Era pe punctul de a-i face vânt pe grătarul pentru bagaje, când tânărul marinar îl opri.
— Nu, lasă-l pe scaun, îl pun eu sus mai târziu. Poftim.
— Mulţumesc, domnule.
Hamalul se retrase cu un bacşiş gras. Uşile se închiseră şi o voce de stentor strigă: „Numai spre Plymouth. Legătură pentru Torquay Plymouth, următoarea staţie”. Apoi se auzi un fluierat şi trenul porni uşor din gară.
Locotenentul Simpson era singur în compartiment. Aerul de decembrie era rece şi închise geamul. Apoi inspiră într-o doară şi se încruntă. Ce miros venea! Îi reamintea de timpul petrecut în spital şi de operaţia la picior. Da, cloroform; asta era!
Coborî geamul din nou şi-şi schimbă locul pentru unul cu spatele la locomotivă, îşi scoase pipa din buzunar şi o aprinse. Câtva timp stătu liniştit, uitându-se afară în noapte şi fumând.Apoi se ridică şi, deschizându-şi valiza, scoase nişte ziare şi reviste şi, închizând-o la loc, se strădui s-o bage sub scaunul de vis-a-vis, fără succes. Ceva ascuns nu-i permitea. O împinse mai tare şi cu mai multă nerăbdare, dar, totuşi, jumătate din ea rămânea în afară.
De ce dracu nu intră? îşi zise şi, trăgând-o în afară de tot, se aplecă şi se uită sub scaun…
O clipă mai târziu un ţipăt răsună în noapte şi trenul cel lung se opri, fără să vrea, ascultător la tragerea semnalului de alarmă.
— Mon ami, spuse Poirot, ştiu că ai fost foarte interesat de misterul din expresul de Plymouth. Citeşte asta!
Am luat nota pe care mi-o întinsese peste masă. Era scurtă şi la obiect.
Dragă domnule, V-aş fi recunoscător dacă îmi veţi face o vizită cât de curând veţi crede de cuviinţă.
Al dumneavoastră
Ebenezer Halliday
N-am făcut imediat legătura, aşa că m-am uitat întrebător la Poirot.
În loc de răspuns, apucă ziarul şi citi tare:
„O descoperire senzaţională a fost făcută noaptea trecută. Un tânăr ofiţer de marină, care se reîntorcea la Plymouth, a găsit sub scaunul din compartimentul său cadavrul unei femei înjunghiate în inimă. De îndată, ofiţerul a tras semnalul de alarmă şi trenul a fost oprit. Femeia, care avea în jur de 30 de ani şi era elegant îmbrăcată, nu a fost încă identificată”.
— Şi, mai târziu am dat peste asta:
„Femeia găsită moartă în expresul de Plymouth a fost identificată ca doamna Rupert Carrington”.
— Ei, vezi acum, prietene? Sau, dacă încă nu, îţi mai spun şi asta: doamna Rupert Carrington a fost, înainte de căsătorie, Flossie Halliday, fiica bătrânului Halliday, regele oţelului din America.