După ultimul apus de soare, lumea rămâne în întuneric. De la munții Chatlam, până la vulcanii din Triav Prya, nu mai există suflet care poate vedea lumina zilei. Zeii își întorc spatele, iar în lipsa lor, regatele oamenilor trebuie să găsească o cale prin care să salveze soarele de pe lumea cealaltă. Soarta oamenilor capătă o nuanță întunecată și haosul pune stăpânire peste tărâmurile acestora, căci întunericul scoate ce e mai urât din ei la suprafață, iar eroii nu sunt ușor de găsit în beznă. În final, prețul care trebuie plătit e mare și adevărul mult prea dureros. Într-un ultim ceas, vor putea aceștia să înțeleagă că noaptea fără de sfârșit e cea mai neînsemnată problemă a lor?
Un fantasy absolut minunat, o lectură ce ne poartă într-o lume atent creionată, cu regate deosebite, cu oameni falnici și plini de curaj, dar și cu oameni care cred că totul li se cuvine. Punctul de pornire al romanului este dispariția soarelui de pe cer, care aruncă lumea în incertitudine și creează haos. Descoperim că nici zeii nu le răspund marilor regi, care se află în căutarea unei soluții de a rezolva această problemă apăsătoare. Recenzia mea completă o găsiți aici: https://justreadingmybooks.wordpress....
Zei, dragoni, castele si cetati, regi si cavaleri, lupte pentru putere si aliante, tradari si siluiri, iubiri interzise, marginalizari, magie si un ultim apus de soare…
Toate acestea mi-au fost oferite de “Ultimul apus de soare”, un titlu ce a ajuns la mine datorita celor de la @inkpublishinghouse si care, totodata, mi-a dat un vibe de Game of Thrones. Descrierea cartii nu ofera foarte multe detalii, voi incerca si eu sa fac acelasi lucru, insa va pot spune ca, daca sunteti fani ai serialul sau al seriei GoT, daca povestile cu dragoni si regalitati va cuceresc de la primele pagini, dar si daca o lume aflata in intuneric, zdruncinata de haos si tradari, atunci “Ultimul apus de soare” este pentru voi.
Am citit cartea in doar cateva ore, a fost o reala surpriza si m-am bucurat ca m-a prins chiar de la primele pagini. Imi era dor de o poveste medievala, cu dragoni, dar si cu franturi din mitologie, iar titlul de fata mi-a oferit toate acestea. Chiar daca numarul paginilor este maricel, aproape 570, se citeste destul de usor si limbajul nu este unul greoi. Eu, personal, am fost putin zapacita la inceput de numarul mare de personaje, ori asa mi se parea mie 🙈, dar pe parcurs am reusit sa retin care cine este si ce rol are in poveste, personajele reusind sa-si faca drum spre inima mea si trezindu-mi interesul, tot mai mult, in a le urmari in aceasta lupta nebuna ce se desfasoara intr-o lume unde noaptea nu se mai sfarseste…
Autoarea a reusit sa ma cucereasca cu aceasta poveste, desi ma temeam sa citesc autori romani 🙈, daahh…am avut parte de o experienta mai neplacuta si de atunci evit, dar…m-a vrajit de la primele pagini cu povestea creata, m-a prins in mrejele sale si n-am avut linistite pana n-am dus la bun sfarsit volumul. Finalul m-a intristat putin, intrucat vazusem eu o luminita si ma bucuram de ea, dar acum, ca am lasat cartea deoparte si rumeg toate cele parcurse, parca altfel vad povestea. Cert este ca am devorat-o, mi-a fost greu sa las cartea deoparte si vi-o recomand si voua cu draga inima. Cum ziceam si mai sus, nu vreau sa dau prea multe detalii, dar povestea merita toata atentia voastra. Abia astept sa vad cu ce alta poveste ma va mai surprinde autoarea 🥰.
- Într-o secundă ești aici, iar în următoarea toate se sting, odată cu tine. Acolo unde erau zâmbete, e gura strâmbă a morții. Acolo unde era iubire, e carne putredă și sânge uscat. Teribilă soartă, moartea, nu?
Recunosc, nu m-am așteptat să îmi placă atât de mult, sunt destul de pretențioasă la fantasy. Lista autorilor care m-au convins să le ador romanele de fantasy, e destul de scurtă.
Dar uite-mă aici, complet îndrăgostită de "Ultimul apus de soare"
Pe lângă faptul că am avut dorința neîncetată de a da paginile și de a afla în ce direcție va continua povestea, această carte e scrisă foarte frumos, curgeau cuvintele si frazele atât de lin, a fost dragoste la primele pagini.
Cât despre personaje, nu sunt în număr foarte mare, mi-a fost ușor să le țin minte și să le plasez în conversații, ceea ce e un plus imens. Amara mi-a intrat la inimă, e un personaj foarte frumos conturat, abia așteptam să dau de ea în timpul lecturii.
V-am spus că sunt dragoni? Dragoni! Am uitat? Scuze! Dar sunt dragoni!?!? Evident că aș fi vrut mai multă acțiune cu ei, mi s-a părut ca au fost cumva în umbră, aș fi vrut o relație mai apropiată între personaje și ei în sensul în care să fie implicați mai mult, descriși mai în detaliu. Dar asta e doar pentru că sunt eu înnebunită după dragoni, la toate cărțile cu ei, ajung să vreau mai mult.
O lume aflată în plină dezbinare. Siguranța nu mai există, iar haosul domină pretutindeni. Chiar și cele mai puternice regate ajung să îngenuncheze în fața negurii vremurilor. Ultimul apus de soare mi-a reamintit de ce iubesc atât de mult genul fantasy. Deși poate părea intimidant numărul de pagini, înăuntrul lor se găsește o veritabilă poveste high fantasy care te ține cu sufletul la gură. Este o gură de aer binemeritată după majoritatea romanelor citite unde protagonista se îndrăgostește de personajul malefic pentru a salva lumea de la urgie.
Ultimul apus ne prezintă negura pogorâtă asupra ținutului Masarth, un pământ vast, dominat de mai multe regate. După ce soarele nu mai răsare, totul cade pradă panicii și disperării într-o noapte veșnică. Scrierile vechi povestesc despre un eveniment similar, petrecut cu mai bine de 770 de ani în urmă, iar oamenii caută cu speranță o cale de a alunga negura și a readuce soarele pe cer. Pe parcurs ajungem să cunoaștem diferite personaje, fiecare dominat de trăiri și ambiții proprii. De la loialitate la gelozie, disgrație și naivitate, autoarea a reușit să făurească o lume magnifică cu o multitudine de personaje, fiecare având propriul punct de vedere asupra acțiunii.
Cu un worldbuilding ce rivalizează cu Stăpânul inelelor sau Urzeala tronurilor, Ultimul apus de soare se află pe locul fruntaș în lecturile mele din acest an. Ah, să vă spun că avem parte și de magie sau de dragoni ce luptă alături de oameni? Mitologia creată care își are loc în spatele evenimentelor poveștii ne arată că imaginația umană nu cunoaște limite. Nu putem călători propriu-zis spre alte lumi, dar citind astfel de cărți, este modul prin care evadăm din cotidian și ne aventurăm în lumi necunoscute.
Am cugetat si m-am decis: cel mai bine scris roman fantasy pe care l-am citit anul acesta. Ma bucur ca este scris de o romanca! Daca sunteti fani ai dragonilor, adepti ai sperantei, preferati povestile cu cavaleri gata sa-si sacrifice viata intr-un razboi care pare fara sorti de izbanda, atunci cartea aceasta este pentru voi. Relatarea evenimentelor este la persona a III-a, urmarind astfel destinul mai multor personaje (printese, duci, regi) din mai multe regate, ce au culturi si zei diferiti. Sper sa dati o sansa povestii acestor destine ce infloresc odata cu disparitia Soarelui. Oh, am mentionat ca are si harta!? 🌋🗻📜
O poveste cutremurătoare care ne poartă într-o lume care este forțată să trăiască în întuneric, unde tensiunile dintre clase provoacă răscoale și nelegiuiri. Prințesele și prinți sunt nevoite să se sacrifice pentru lumină. Povestea ne poartă în fiecare colț al lumii fără să știm care sunt protagoniștii principalii. O carte care mă făcut să simt că las pe fiecare pagină o parte din mine ca să aline personajele. Până la ultima frază nu am putut să ghicesc direcția în care se îndreaptă lucrurile. O carte care a devenit preferata mea din toată biblioteca mea din această categorie. Felicitări autoarei!
This entire review has been hidden because of spoilers.
Un adevarat ,,Game of Thrones ,, in miniatura . Zic in ,,miniatura,, pentru ca autoarea putea sa mai insiste asupra unor detalii din poveste sau asupra unor personaje, ultimele 100 de pg fiind cam ,,abrupte,, parca scris grabite.
De asemenea uita sa mai adauge informatii despre unele personaje gen Clara (pt ca o lasa cam in coada de peste in leg cu identitatea ei) sau despre Dafina sau despre ,,cel decazut,, Sfarsitul este asa cum ar trebui sa fie insa parca si acolo sunt niste goluri.
Se vede ca autoarea s.a inspirat foarte mult din GOT pt ca a imprumutat nu numai ideea universului tip GOT cu regate din nord si sud ,cu case care se bat intre ele , existenta dragonilor dar a preluat si multe personaje cheie de acolo si le.a schimbat putin . Astfel avem si o Daeneris (mai multe chiar), un Jon Snow, o Cersis, o Sansa , cavalerul loial al lui Daeneris. Cu toate astea nu m.a deranjat absolut deloc , ba chiar a fost fun sa descopar asemanarile acestea.
M.am cam intristat cand la sfarsit mi am dat seama ca autoarea nu are de gand sa mai continue romanul (revin la faptul ca unele info lipsesc si ca unele personaje si evenimente sunt lasate asa in coada de peste) pentru ca este cel mai misto roman tip fantasy citit pana acum. Nici nu se compara cu multi autori straini care isi vand cartile la noi in Ro si maj sunt scrise ca vai de capul lor, multe fiind un soi de roman erotico fantasy ,pers neavand substanta , dialoguri pline de injuraturi si prea multe scene erotice sau evenimente care nu au sens, pers fiind prea perfecte prea cu de toate unse. Aici in cartea ,,ultimul apus,, gasim personaje cu diferite tonuri de gri ale caracterului, cu multe calitati dar mai ales defecte, nu toate iubirile au un sf frumos , nu toti o sfarsesc bine dar isi implinesc destinul.
Draga autoare poate te inspiri si din serialul asta nou care e acum ,,House of Dragon,, si mai scoti o carte ca eu nu ma supar 😂😂
”Una e luminoasă ca soarele, iar alta e întunecată ca noaptea”
La sfârșitul unei zile ca oricare alta ceva se petrece. Nimeni nu știe încă ce, dar vor afla curând. Când soarele apune nimeni nu se gândește că acesta nu va mai reveni, că va rămâne ascuns și nu se va mai arăta, lăsând totul în întuneric și în haos. Zeii își întorc privirile și îi părăsesc pe cei care i-au slujit cu atât de multă înverșunare. Destinele oamenilor se află acum în mâinile fiecăruia, iar regatele trebuie să găsească o cale de a readuce soarele pe cer. Sunt mulți participanți înscriși în această aventură, dar vor putea ei oare să înteleagă adevărul din spatele nopții fără de sfârșit sau că aceasta este cea mai neînsemnată problemă a lor?
Ce mi-a plăcut: - descrierile au fost printre cele mai bune - personajele au o evoluție continuă și sunt complexe - dialogul întreține atmosfera - interacțiunile între personaje - perspective multiple - plot-ul este bine dezvoltat și pe alocuri există si plot twist-uri care te răvășesc - seeting-ul medieval și dragonii (în cartea aceasta chiar că se pune accentul pe dragoni) - worldbuilding-ul
Ce nu mi-a plăcut: - partea de romance nu este atat de scoasă în evidență (chiar dacă nu pot zice că mi-a făcut experiența mai neplăcută) - mi-as fi dorit puțin mai multă descriere a curții și a nobililor, puțin mai mult background
Nu aș fi crezut vreodată că mă voi îndrăgosti întru-un asemenea hal de o carte scrisă de un autor român, dar cum e vorba aceea ”niciodată să nu spui niciodată”. Bianca Vîlcu m-a surprins de la primele pagini cu descrierea și dialogul bine îmbinate astfel că dadeam paginile pe nerăsuflate. După părerea mea, acesta este un fantasy pe care ar trebui să îl citească toți iubitorii de dragoni. Avem parte de zei, cavaleri și cetăți imense, tradări și dorințe interzise, iubiri complicate și magie, și în cele din urmă, dragoni. Spre fericirea mea această carte a pus accentul mult mai mult pe aceste făpturi incredibile și le-a oferit o poveste așa cum merită. O să recomand această carte tuturor, chiar și celor care nu citesc în mod regulat fantasy, măcar din curiozitate. Și dacă sunteți sceptici cu privire la autorii români care scriu fantasy, este cartea perfectă care să vă schimbe părerea.