What do you think?
Rate this book
nimic nu e în neregulă cu mine
O voce anxiolitică te însoțește într-un volum marcat de cea mai liniștitoare triplă negație: nimic nu e în neregulă! Ramona Boldizsar scrie o poezie informată de literatura bună și proaspătă pe care o citește cu profesionalism entuziast. Monologurile ei nu sunt autoscopii narcisiace, inerțiale, ci explorări empatice, care cuceresc prin onestitatea filtrată doar de un constat simț al proporțiilor. Ramona Boldizsar e poeta „next door” în sensul cel mai bun al sintagmei: lucidă, precisă, purtătoarea unui mesaj despre ordinea dintr-o lume care nu e niciodată în ordine. Citește-o, te va captiva. Recitește-o și va fi ca și cum te-ai întoarce în casa unui prieten.
Olga Ștefan
Olga Ștefan
Paperback
Published January 1, 2021
2 people are currently reading
397 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 54 reviews
Read
August 4, 2021în primul rând, îi mulțumesc Ramonei că mi-a trimis cartea asta. m-am bucurat tare mult să o descopăr în volumul ei de debut și am să-i urmăresc cu încredere și entuziasm evoluția <3
nimic nu e în neregulă cu volumul ăsta… nu scandalizează, nu indispune, însă, din păcate, cumințel, nici nu se diferențiază (tematic ori stilistic) de atâtea alte volume de poezie biografiste & confesive publicate la noi în ultimele decenii.
inadecvarea (“La vârsta asta ar fi trebuit să am multe de povestit / dar sunt prinsă în capcana unui malpraxis cotidian”), inabilitatea exprimării emoționale (în poeme, ca scriitor: “poate că / tot ce am scris până acum ar putea fi terminat cu un simplu click / sau două”, ori față de apropiați: “găsim nume de cod pentru tot ce am vrea să ne spunem unul altuia”) și alienarea identitară / socială provocată de noile tehnologii (“trăim în epoca afecțiunii digitale / ne conduc mai întâi reacțiile-emoticoane”, “în douăzeci douăzeci cel mai mult contează de unde-ți iei / memele”) – cam ăsta ar fi registrul tematic, însă tocmai încercarea poetei de a surprinde în scris toate aceste experiențe universale îi trădează nesiguranța, lăsând cititorului impresia unui volum incomplet, neuatentic și mai degrabă insubstanțial. acolo unde textele nu se susțin, scriitoarea le peticește cu o sumedenie de referințe livrești, ori încearcă să intrige prin experimente formale (versuri scrise între paranteze pătrate, discurs fragmentat, sau underscores plasate, aparent, la întâmplare). mi-e clar că poeta nu și-a format încă o voce proprie (de așteptat, nimic nu e în regulă cu mine fiind abia debutul Ramonei Boldiszar), dar sunt, în același timp, convinsă că atunci când va scăpa de
1. dorința de a demonstra că știe să scrie (we already know it)
2. micile anxietăți & fleacurile biografice care nu aduc nimic textului
și 3. teama că nu reușește să cuprindă totul în poeme,
îi va ieși o poezie mult mai sinceră.
nimic nu e în neregulă cu volumul ăsta… nu scandalizează, nu indispune, însă, din păcate, cumințel, nici nu se diferențiază (tematic ori stilistic) de atâtea alte volume de poezie biografiste & confesive publicate la noi în ultimele decenii.
inadecvarea (“La vârsta asta ar fi trebuit să am multe de povestit / dar sunt prinsă în capcana unui malpraxis cotidian”), inabilitatea exprimării emoționale (în poeme, ca scriitor: “poate că / tot ce am scris până acum ar putea fi terminat cu un simplu click / sau două”, ori față de apropiați: “găsim nume de cod pentru tot ce am vrea să ne spunem unul altuia”) și alienarea identitară / socială provocată de noile tehnologii (“trăim în epoca afecțiunii digitale / ne conduc mai întâi reacțiile-emoticoane”, “în douăzeci douăzeci cel mai mult contează de unde-ți iei / memele”) – cam ăsta ar fi registrul tematic, însă tocmai încercarea poetei de a surprinde în scris toate aceste experiențe universale îi trădează nesiguranța, lăsând cititorului impresia unui volum incomplet, neuatentic și mai degrabă insubstanțial. acolo unde textele nu se susțin, scriitoarea le peticește cu o sumedenie de referințe livrești, ori încearcă să intrige prin experimente formale (versuri scrise între paranteze pătrate, discurs fragmentat, sau underscores plasate, aparent, la întâmplare). mi-e clar că poeta nu și-a format încă o voce proprie (de așteptat, nimic nu e în regulă cu mine fiind abia debutul Ramonei Boldiszar), dar sunt, în același timp, convinsă că atunci când va scăpa de
1. dorința de a demonstra că știe să scrie (we already know it)
2. micile anxietăți & fleacurile biografice care nu aduc nimic textului
și 3. teama că nu reușește să cuprindă totul în poeme,
îi va ieși o poezie mult mai sinceră.
May 10, 2021
Pentru mine, un volum reușit de poezie este unul pe care aș putea să îl deschid în orice zi în care îmi aud emoțiile (și nici măcar nu sunt prea dese zilele astea) și să îmi răspundă din paginile lui un ecou. Iar cartea Ramonei mi-a răspuns, de mai multe ori, dintr-o lume mai tehnologizată și mai asexuală decât vreau eu s-o (re)cunosc.
Una dintre preferatele mele este:
panglica roz a vârstei adulte
în fiecare cerc social există
vampirul energetic
strigoiul emoțiilor pozitive
parazitul care se hrănește cu existența ta neasertivă
consumatorul energetic clasă B care îți fute toată factura la curent
mai rău ca vecinul de la șapte care îți inundă periodic sufrageria
ca baba de la cinci care te umple de gândaci dezinsecția vine
de două ori pe an gândacii rezistă mai bine ca presa de usturoi
rusească
toată viața ta e condusă de același refuz de a te mai face bine
vreodată.
Una dintre preferatele mele este:
panglica roz a vârstei adulte
în fiecare cerc social există
vampirul energetic
strigoiul emoțiilor pozitive
parazitul care se hrănește cu existența ta neasertivă
consumatorul energetic clasă B care îți fute toată factura la curent
mai rău ca vecinul de la șapte care îți inundă periodic sufrageria
ca baba de la cinci care te umple de gândaci dezinsecția vine
de două ori pe an gândacii rezistă mai bine ca presa de usturoi
rusească
toată viața ta e condusă de același refuz de a te mai face bine
vreodată.
January 21, 2023
(mă stresează că am vorbit de câteva ori cu Ramona și că sunt șanse să creadă că rating-ul meu se datorează oricărui alt lucru decât calitatea volumului ei), dar-
am doar cuvinte de laudă (cred că nimic nu e în neregulă cu mine o să-mi stea pe creier ca Industria liniștirii adulților și Resursa - volume care-mi trec prin minte aproape în fiecare zi)
a fost minunat, monologuri care descriu mai bine decât ai putea descrie vreodată (in)capacitatea și (in)abilitatea de a trăi în lumea, generația, limitele în care te afunzi.
Mi se pare că mi-a dat plapuma jos de pe mine și m-a lăsat în frig cu gândurile ei, ceea ce nu e altceva decât ce cred că poate să ofere cu adevărat un scriitor.
- sinceritatea aproape dureroasă și stresul în care am citit volumul ăsta-
las mai jos două fragmente pe care le vreau tatuate pe frunte :
îmi permit să nu mai scriu niciodată ?
să rămân fără sigura punte între
mine și mine
între mine și semnificație
între mine și tot ce am înțeles vreodată
(din dormitorul gândurilor mele sertarul 0)
și
o părăseau cum o iubeau
a o atinge însemna a nu ajunge niciodată la ea
(exemplul la îndemână era zâmbetul ei
frumos
independent
autonom
disjunctiv
față de tot ce avea loc înăuntrul ei)
(din din beciul neizolat al memoriei)
am doar cuvinte de laudă (cred că nimic nu e în neregulă cu mine o să-mi stea pe creier ca Industria liniștirii adulților și Resursa - volume care-mi trec prin minte aproape în fiecare zi)
a fost minunat, monologuri care descriu mai bine decât ai putea descrie vreodată (in)capacitatea și (in)abilitatea de a trăi în lumea, generația, limitele în care te afunzi.
Mi se pare că mi-a dat plapuma jos de pe mine și m-a lăsat în frig cu gândurile ei, ceea ce nu e altceva decât ce cred că poate să ofere cu adevărat un scriitor.
- sinceritatea aproape dureroasă și stresul în care am citit volumul ăsta-
las mai jos două fragmente pe care le vreau tatuate pe frunte :
îmi permit să nu mai scriu niciodată ?
să rămân fără sigura punte între
mine și mine
între mine și semnificație
între mine și tot ce am înțeles vreodată
(din dormitorul gândurilor mele sertarul 0)
și
o părăseau cum o iubeau
a o atinge însemna a nu ajunge niciodată la ea
(exemplul la îndemână era zâmbetul ei
frumos
independent
autonom
disjunctiv
față de tot ce avea loc înăuntrul ei)
(din din beciul neizolat al memoriei)
March 31, 2021
nu știu dacă puteam găsi un moment mai bun pentru volumul Ramonei. nici nu mi-am dat seama când l-am terminat. aproape toate poeziile sunt relatable, iar uneori ai impresia că parcă ți se confesează un prieten. mi-aș fi dorit să nu fie așa scurtă.
dormitorul gândurilor mele dulapul cu uşa care nu se mai inchide
în sertarul de jos găsești despre prietenie
trei tipuri ca la aristotel: pentru utilitate, plăcere, virtute (bani,
sex şi suflet)
un fel de instagram wisdom
canvas size 1080 by 1080 text negru pe alb font baskerville
mai contează și
ce zodie ești
ce scor myers briggs ai
la ce meme dai share
două mii de ani de înțelepciune într-o imagine-text
pasiv agresiv - adevărata măsură a prieteniei
in douăzezi douăzeci cel mai mult contează de unde-ți iei memele, have a good day sau monstrous regiment of bitches
spune-mi la ce dai share ca să-ți zic cine eşti
odată cu pletele am dat jos și inhibițiile
imi cântăresc viciile la cântarul mic de bucătărie
mă dau curajoasă – pot să vorbesc despre toate lucrurile pe care
le simt, eman incredere, mă dezbrac de pielea intro şi imi așez
vesta extro
pot să păcălesc pe oricine
dar nu și pe tine.
p.s. Ramona, aștept următorul volum
dormitorul gândurilor mele dulapul cu uşa care nu se mai inchide
în sertarul de jos găsești despre prietenie
trei tipuri ca la aristotel: pentru utilitate, plăcere, virtute (bani,
sex şi suflet)
un fel de instagram wisdom
canvas size 1080 by 1080 text negru pe alb font baskerville
mai contează și
ce zodie ești
ce scor myers briggs ai
la ce meme dai share
două mii de ani de înțelepciune într-o imagine-text
pasiv agresiv - adevărata măsură a prieteniei
in douăzezi douăzeci cel mai mult contează de unde-ți iei memele, have a good day sau monstrous regiment of bitches
spune-mi la ce dai share ca să-ți zic cine eşti
odată cu pletele am dat jos și inhibițiile
imi cântăresc viciile la cântarul mic de bucătărie
mă dau curajoasă – pot să vorbesc despre toate lucrurile pe care
le simt, eman incredere, mă dezbrac de pielea intro şi imi așez
vesta extro
pot să păcălesc pe oricine
dar nu și pe tine.
p.s. Ramona, aștept următorul volum
Read
March 14, 2023unul dintre cele mai sincere volume de poezie citite vreodata, genul de poezie care iti vorbeste sincer, terapeutic, transant & genul de poezie care te pune in fata ta & in fata unor adevaruri incomode
nu cred in
dragoste la prima vedere
afectiune neintemeiata
ura progresiva
dispret neintemeiat
nu cred ca
monstrii dinauntrul tau
s-au nascut
ieri
nu cred in
dragoste la prima vedere
afectiune neintemeiata
ura progresiva
dispret neintemeiat
nu cred ca
monstrii dinauntrul tau
s-au nascut
ieri
October 3, 2022
minunat volum, made it to the top of my list, ușor, sincer, confesiv și liniștit
+ mereu o să am o slăbiciune pentru poezia în care mă regăsesc
gânduri despre
m-am născut sub umbrela ortodoxiei
înainte de culcare, înger îngerașul meu
anxietatea s-a născut în același bol de salată de unde îmi luam
și remediul: frica de dumnezeu, bolovanul etern prezent deasupra
capului, putința amânării prin cuvintele magice iartă-mă am
greșit
din stomac mi se urcă în gât aceeași senzație cunoscută,
neliniștea necunoscutului, speranța reușitei și
tatăl nostru care ești în ceruri
o mică parte din mine se gândește la asta, o alta speră
reconcilierea memoriei
o a treia incă nu și-a revenit din furie
iar o alta a învățat să
înjure ca un
birjar
+ mereu o să am o slăbiciune pentru poezia în care mă regăsesc
gânduri despre
m-am născut sub umbrela ortodoxiei
înainte de culcare, înger îngerașul meu
anxietatea s-a născut în același bol de salată de unde îmi luam
și remediul: frica de dumnezeu, bolovanul etern prezent deasupra
capului, putința amânării prin cuvintele magice iartă-mă am
greșit
din stomac mi se urcă în gât aceeași senzație cunoscută,
neliniștea necunoscutului, speranța reușitei și
tatăl nostru care ești în ceruri
o mică parte din mine se gândește la asta, o alta speră
reconcilierea memoriei
o a treia incă nu și-a revenit din furie
iar o alta a învățat să
înjure ca un
birjar
March 10, 2021
„tot ce am scris până acum ar putea fi terminat cu un simplu click
sau două
delete are you sure
o iau de la capăt
îmi permit să nu mai scriu niciodată?
să rămân fără singura punte între
mine și mine
între mine și semnificație
între mine și tot ce am înțeles vreodată
dar mai ales
între mine și fetița aceea care a descoperit pentru prima oară
- care a înțeles, mai bine ca mine, niciodată ca mine
că scrisul e cutia toracică, cuvintele sunt coastele, nu mai
contează ce e înăuntru
am nevoie de scheletul ăla
.
.
.
Dacă nu.„
sau două
delete are you sure
o iau de la capăt
îmi permit să nu mai scriu niciodată?
să rămân fără singura punte între
mine și mine
între mine și semnificație
între mine și tot ce am înțeles vreodată
dar mai ales
între mine și fetița aceea care a descoperit pentru prima oară
- care a înțeles, mai bine ca mine, niciodată ca mine
că scrisul e cutia toracică, cuvintele sunt coastele, nu mai
contează ce e înăuntru
am nevoie de scheletul ăla
.
.
.
Dacă nu.„
October 4, 2021
O poezie construită asemenea unei instalații de artă ce parcă îți modifică percepția asupra spațiului, timpului și eu-lui. Mi-am lăsat-o la îndemână, îmi place să o am aproape.
May 19, 2022
Trebuie să încep această cronică într-o notă confesivă: nu sunt cel mai bun cititor de poezie. Dimpotrivă, mă număr printre acei cititori care se aruncă, din plăcere, în lumea tumultoasă a prozei, evitând poezia. Nu știu sincer de o fac. Poate pentru că școala ne-a tot apăsat cu vechile formule ale înțelegerii unui eu liric atât de îndepărtat de mințile noastre pubere. Nu am un răspuns clar, dar încerc să remediez căutările mele literare și câteodată cumpăr poezie.
Exact din același impuls de autovindecare, am ales de pe raftul unei librării din Timișoara volumul semnat de Ramona Boldizsar, cu titlul mai mult decât actual „Nimic nu e în neregulă cu mine”, apărut la editura „Casa de Pariuri Literare”, în 2021, un poem de tratament născut în epoca pandemiei. Cu Ramona ne știm, în mod evident, de pe rețelele sociale, acel ocean vast în care cu greu găsești farul celor cu care chiar poți rezona. O urmăresc adeseori cum recită poezia de sâmbătă, cum face clipuri drăguțe pe Tik Tok și scrie despre cărțile pe care le citește cu fiica sa. Suntem aproape de o vârstă, ne poticnim pe același drum bătătorit al maternității. Ea a reușit ceva în plus: a dat naștere unei cărți de poezii, pe care am savurat-o la un pahar de Rară Neagră, alături de soțul meu.
De pe coperta cărții m-a întâmpina emoția unei ilustrații vibrante, un înger – femeie care parcă zboară, parcă se dezbracă de metehne, parcă savurează orgasmul creației (orice interpretare vă aparține). Între coperți se ascunde miezul zemos al unei poezii mature, calde, anxioase uneori, dar sincere. Acesta este elementul cu care m-a cucerit definitiv: sinceritatea generației noastre:
„Unii spun că e din cauza hormonilor. Sunt femeie și asta îmi
ocupă tot timpul
gândurile și mai ales
emoțiile.
câteodată mă cuprinde o tristețe imensă
nu știu de unde vine
e familiară și în același timp nu-mi aparține.” (fragment din poemul „în șah sentimental”).
Poezia Ramonei e o aducere aminte, un soi de șut sentimental drept în bunele noastre aparențe, pe care le clădim zi de zi, în încercarea de a fi perfecți. „Trăiești în epoca diatezei pasive”, spune poeta în „probabilitatea iubirii prin analogie (inferența unu)” și parcă nu poți să nu fii de acord cu asta, or noi ne detașăm de propriile ego-uri încercând să clădim veșnicul „ei”.
Nimic nu e în neregulă cu poezia Ramonei Boldizsar, dacă ar fi să parafrazez titlul cărții, deoarece ea nu-și propune, intuiesc eu, să fie în rând cu canoanele lirismului modern. Dimpotrivă, acea poezie a anxietății noastre diurne ea o transformă într-un soi de protest sporadic, din intimitatea propriei case, din spațiul în care ascunde defectele sale ca om, ca mamă, ca soție. Teancurile de cărți se transformă în teancuri de tăceri, dăm seen la întreaga noastră viață, evadând în culise, acceptându-ne rolul pasiv agresiv. Poate că e momentul să ne întrebăm dacă e sau nu totul în regulă cu noi?
Și pe final, ar fi greșit, să nu menționez tonul bine definit pe care îl adoptă poeta, maturitatea cu care își asumă afirmațiile și fel în care nu se sinchisește să arate lumii ceea de ce se teme, cu ce trăiește și prin ce trece.
Nu știu dacă am reușit pe deplin să arăt lumii plăcerea de a citi această carte confesiune, dar „Nimic nu e în neregulă cu mine” cititorul, pentru că aidoma autoarei nu am avut scopul de a vă arăta impecabil. Citiți poezie sinceră pentru emoții nedisimulate.
Exact din același impuls de autovindecare, am ales de pe raftul unei librării din Timișoara volumul semnat de Ramona Boldizsar, cu titlul mai mult decât actual „Nimic nu e în neregulă cu mine”, apărut la editura „Casa de Pariuri Literare”, în 2021, un poem de tratament născut în epoca pandemiei. Cu Ramona ne știm, în mod evident, de pe rețelele sociale, acel ocean vast în care cu greu găsești farul celor cu care chiar poți rezona. O urmăresc adeseori cum recită poezia de sâmbătă, cum face clipuri drăguțe pe Tik Tok și scrie despre cărțile pe care le citește cu fiica sa. Suntem aproape de o vârstă, ne poticnim pe același drum bătătorit al maternității. Ea a reușit ceva în plus: a dat naștere unei cărți de poezii, pe care am savurat-o la un pahar de Rară Neagră, alături de soțul meu.
De pe coperta cărții m-a întâmpina emoția unei ilustrații vibrante, un înger – femeie care parcă zboară, parcă se dezbracă de metehne, parcă savurează orgasmul creației (orice interpretare vă aparține). Între coperți se ascunde miezul zemos al unei poezii mature, calde, anxioase uneori, dar sincere. Acesta este elementul cu care m-a cucerit definitiv: sinceritatea generației noastre:
„Unii spun că e din cauza hormonilor. Sunt femeie și asta îmi
ocupă tot timpul
gândurile și mai ales
emoțiile.
câteodată mă cuprinde o tristețe imensă
nu știu de unde vine
e familiară și în același timp nu-mi aparține.” (fragment din poemul „în șah sentimental”).
Poezia Ramonei e o aducere aminte, un soi de șut sentimental drept în bunele noastre aparențe, pe care le clădim zi de zi, în încercarea de a fi perfecți. „Trăiești în epoca diatezei pasive”, spune poeta în „probabilitatea iubirii prin analogie (inferența unu)” și parcă nu poți să nu fii de acord cu asta, or noi ne detașăm de propriile ego-uri încercând să clădim veșnicul „ei”.
Nimic nu e în neregulă cu poezia Ramonei Boldizsar, dacă ar fi să parafrazez titlul cărții, deoarece ea nu-și propune, intuiesc eu, să fie în rând cu canoanele lirismului modern. Dimpotrivă, acea poezie a anxietății noastre diurne ea o transformă într-un soi de protest sporadic, din intimitatea propriei case, din spațiul în care ascunde defectele sale ca om, ca mamă, ca soție. Teancurile de cărți se transformă în teancuri de tăceri, dăm seen la întreaga noastră viață, evadând în culise, acceptându-ne rolul pasiv agresiv. Poate că e momentul să ne întrebăm dacă e sau nu totul în regulă cu noi?
Și pe final, ar fi greșit, să nu menționez tonul bine definit pe care îl adoptă poeta, maturitatea cu care își asumă afirmațiile și fel în care nu se sinchisește să arate lumii ceea de ce se teme, cu ce trăiește și prin ce trece.
Nu știu dacă am reușit pe deplin să arăt lumii plăcerea de a citi această carte confesiune, dar „Nimic nu e în neregulă cu mine” cititorul, pentru că aidoma autoarei nu am avut scopul de a vă arăta impecabil. Citiți poezie sinceră pentru emoții nedisimulate.
April 30, 2022
Recomand cu toată căldură. Mai jos e poezia de la fundul clasamentului meu ❤.
dormitorul gândurilor mele dulapul
cu uşa care nu se mai închide
în sertarul de jos găsești despre prietenie trei tipuri ca la aristotel: pentru utilitate, plăcere, virtute (bani, sex şi suflet)
un fel de instagram wisdom
canvas size 1080 by 1080 text negru pe alb font baskerville
mai contează şi
ce zodie eşti
ce scor myers briggs ai
la ce meme dai share
două mii de ani de înțelepciune într-o imagine-text
pasív agresiv - adevărata măsură a prieteniei
în douăzezi douăzeci cel mai mult contează de unde-ți iei
memele, have a good day sau monstrous regiment of bitches
spune-mi la ce dai share ca să-ți zic cine eşti
odată cu pletele am dat jos şi inhibițiile îmi cântăresc viciile la cântarul mic de bucătărie
mă dau curajoasă - pot să vorbesc despre toate lucrurile pe care
le simt, eman încredere, må dezbrac de pielea intro şi îmi aşez
vesta extro
pot să păcălesc pe oricine
dar nu şi pe tine.
dormitorul gândurilor mele dulapul
cu uşa care nu se mai închide
în sertarul de jos găsești despre prietenie trei tipuri ca la aristotel: pentru utilitate, plăcere, virtute (bani, sex şi suflet)
un fel de instagram wisdom
canvas size 1080 by 1080 text negru pe alb font baskerville
mai contează şi
ce zodie eşti
ce scor myers briggs ai
la ce meme dai share
două mii de ani de înțelepciune într-o imagine-text
pasív agresiv - adevărata măsură a prieteniei
în douăzezi douăzeci cel mai mult contează de unde-ți iei
memele, have a good day sau monstrous regiment of bitches
spune-mi la ce dai share ca să-ți zic cine eşti
odată cu pletele am dat jos şi inhibițiile îmi cântăresc viciile la cântarul mic de bucătărie
mă dau curajoasă - pot să vorbesc despre toate lucrurile pe care
le simt, eman încredere, må dezbrac de pielea intro şi îmi aşez
vesta extro
pot să păcălesc pe oricine
dar nu şi pe tine.
April 15, 2021
3,5⭐Ramo știe deja că nu-s foarte obișnuită cu poezia însă îmi doream să o citesc pe ea în special, (îmi e prea dragă)unele dintre poeme mi-au plăcut destul de mult mai ales cele dinspre final, trebuie să o recitesc la un moment dat să mă familiarizez cu stilul asta acut de exprimare a sentimentelor.
"Indestructibilă ca o Nokia...."asta mi-o fac slogan 🙋
"Indestructibilă ca o Nokia...."asta mi-o fac slogan 🙋
December 23, 2021
"grămezi stocate și abandonate prin casă, pe podea, pe rafturi, pe
noptieră sub hainele purtate ieri
doar că în loc de cărți, aduni tăceri
o tăcere pentru fiecare senzație
o ascundere care te obligă să rămâi
ferm
închis
să nu spui
(ce te apasă, ce nu, nu deschizi cercul emoțiilor să le citești pe ale
tale pentru că nu mai știi să le numești.
dacă ai știut vreodată)"
noptieră sub hainele purtate ieri
doar că în loc de cărți, aduni tăceri
o tăcere pentru fiecare senzație
o ascundere care te obligă să rămâi
ferm
închis
să nu spui
(ce te apasă, ce nu, nu deschizi cercul emoțiilor să le citești pe ale
tale pentru că nu mai știi să le numești.
dacă ai știut vreodată)"
April 5, 2021
Ar mai fi încăput încă vreo douăzeci de poeme dar sper că Ramona le-a păstrat pentru volumul următor. 🙂
April 24, 2021
Mi-a plăcut mult volumul acesta de poezii, însă a doua jumătate a cărții este absolut incredibilă iar poezia de mai jos am recitit-o de nenumărate ori
Debris
ne-am putea întâlni undeva la mijloc
acolo unde tu înveți să îți ceri scuze
eu învăț să nu mai țip să spun lucrurile care știu că te
rănesc cel mai tare (chiar dacă sunt adevărate)
am putea să ne prefacem că
nu semănăm deloc unul cu celălalt
am putea crede că efortul ne va duce într-un loc
calm
blând
perfectly still&unreal
într-un loc perfect unde emoțiile nu există
unde oamenii sunt roboți
unde niciunul dintre noi nu își pierde
răbdarea
am putea s-o luăm de la capăt, să ne dăm mâinile și să acționăm
responsabil
calculat
diplomatic
am putea la fel de bine să reconstruim, să punem pe masa
sterilizată organul nefuncțional
să-l disecăm
să-i stocăm tot sângele într-o pungă de colectat lapte matern cu funcționalitate multiplă să-l congelăm până când am reasamblat și înlocuit senzorii morți sau amețiți de durere
am putea
dar ce rămâne e aceeași groapă de vechituri, același atelier de piese de schimb uzate, șuruburi mari și mici, cuie ruginite și o
bormașină mică în cutie
albastră
dărâmăturile relației noastre
un contract pe viață pe care l-am semnat când m-am
născut
Debris
ne-am putea întâlni undeva la mijloc
acolo unde tu înveți să îți ceri scuze
eu învăț să nu mai țip să spun lucrurile care știu că te
rănesc cel mai tare (chiar dacă sunt adevărate)
am putea să ne prefacem că
nu semănăm deloc unul cu celălalt
am putea crede că efortul ne va duce într-un loc
calm
blând
perfectly still&unreal
într-un loc perfect unde emoțiile nu există
unde oamenii sunt roboți
unde niciunul dintre noi nu își pierde
răbdarea
am putea s-o luăm de la capăt, să ne dăm mâinile și să acționăm
responsabil
calculat
diplomatic
am putea la fel de bine să reconstruim, să punem pe masa
sterilizată organul nefuncțional
să-l disecăm
să-i stocăm tot sângele într-o pungă de colectat lapte matern cu funcționalitate multiplă să-l congelăm până când am reasamblat și înlocuit senzorii morți sau amețiți de durere
am putea
dar ce rămâne e aceeași groapă de vechituri, același atelier de piese de schimb uzate, șuruburi mari și mici, cuie ruginite și o
bormașină mică în cutie
albastră
dărâmăturile relației noastre
un contract pe viață pe care l-am semnat când m-am
născut
April 7, 2024
„indestructibilă ca un nokia 3310”
July 26, 2021
„trăiești în epoca diatezei pasive; ei se înțeleg de minune, nu se
ceartă niciodată și (continuat) ei nu își vorbesc, nu își împărtățesc
unul altuia secretul fumatului pe ascuns
nu îi separă diferențele, ci asemănările. [...]”
„trăim în epoca afecțiunii digitale
ne conduc mai întâi reacțiile-emoticoane. râdem în hohote
ne distrăm sistematic indiferent dacă zâmbetul ajunge mai
departe de creier avem
mușchii feței atrofiați [...]„
ceartă niciodată și (continuat) ei nu își vorbesc, nu își împărtățesc
unul altuia secretul fumatului pe ascuns
nu îi separă diferențele, ci asemănările. [...]”
„trăim în epoca afecțiunii digitale
ne conduc mai întâi reacțiile-emoticoane. râdem în hohote
ne distrăm sistematic indiferent dacă zâmbetul ajunge mai
departe de creier avem
mușchii feței atrofiați [...]„
March 24, 2021
http://ancazaharia.ro/2021/03/nimic-n...
Cu planul actual, matur și conștient, interferează pe alocuri – extrem de subtil – și „o amintire cu un pisoi zburând peste tabla ruginită”, secvențe dintr-un trecut care poate fi doar intuit din siguranța creației actuale și din liniștea care se simte în spatele fiecărui poem, oricât de contondent ar fi scopul primar al acestuia. Vocea poetică pare a unui om eminamente bun și forțat să se adapteze într-o lume a extremelor – pe care le vede, le aude și le simte, le include chiar în planul real propriu, însă le contestă tocmai prin această asimilare.
Cu planul actual, matur și conștient, interferează pe alocuri – extrem de subtil – și „o amintire cu un pisoi zburând peste tabla ruginită”, secvențe dintr-un trecut care poate fi doar intuit din siguranța creației actuale și din liniștea care se simte în spatele fiecărui poem, oricât de contondent ar fi scopul primar al acestuia. Vocea poetică pare a unui om eminamente bun și forțat să se adapteze într-o lume a extremelor – pe care le vede, le aude și le simte, le include chiar în planul real propriu, însă le contestă tocmai prin această asimilare.
December 17, 2021
"evadari contemporane
suntem generația depresivă lipsită de
drive ocupațional
ne folosim de mecanisme pentru creşterea productivității
daily planning, aplicați pentru meditație&erespirație, diete cu
deficit caloric și doi litri de apă pe zi
renunță periodic la zahăr și faceb0ok, ne intoarcem teleghidați
spre dulapul cu dulciuri cu telefonul in mână (ecranul crăpat
intr-o parte
costă prea mult să-l repari din nou)
scrollul e noul răsfoit de ziar, tutorialele pe youtube tin loc de
invățare prin experiment și lecturile noastre sunt
escapisme
voluntare
a sta pe loc inseamnă să te
confrunți cu tot ce ai evitat și Incă nu eşti pregătit să
dai nas in nas cu tine
însuți"
suntem generația depresivă lipsită de
drive ocupațional
ne folosim de mecanisme pentru creşterea productivității
daily planning, aplicați pentru meditație&erespirație, diete cu
deficit caloric și doi litri de apă pe zi
renunță periodic la zahăr și faceb0ok, ne intoarcem teleghidați
spre dulapul cu dulciuri cu telefonul in mână (ecranul crăpat
intr-o parte
costă prea mult să-l repari din nou)
scrollul e noul răsfoit de ziar, tutorialele pe youtube tin loc de
invățare prin experiment și lecturile noastre sunt
escapisme
voluntare
a sta pe loc inseamnă să te
confrunți cu tot ce ai evitat și Incă nu eşti pregătit să
dai nas in nas cu tine
însuți"
June 11, 2021
Între minte și hârtie stă Ramona Boldizsar. Am găsit o Ramona destul de blândă și discretă între pagini față de cea pe care o știu (de puțină vreme ce-i drept) din mediul online, dornică de autocunoaștere și goală de prejudecăți. O Ramona care își strigă transformarea, își strigă acceptarea transgresând limitele personale. Nu se lamentează ci doar exteriorizează unele simțiri. Uneori îmi doream s-o facă cu mai mult patos. Însă alimentează pe parcursul volumului această lipsă, partea a doua fiind mai profundă.
"mă dau curajoasă - pot să vorbesc despre toate lucrurile pe care
le simt, eman încredere, mă dezbrac de pielea intro și îmi așez
vesta extro
pot să păcălesc pe oricine
dar nu și pe tine."
Lirism de esență tare bazat mai mult pe miracolul comuniunii om - om. Simplitatea versurilor emoționează. Comparațiile folosite m-au făcut deseori să aplaud în sinea mea. Nu m-aș fi gândit vreodată la ele...
Diversitatea subiectelor abordate vin ca o ploaie torențială, gata să te ude până la piele.
Volumul ne va pătrunde în sufletele bântuite de umbre ce ne împiedică să visăm frumos în acest timp silhui. Las mai jos una dintre poezii (nu e cea preferată - "debris" mi-a plăcut mai mult):
"tulburări spațio temporale
la cantina săracilor trebuie completat un formular
toți cei care nu știu să scrie semnează cu linii strâmbe
aduc copii șifonate după certificatele de naștere
nu-și ascund meseriile (angajați sistemul folosirii oamenilor
drept perne
amortizoare ale disconfortului social) mamele noastre învață să meargă pe bicicletă
iar noi învățăm mersul înapoi
de la jocurile video la întâlnirea naturii prin camera unui iPhone Pro unșpe
e anul de grație al abandonului tutunului și ziua în care am
învățat să notăm sub pământ"
"mă dau curajoasă - pot să vorbesc despre toate lucrurile pe care
le simt, eman încredere, mă dezbrac de pielea intro și îmi așez
vesta extro
pot să păcălesc pe oricine
dar nu și pe tine."
Lirism de esență tare bazat mai mult pe miracolul comuniunii om - om. Simplitatea versurilor emoționează. Comparațiile folosite m-au făcut deseori să aplaud în sinea mea. Nu m-aș fi gândit vreodată la ele...
Diversitatea subiectelor abordate vin ca o ploaie torențială, gata să te ude până la piele.
Volumul ne va pătrunde în sufletele bântuite de umbre ce ne împiedică să visăm frumos în acest timp silhui. Las mai jos una dintre poezii (nu e cea preferată - "debris" mi-a plăcut mai mult):
"tulburări spațio temporale
la cantina săracilor trebuie completat un formular
toți cei care nu știu să scrie semnează cu linii strâmbe
aduc copii șifonate după certificatele de naștere
nu-și ascund meseriile (angajați sistemul folosirii oamenilor
drept perne
amortizoare ale disconfortului social) mamele noastre învață să meargă pe bicicletă
iar noi învățăm mersul înapoi
de la jocurile video la întâlnirea naturii prin camera unui iPhone Pro unșpe
e anul de grație al abandonului tutunului și ziua în care am
învățat să notăm sub pământ"
January 4, 2022
Am alergat în trecut și m-am întâlnit
Multe dintre *acele* sentimente, am crezut că nu pot fi transpuse în cuvinte, însă le-am simțit all over again. Și n-am mai fost singură. Mulțumesc, Ramona Boldizsar
Multe dintre *acele* sentimente, am crezut că nu pot fi transpuse în cuvinte, însă le-am simțit all over again. Și n-am mai fost singură. Mulțumesc, Ramona Boldizsar
March 19, 2021
Un volum foarte fresh si modern, si foarte "relatable". O placere sa-l citesc si sa ma regasesc pe alocuri. Intr-adevar, nimic nu e in neregula cu mine. :)
December 12, 2021
Un volum foarte bun care merita recitit.
March 24, 2021
E minunată! Atât de reală, atât de sinceră și totuși plina de empatie. Foarte moderna si ușor de înțeles, amuzanta. Cred ca toata lumea ar trebui s-o citească!
July 24, 2022
Nu citesc des poezie, de cele mai multe ori evit, de teamă că nu înțeleg ce vrea să spună autorul.
M-am regăsit prin poeziile Ramonei, au fost ca o gură de aer atunci când simți că te îneci.
De citit: oricând, când ai o zi proastă, când simți că nu te integrezi în vreun cerc social, când simți că nu mai poți, când simți că orice ai face, faci greșit. Dar nu uita. Nimic nu e în neregulă cu tine!
O carte care îmi va rămâne în suflet mult timp de acum înainte și mă voi întoarce la ea pentru vindecare atunci când am să simt că nu mai fac parte din lumea aceasta.
M-am regăsit prin poeziile Ramonei, au fost ca o gură de aer atunci când simți că te îneci.
De citit: oricând, când ai o zi proastă, când simți că nu te integrezi în vreun cerc social, când simți că nu mai poți, când simți că orice ai face, faci greșit. Dar nu uita. Nimic nu e în neregulă cu tine!
O carte care îmi va rămâne în suflet mult timp de acum înainte și mă voi întoarce la ea pentru vindecare atunci când am să simt că nu mai fac parte din lumea aceasta.
December 13, 2021
Un volum care îmi amintește de scriitori favoriți ai mei, pe doi dintre ei chiar citându-i (Ocean Vuong și Jericho Brown — două mari voci ale literaturii americane, literaturii queer, contemporane), iar pe unul îl regăsesc prin unele idei și formulări (Anastasia Gavrilovici). Poezia Ramonei este credibilă,confesivă în anumite momente, dar de cele mai multe ori analitică, dar, mai presus de toate, vorbim de o poezie personală, chiar dacă instanțele pe care le întâlnim sunt destul de comune. Ramona reușește să fie originală într-un context în care e aproape imposibil să fii și pentru asta îi aplaud efortul. Olga Ștefan are mare dreptate când scrie că acest volum este ca o întâlnire cu un prieten; pur și simplu este genul de volum care te așteaptă să îl citești să îl reiei la lectură.
November 21, 2021
Mi-a plăcut de cum am deschis-o. E o carte în care te regăsești ușor și pe care n-ai vrea să o termini prea curând, motiv pentru care nici n-am vrut s-o dau gata dintr-o sorbitură. Ramona știe să lovească deep prin cuvinte simple. 😅 Am subliniat și evidențiat multe structuri care mi-au plăcut. Redau câteva:
„nimeni nu te înțelege, dar nici tu pe ei”
„îmi permit să nu mai scriu niciodată?
să rămân fără singura punte între
mine și mine”
„ne întâlnim undeva la mijloc
tu cu povestea realităților tale
eu cu ficțiunea despre toate lucrurile care
n-au existat până am început să le gândesc”
„nimeni nu te înțelege, dar nici tu pe ei”
„îmi permit să nu mai scriu niciodată?
să rămân fără singura punte între
mine și mine”
„ne întâlnim undeva la mijloc
tu cu povestea realităților tale
eu cu ficțiunea despre toate lucrurile care
n-au existat până am început să le gândesc”
March 31, 2021
3,5
Adevărul e că atunci când citesc poezie nu-mi doresc să citesc jurnalul de lectură al poetului, eventual doar să-l deduc. În acest sens, trimiterile la diverși autori (fie ei forme ale anarhismelor interioare) mi-au părut cam prea dese. But it’s just me.
Dar altfel un debut bun, in umila-mi opinie.
Adevărul e că atunci când citesc poezie nu-mi doresc să citesc jurnalul de lectură al poetului, eventual doar să-l deduc. În acest sens, trimiterile la diverși autori (fie ei forme ale anarhismelor interioare) mi-au părut cam prea dese. But it’s just me.
Dar altfel un debut bun, in umila-mi opinie.
March 8, 2021
“ am visat intr-o noapte ca toata pielea mea se transformase in rugina si
cu cat stergeam mai mult, cu atat dispaream si in locul meu
apareau
toate lucrurile pe care le pierdusem vreodata.”
cu cat stergeam mai mult, cu atat dispaream si in locul meu
apareau
toate lucrurile pe care le pierdusem vreodata.”
This entire review has been hidden because of spoilers.
April 5, 2021
Un volum de poezie care taie pana la os, dar nu pentru ca expune adevaruri ascunse despre viata sau confirma teorii ale universului. Ca orice scriitor, Ramona probabil a scris prima data pentru ea, despre ea. Si tocmai pentru ca si-a permis sa fie vulnerabila, sa nu se ascunda in spatele degetelui, a reusit sa scrie probabil cele mai relatable poeme pe care eu le-am citit in ultima vreme. A dat forma, definitie, culoare unor momente banale din viata, unor ganduri de care sunt singura ca nu sunt singura care fuge de ele. Sfasietoate poezie si atat de frumos si bine scrisa. O gura de aer proaspat pe 2021. Ma bucur ca am reusit sa o citesc pe Ramona si in varianta tiparita si nu doar varianta digitala <3
June 17, 2021
tre să revin
Displaying 1 - 30 of 54 reviews