What do you think?
Rate this book
Memorialul din Sfânta Elena volumul I
315 pages, Paperback
Published January 1, 1975
6 people want to read
About the author
Emmanuel de Las Cases
453 books15 followersEmmanuel-Augustin-Dieudonné-Joseph, comte de Las Cases (21 June 1766 – 15 May 1842) was a French atlas-maker and author, famed for an admiring book about Napoleon, Le Mémorial de Sainte-Hélène ("The Memorial of Saint Helena").
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
August 16, 2021
Pe lângă descrierea a ce a urmat bătăliei de la Waterloo, primești retrospectiva lui Napoleon asupra vieții și a domniei sale.
Plus lecții de viața de la unul dintre oamenii care au stat în vârful lumii.
Au fost și câteva pasaje care mi-au plăcut foarte mult.
Discursul ținut soldaților după ce a preluat conducerea armatei ce avea drept scop cucerirea Italiei este fabulos spre exemplu:
"Soldați! sînteți goi, prost hrăniți; ni se datorează mult, dar nu ni se poate da nimic. Răbdarea, curajul de care dați dovadă stînd printre aceste stînci, sînt minunate, dar nu vă aduc nici o glorie. Eu vă voi conduce în cele mai fertile cîmpii ale lumii. Provincii bogate, orașe mari vor fi în puterea noastră și acolo veți avea bogații, onoruri și glorie. Soldați din Italia, nu vă trebuie decît curaj !"
Cum să nu-l iubești ? :))
Lăsând gluma la o parte, coroborate cu celelalte cărți pe care le-am citit despre el, ar fi greșit și naiv să îmi creez o imagine idilică despre el asemenea protogoniștilor din romanele lui Stendhal. Totuși, nu pot să nu trec peste faptul că, în linii mari, eu nu sufăr de purismul secolului nostru, cel puțin nu de cel care acuză în stânga și în dreapta orice mișcare. Deci consider sfaturile lui bine-venite chit că nu era cel mai manierat, că era cuprins uneori de stări care i-au încețoșat gândirea sau că se face vinovat de niște inechități (tradărea revoluției prin acapararea puterii sau episodul cu ducele d'Enghien).
A creat o epocă plină de incertitudine, de ascensiune rapidă, de extaz și mândrie a populației, de POFTĂ DE VIAȚĂ. Cred că doar în SUA cu afaceriștii și la începuturile creștinismului cu martirii mai vedeai atâta vervă și bucurie.
Las mai jos și alte sfaturi/citate care mi-au plăcut foarte mult.
"Nu mă supăr deloc dacă sînt contrazis; caut să fiu lămurit"(pg. 86)
" Într-adevăr, teroarea nu ne mai poate face astăzi să fim supuși unui om: ci numai legile drepte, legate de certitudinea că cel înstrăinat cu executarea lor este o mare capacitate și are o energie în stare să facă față tuturor încercărilor." (pg. 92)
"Dar nimic nu este mai tiranic, răspunse Împăratul, decât slăbiciunea care se simte sprijinită de forță." (pg. 102 și foarte relevant pentru impostorii din Româbia care parazitează funcțiile; cunoscându-i îți dai seama că sunt niște oameni insipizi, plini de frică, slabi, dar foarte rănchiunoși, chiar sardonici, și precauți)
"Lucrul cel mai de dorit și care îl scotea imediat pe orice om din rândul mulțimii era echilibrul dintre inteligență și talent și caracter și curaj; este ceea ce numea el să fii pătrat atît la bază cît și la înălțime." (pg. 111 și citatul meu favorit din toată cartea).
Cartea este un doi în unu: o istorie a faptelor lui Napoleon, dar și un manual pentru cei care doresc să fie lideri adevărați. Ce îmi place cel mai mult la Napoleon, atât din memorii, cât și din cărțile de istorie, este caracterul său echilibrat. Departe de a fi un individ care să fie considerat de o seamă cu zeii, el se comportă în cel mai habitual mod. Aș spune că asta îl face mai providențial decât dacă ar fi fost considerat de către toți ca fiind astfel.
Plus lecții de viața de la unul dintre oamenii care au stat în vârful lumii.
Au fost și câteva pasaje care mi-au plăcut foarte mult.
Discursul ținut soldaților după ce a preluat conducerea armatei ce avea drept scop cucerirea Italiei este fabulos spre exemplu:
"Soldați! sînteți goi, prost hrăniți; ni se datorează mult, dar nu ni se poate da nimic. Răbdarea, curajul de care dați dovadă stînd printre aceste stînci, sînt minunate, dar nu vă aduc nici o glorie. Eu vă voi conduce în cele mai fertile cîmpii ale lumii. Provincii bogate, orașe mari vor fi în puterea noastră și acolo veți avea bogații, onoruri și glorie. Soldați din Italia, nu vă trebuie decît curaj !"
Cum să nu-l iubești ? :))
Lăsând gluma la o parte, coroborate cu celelalte cărți pe care le-am citit despre el, ar fi greșit și naiv să îmi creez o imagine idilică despre el asemenea protogoniștilor din romanele lui Stendhal. Totuși, nu pot să nu trec peste faptul că, în linii mari, eu nu sufăr de purismul secolului nostru, cel puțin nu de cel care acuză în stânga și în dreapta orice mișcare. Deci consider sfaturile lui bine-venite chit că nu era cel mai manierat, că era cuprins uneori de stări care i-au încețoșat gândirea sau că se face vinovat de niște inechități (tradărea revoluției prin acapararea puterii sau episodul cu ducele d'Enghien).
A creat o epocă plină de incertitudine, de ascensiune rapidă, de extaz și mândrie a populației, de POFTĂ DE VIAȚĂ. Cred că doar în SUA cu afaceriștii și la începuturile creștinismului cu martirii mai vedeai atâta vervă și bucurie.
Las mai jos și alte sfaturi/citate care mi-au plăcut foarte mult.
"Nu mă supăr deloc dacă sînt contrazis; caut să fiu lămurit"(pg. 86)
" Într-adevăr, teroarea nu ne mai poate face astăzi să fim supuși unui om: ci numai legile drepte, legate de certitudinea că cel înstrăinat cu executarea lor este o mare capacitate și are o energie în stare să facă față tuturor încercărilor." (pg. 92)
"Dar nimic nu este mai tiranic, răspunse Împăratul, decât slăbiciunea care se simte sprijinită de forță." (pg. 102 și foarte relevant pentru impostorii din Româbia care parazitează funcțiile; cunoscându-i îți dai seama că sunt niște oameni insipizi, plini de frică, slabi, dar foarte rănchiunoși, chiar sardonici, și precauți)
"Lucrul cel mai de dorit și care îl scotea imediat pe orice om din rândul mulțimii era echilibrul dintre inteligență și talent și caracter și curaj; este ceea ce numea el să fii pătrat atît la bază cît și la înălțime." (pg. 111 și citatul meu favorit din toată cartea).
Cartea este un doi în unu: o istorie a faptelor lui Napoleon, dar și un manual pentru cei care doresc să fie lideri adevărați. Ce îmi place cel mai mult la Napoleon, atât din memorii, cât și din cărțile de istorie, este caracterul său echilibrat. Departe de a fi un individ care să fie considerat de o seamă cu zeii, el se comportă în cel mai habitual mod. Aș spune că asta îl face mai providențial decât dacă ar fi fost considerat de către toți ca fiind astfel.
Displaying 1 of 1 review