Tiểu thuyết Tiếng Chim Hót Trong Bụi Mận Gai (Tái Bản) xuất bản vào mùa xuân 1977 cùng một lúc ở New York, San Francisco, London, Sydney - Ít lâu sau đã được dịch ra bảy thứ tiếng, được bạn đọc nhiệt liệt hoan nghênh và giới phê bình đánh giá cao. Suốt mấy năm là tác phẩm ăn khách nhất ở phương Tây. Đây là tác phẩm đặc sắc, có giá trị trong văn học thế giới hiện đại.
Trong tác phẩm quy mô lớn này, những xung đột tâm lý - tinh thần của nhân vật quyện chặt với sự miêu tả tỉ mỉ toàn cảnh lịch sử, địa lý, thiên nhiên. Thiên nhiên bao la, dữ dội nhưng có cái đẹp hoang sơ riêng của nó như hiện ra trước mắt bạn đọc. Giá trị nhận thức của tác phẩm do đó càng thêm đầy đủ. Mối quan hệ giữa thiên nhiên và con người ở đây mang tính chất chung sống hài hòa, thiên nhiên chưa bị uy hiếp đến nguy cơ hủy diệt.
Colleen Margaretta McCullough was an Australian author known for her novels, her most well-known being The Thorn Birds and Tim.
Raised by her mother in Wellington and then Sydney, McCullough began writing stories at age 5. She flourished at Catholic schools and earned a physiology degree from the University of New South Wales in 1963. Planning become a doctor, she found that she had a violent allergy to hospital soap and turned instead to neurophysiology – the study of the nervous system's functions. She found jobs first in London and then at Yale University in New Haven, Connecticut.
After her beloved younger brother Carl died in 1965 at age 25 while rescuing two drowning women in the waters off Crete, a shattered McCullough quit writing. She finally returned to her craft in 1974 with Tim, a critically acclaimed novel about the romance between a female executive and a younger, mentally disabled gardener. As always, the author proved her toughest critic: "Actually," she said, "it was an icky book, saccharine sweet."
A year later, while on a paltry $10,000 annual salary as a Yale researcher, McCullough – just "Col" to her friends – began work on the sprawling The Thorn Birds, about the lives and loves of three generations of an Australian family. Many of its details were drawn from her mother's family's experience as migrant workers, and one character, Dane, was based on brother Carl.
Though some reviews were scathing, millions of readers worldwide got caught up in her tales of doomed love and other natural calamities. The paperback rights sold for an astonishing $1.9 million.
Nu credeam că-mi va plăcea atât de mult acest roman! Aștept cu nerăbdare să citesc și al doilea volum! "Nici nu mai vedea din cauza lacrimilor, iar durerea din inimă era pentru ea ceva cu totul nou, pentru că până atunci nu mai avusese nimic care să merite atâta durere și amărăciune." "În oraș, ei (parlamentarii) nu știu cum trăiește cealaltă jumătate a țării și își pot permite luxul de a se purta cu animalele de parc-ar fi copii. Aici, la noi, altfel stau lucrurile. N-ai să vezi niciodată un bărbat, un copil sau o femeie ignorați de către noi, dar în oraș, sunt oameni care au grijă de animalele lor de casă, dar ignoră complet strigătul de ajutor al unei ființe umane."
E drama unei iubiri interzise ce se întinde pe parcursul a 3 generații. E povestea fermecătoare, pe cât de emoționantă, pe atât de dramatică, plină de iubire și sacrificii, alegeri și consecințe implacabile. E despre marea dragoste dintre o femeie și-un preot, iubire ce oscilează spre misiunea întru Dumnezeu și chemarea inimii.
"Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care îşi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi mai ascuţit. Şi, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra propriei agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu în paradisul său zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine numai cu preţul unei dureri existenţiale… Ori cel puţin aşa spune legenda”.
De când am început cartea, am savurat fiecare cuvânt și am citit-o cu o atenție deosebită pentru că mi-a plăcut enorm! O familie dominată de mândrie și autocontrol în care fiecare membru are destinul său tragic și înduioșător iar relațiile dintre membrii sunt complexe și foarte frumos construite.
Marea dezamăgire pentru mine a constituit-o finalul. Aproape frustrant aș putea spune. Un ritm foarte galopant în ultimul capitol ce schimbă tot cursul povestirii dar nu în mod fericit. Sper ca volumul al doilea să ridice situația. Nu mi-ar plăcea să nu existe o evoluție a singurei fete din familie și o depășire a condiției de viață.
Ryte surijau šią knygą. Rašytoja puikiai perteikė ne vien tik egzotišką Australijos kraštovaizdį, bet ir sudėtingas žmonių santykių subtilybes, dėl kurių istoriją buvo labai lengva ir įdomu sekti. Labai smagu, kad buvo apčiuoptos ne vien tik santykių temos, bet ir panagrinėti religiniai bei politiniai to meto aspektai, kas leido šiek tiek labiau suprasti ir įsigilinti į aprašomų žmonių mąstyseną, pasirinkimus. Bet gražiausia dalis man buvo stebėti aprašomų generacijų santykius, jų ryšių bei mąstysenos pokyčius. Meilė, netektis, politika, istorija, karas, šeima, gamta, religija, Australija bei Europa 1915-1969 metais…
All in all duočiau 5 žvaigždutes, bet labaaai sketchy santykiai pagrindinių veikėjų:D
O carte pe care am tot ocolit - o, am tot zis că o fi având prea multe scene de dragoste și prea mult sirop. Dar m-a prins încă de la început și am descoperit altceva decât ceea ce credeam. Și sunt la primul volum, pe care la un moment dat am zis că îl arunc de câtă durere cuprinde, dar m-au oprit descrierile unui tărâm nou, magnific, lupta pentru supraviețuire, personajele, secretele. Clar este mai mult decât dragoste și sirop aici. 😊 Este delicatețea, tandrețe, luptă, vise...
~ Prema jednoj legendi postoji ptica koja peva samo jednom u svom životu, lepše nego bilo koji drugi stvor na ovoj Zemlji. Od trenutka kad napusti gnezdo ta ptica traži trnovito drvo, i nema mira dok ga ne nađe. Uvuče se među njegove divlje isprepletane grane i, pevajući, nabode svoje telo na najduži, najoštriji trn. Dok umire, njen bol prerasta u pesmu daleko lepšu od pesme slavuja ili ševe. Cena te predivne pesme je život, ali čitav svet zastaje dok sluša, a Bog na nebu se osmehuje. Jer ono najbolje što postoji može se dobiti samo po cenu velike boli... ili bar tako kaže legenda. ~
~ Ništa što je dato čoveku nije bez mana. ~
~ Uvek smo skloni da se nemarno odnosimo prema onome čega ima mnogo. Ovde ima mnogo ovaca, a u gradu ima mnogo ljudi. ~
Another Old Good Novel... Fiind un roman care are ca temă principală “𝐝𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥ă”, l-am tot amânat, având falsa impresie că ar fi prea siropos. Ei bine, nu este așa, nici urmă de sirop pe-aici. Este un roman captivant, o dramă care tratează mai multe teme actuale chiar și azi, cu toate că a fost publicat cu mai bine de patru decenii în urmă. Deși opera aduce în prim plan soarta a trei generații ale familiei Cleary, totuși protagoniștii centrali rămân a fi: Meggie și Părintele Ralph de Bricassart. Ei vor trăi drama unei iubiri interzise care îi va urmări pe tot parcursul vieții lor.
𝐃𝐢𝐬𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 față de cei săraci și 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚ț𝐢𝐚 sunt primele subiecte tratate cu măiestrie. Observăm că diferența de clase și atunci era acută. Muncitorii nu aveau șanse reale de îmbogățire sau reușită. ✍️“Noi suntem muncitori, ceea ce-nseamnă că nu ne îmbogăţim şi nu ne luăm menajere. Fii mulţumit cu ceea ce eşti şi ceea ce ai.”
Am întrezărit aici și o asemănare cu operele românești (“Ion”, “Moromeții”), opere unde protagoniștii sunt țăranii și muncitorii, iar pământul este principala avuție. Dragostea față de 𝐩ă𝐦â𝐧𝐭 este și aici tratată cu patos. ✍️“... pentru că pământul nu are nevoie de vorbe şi grijă socială. Are nevoie exact de ceea ce ei îi dau, dragoste nerostită şi devotament total.”
Soarta 𝐟𝐞𝐦𝐞𝐢𝐥𝐨𝐫 din pătura de jos a societății este bine zugrăvită. Aflăm istoria de viața a unei femei nefericite, Fee, mama Maggie. ✍️“... lecţia ei fusese una dintre cele mai dure. Aproape douăzeci şi cinci de ani strivise emoţia şi o alungase din viaţa ei, era convinsă că perseverând, până la urmă va reuşi să o alunge definitiv.”
Și acea dramă pare să se transmită pe linia feminină a dinastiei. ✍️“ — Îşi amintesc oare femeile? Ce este o fiică? Nu e decât o amintire a durerii, o versiune mai tânără a propriului eu, care va face ceea ce ai făcut tu, va vărsa aceleaşi lacrimi. Nu, Părinte. Eu încerc să uit că am o fiică – dacă din întâmplare mă gândesc la ea, o fac ca şi cum ar fi băiat.”
Vedem pe parcurs cum evoluează relația 𝐦𝐚𝐦ă-𝐟𝐢𝐢𝐜ă, atât de tensionată la început. ✍️“— Credeam că o fiică nu era nici pe departe atât de importantă, ca fiu, dar am greşit. Îmi place de tine, Meggie, aşa cum nu mă pot bucura de fiii mei. O fiică este o egală. Fiii nu sunt. Ei sunt doar păpuşi lipsite de apărare, pe care le conducem aşa cum dorim noi.”
Alte pasaje care trebuie evidențiate:
❤️“Citirea însemna intrarea într-o lume atât de fascinantă, încât nu se mai sătura de ea...” ✅“Obişnuinţa şi frica sunt greu de depăşit, mai ales când coexistă de ani de zile...” ✍️“Ce este dragostea? Nimic altceva decât visuri de femeie!” ✍️“Dacă le e greu să renunțe la viața de burlac, de ce naiba se mai însoară?” ✍️“N-ai să vezi niciodată un bărbat, un copil sau o femeie ignoraţi de către noi, dar în oraş, sunt oameni care au grijă de animalele lor de casă, dar ignoră complet strigătul de ajutor al unei fiinţe umane.”
Cât despre primul volum, judecând după marele intervale de pauză între lecturări, pot spune că nu m-a acaparat în acel fel încât să nu mă pot dezlipi de carte. Însă pot zice sigur că m-a cucerit chiar din primele pagini, care de fapt, m-au şi determinat să o citesc în continuare cu interes. Durerea acelei mici fetiţe pe nume Meggie provocată de batjocura fraţilor săi faţă de unica şi iubita ei păpuşă (Agnes), felul în care, cufundată în lacrimi, îi caută prin iarbă mărgeluţele una câte una şi îi priveşe rochiţa murdară, mâinile rupte, devastarea ei emoţională cauzată de acest lucru, mi-au atins sensibilitatea. Şi am decis că vreau să fac cunoştinţă cu soarta pe care o aşteaptă pe această fetiţă, care între timp a devenit o frumoasă bătrână. Şi oh da, am compătimit-o pe parcursul întregii lecturării. În unele momente m-a şi dezamăgit, dar am înţeles-o. Unde a greşit, s-a răsplătit însutit, însă a făcut faţă durerii. În primul volum al romanului am cunoscut-o ca fiind copil, trecând prin adolescenţă şi păşind spre maturitate. Anume în aceste etape ale vieţii ei m-am regăsit uneori şi pe mine (fapt logic). Iar în continuare, cu încetul îmi devenise străină. M-am ataşat deja de copiii ei, pe cât de diferiţi, atât de scumpi şi dragi unul pentru celălalt. Unica pagină care m-a făcut să plâng a fost acea dureroasă pagină în care s-a stins o lumină în viaţa acelor bieţi oameni, în care Dane, fiul lui Meggie, îşi găsise sfârşitul, înţelegerea căruia atât de mult îl durea, dar pe care l-a acceptat cu atâta dragoste şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu. Da,Trist. Al 2-lea volum l-am devorat în mare parte cu o mare curiozitate, timp de 3 zile. Şi în final, pot zice că m-a impresionat această istorioară a reprezentanţilor mai multor generaţii. Un lucru care s-a dovedit a rămâne neschimbător şi rezistent în timp e dragostea. A fost cea care a provocat cele mai mari plăceri şi cele mai zguduitoare dureri prin care au trecut fiecare dintre ei. Dragostea.
"Selon une légende, il est un oiseau qui ne chante qu'une seule fois de toute sa vie, plus suavement que n'importe quelle autre créature qui soit sur terre. Dès l'instant où il quitte le nid, il part à la recherche d'un arbre aux rameaux épineux et ne connaît aucun repos avant de l'avoir trouvé. Puis, tout en chantant à travers les branches sauvages, il s'empale sur l'épine la plus longue, la plus acérée. Et, en mourant, il s'élève au-dessus de son agonie dans un chant qui surpasse celui de l'alouette et du rossignol. Un chant suprême dont la vie est le prix ! Le monde entier se fige pour l'entendre, et Dieu dans son ciel sourit. Car le meilleur n'est atteint qu'aux dépens d'une grande douleur... ou c'est du moins ce que dit la légende".
Ce roman que je relis pour la seconde fois après plusieurs années est définitivement une de mes Madeleines❤️
First of all, I did want to read a bombastic 70s style novel and this delivered on that feeling. But my goodness do I have notes. - it is very much of it’s time. -the author doesn’t know how to write dialogue -the author hates her female characters. -the central romantic relationship of the novel is sketchy AF.
„Pasărea spin” este o saga de familie ce s-a bucurat de o mare popularitate, figurând în diverse topuri ale celor mai palpitante povești de dragoste imposibile. Romanul publicat în anul 1977 a ajuns cea mai vândută carte australiană (peste 30 de milioane de exemplare fiind vândute în întreaga lume). Acțiunea romanului este concentrată asupra istoriei vieții membrilor familiei Cleary ce se desfășoară pe durata unei jumătăți de secol între anii 1915 și 1969. Povestea demarează cu ilustrarea modului de viață precar pe care aceștia îl duc pe tărâmurile Noii-Zeelande. Iar intriga se înfiripă în momentul în care aceștia își părăsesc căminul pentru a se stabili în Australia și a prelua ferma Drogheta, lăsată moștenire de o mătușă bogată pe nume Mary Carson. Firul roșu îl va constitui povestea iubirii interzise dintre tânăra Meggie Cleary și preotul Ralph de Bricassart, care este un apropiat al bătrânei mătuși. În pofida iubirii ce îi leagă, există o mulțime de impedimente care îi separă : diferența de vârstă (în jur de 19 ani), jurământul de castitate al preotului Ralph, dar mai mult decât toate ambițiile fără margini ale acestuia. Asemeni lui Faust, Ralph preferă să semneze pact cu diavolul (în persoana lui Mary Carson) ce-i va asigura ascendența în carieră, decât să renunțe la tot în numele dragostei. Cât despre Meggie, aceasta nu face decât să urmeze inconștient modelul mamei sale, și să se dedea voluntar unor ființe incapabile să-i ofere afecțiunea de care ea avea nevoie. Nici Ralph, căsătorit cu biserica, nici Luke care i-a devenit soț nu vor putea corespunde aspirațiilor sale. Până la urmă toți ceilalți bărbați de care Meggie a fost atașată în mod special (mă refer la frații Frank, Stuart, cât și la fiul său Dane) au părăsit-o, lăsând-o captiva unei dorințe ce nu va fi nicicând împlinită. Cu toate acestea ea își acceptă destinul asumându-și consecințele propriilor decizii. Pe final se poate întrezări o rază de speranță, acest cerc al destinelor frânte va fi rupt de către fiica sa, Justine, care va alege iubirea în pofida la orice.
Cât privește impresiile mele, pot spune că în primul rând nu mă așteptam ca povestea să fie atât de bine scrisă. Descrierile vieții la fermă, ale particularităților ținutului australian, cu tot specificul florei, faunei și climei acestuia, sunt de-a dreptul impresionante : „Pământul maroniu fremăta de viață. Sute de canguri țopăiau printre copaci, săreau peste garduri, încântând privirea cu mișcările lor grațioase; păsările Emu își făceau cuiburile în mijlocul câmpiei înverzite (...); termitele construiau turnuri asemănătoare unor zgârie-nori miniaturali; râuri de furnici uriașe, ale căror înțepături erau extrem de dureroase se scurgeau în pământ, prin găuri și mușuroaie.”
De apreciat ar fi și abilitatea autoarei de a construi portrete psihologice bine conturate, capabile să ilustreze diverse fațete ale naturii umane. Nu o să neg faptul că romanul emană pe alocuri un iz de telenovelă, ce împletește momente neverosimile, secrete păstrate cu zecile de ani, scene tragice în exces create doar cu scopul de a intensifica forțat dramatismul poveștii. Cu toate acestea, firul narativ a reușit să mă țină în mrejele sale pe durata întregii lecturi, iar unele idei mi s-au părut demne de a fi subiect de reflecție. Iată câteva dintre ele :
📖 „Războiul este îngrozitor. Eu vin dintr-o țară care a fost în război de o mie de ani, așa că știu ce spun. Și, oricum, mi se pare curios că englezii folosesc soldații neozeelandezi și australieni drept carne de tun; îi expediază în locuri periculoase, ca să-și protejeze prețioasele trupe.”
📖 „E un adevărat iad să trăiești. Mulțumesc lui Dumnezeu că eu nu am curajul decât să stau la marginea vieții.”
📖 „Numai dorința de a trăi ne menține în viață; nu e greu să ne oprim, dacă dorim cu adevărat acest lucru.”
📖 „- Își amintesc oare femeile? Ce este o fiică? Nu e decât o amintire a durerii, o versiune mai tânără a propriului eu, care va reedita propriile greșeli, va vărsa aceleași lacrimi.”
📖 „Mi-ai fost scoasă în cale ca să-mi arăți cât de falsă și inutilă este mândria unui preot ca mine; ca Lucifer, am aspirat la perfecțiunea care este numai a lui Dumnezeu; și tot ca Lucifer, am căzut.”
📖 „În ultimul timp, chiar și rugăciunile părea să și le facă mai greu, iar Dumnezeu i se părea foarte departe, la mii de ani-lumină, ca și cum s-ar fi retras pentru a lăsa oamenii să distrugă lumea pe care El o crease.”
📖 „Fiecare purtăm în noi ceva ce nu putem înăbuși, chiar de-ar fi să murim. Suntem ceea ce suntem, asta-i tot. Ca vechea legendă celtică despre pasărea cu spinul în piept, cântând atât de dulce ultimul său cântec. Pentru că trebuie să o facă. Așa îi este destinul. Știm dinainte că o să facem o greșeală, dar asta nu poate schimba rezultatul, nu-i așa? Fiecare își cântă cântecul, convins că este cea mai minunată melodie pe care a auzit-o vreodată omenirea. Noi singuri ne producem spinii și nu ne gândim nicio clipă cât ne va costa asta. Nu putem face altceva decât să suportăm durerea și să ne convingem că a meritat suferința.”
(Pasărea spin / Colleen McCullough; Ed. a 2-a - București: Orizonturi, 2012)
O recenzie fără spoilere pentru Pasărea spin – volumul 1 (The Thorn Birds) de Colleen McCullough, cu puncte forte și minusuri:
Despre carte Publicat pentru prima dată în 1977, Pasărea spin este o saga de familie amplă, desfășurată în Australia rurală, pe imensa fermă Drogheda. În centrul poveștii se află familia Cleary, dar mai ales Meggie, singura fiică a clanului, și legătura complexă pe care o dezvoltă cu părintele Ralph de Bricassart, un preot ambițios și carismatic. Volumul 1 introduce atmosfera, personajele și fundamentează conflictele emoționale și morale ce vor marca întreaga saga.
Puncte forte 1. Amploare epică și descrierea Australiei rurale McCullough pictează cu talent un tablou al vieții dure și frumoase din Outback-ul australian: secete, muncă istovitoare, peisaje imense și contraste între bogăție și lipsuri. 2. Personaje memorabile Meggie, Ralph și ceilalți membri ai familiei Cleary sunt construiți cu grijă, cu lumini și umbre. Relațiile dintre ei au complexitate emoțională și creează imediat empatie. 3. Teme universale Romanul atinge subiecte precum iubirea interzisă, sacrificiul, ambiția, datoria și fragilitatea legăturilor de familie. 4. Proză accesibilă și captivantă Deși este un roman voluminos, stilul este fluent și prinde cititorul, cu un amestec de lirism și realism. 5. Construcția treptată a tensiunii Volumul 1 așază bazele poveștii: cititorul simte că personajele sunt împinse de forțe mai mari decât ele, iar tensiunea dintre dorință și interdicție se amplifică subtil.
Minusuri / Posibile dificultăți 1. Ritm lent în unele părți Descrierile detaliate ale vieții la fermă pot părea uneori prea întinse pentru cititorii care așteaptă doar intriga romantică. 2. Ton melodramatic Romanul este intens emoțional; unele pasaje pot părea patetice sau „soap-opera” pentru cei care preferă minimalismul emoțional. 3. Roluri tradiționale de gen Cartea reflectă mentalitățile perioadei descrise și a anilor ’70; unele dinamici de putere între bărbați și femei pot părea depășite sau frustrante pentru un cititor modern. 4. Volum introductiv Fiind primul din saga, lasă multe fire deschise și pregătește terenul pentru evenimentele ulterioare; dacă vrei o poveste „închisă”, acest volum singur nu oferă satisfacția completă.
Concluzie Pasărea spin – volumul 1 este începutul unei povești epice despre dragoste, familie și destin, într-un cadru australian puternic evocator. Dacă îți plac sagas de familie cu atmosferă bogată, conflicte morale și personaje memorabile, merită să începi călătoria. Dacă preferi romane scurte, concise și fără dramatism accentuat, s-ar putea să nu fie pe gustul tău.
Ma intorc la clasici cu placere ori de cate ori am ocazia. Simt aceasta reintalnire ca o promisiune a faptului ca voi gasi ceva valoros si lipsit de superficialitate.
O minunatie de carte care te poarta pe meleaguri neozeelandeze si australiene, cu foarta multa substanta, descrieri de natura, cultura, oameni absolut minunate.
E uimitor cum prind viata povestile oamenilor, cum le simti fiecare sentiment, cum parca esti acolo in mijlocul lor, cum te bucuri si te intristezi alaturi de ei prin forta scrierii acestei autoare. Povestea lui Meggie si a lui Ralph e imposibila dar extrem de frumoasa. Sentimentele lor sunt de o autencititate care te lasa fara cuvinte si te fac sa nu poti lasa cartea de mana.
„Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care îşi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi mai ascuţit. Şi, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra propriei agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu în paradisul său zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine numai cu preţul unei dureri existenţiale… Ori cel puţin aşa spune legenda.”
3 ,5 stele . O carte interesanta dar unele scene mult prea explicite m- au făcut sa- i scad din numărul de stele . Și cei doi ..... din viata lui Maggie .... Unul mai rău decât altul . Unul pretinde ca o iubește altul .... Și defapt ambii sau folosit de ia pentru a-și vedea propile lor interese .... halal barbati . Cel puțin pana aici , sunt curioasa ce- mi oferă mai departe ....
pas les mots pour exprimer à quel point ce livre est incroyable et poignant. Que ce soit au niveau de l’écriture ou de l’intrigue, tout est incroyablement bien fixé. On est tout de suite pris d’affection par les personnages. Il y a de tout dans l’histoire, qui aborde énormément de thèmes de la société de l’époque sans pour autant tomber dans l’ennui. Ces 400 pages étaient exquises.
Încă de la început această carte mi s-a părut interesantă întrucât, această fetiță pe nume Meggie, primește o păpușă pe care doi frați de-ai ei o strică, ceea ce m-a revoltat și mi-a stârnit dorința de a afla ce se întâmplă mai departe cu această fetiță. Astfel, viața lui Meggie și a familiei sale ne este prezentată în acest volum până când tânăra trece de vârsta de 20 de ani. M-au supărat acțiunile preotului Ralph, dar și ultima parte a cărții. Luke este un personaj demn de dispreț și-mi doresc să dispară din peisaj în al doilea volum.
"Pasărea Spin, Volumul 1" este o carte care rămâne în memoria cititorilor datorită complexității sale emoționale și a personajelor puternice. Este o poveste despre curajul de a iubi și de a face față consecințelor acestei iubiri într-o lume plină de restricții și așteptări sociale. Cartea reușește să fie atât un roman de dragoste captivant, cât și o reflecție profundă asupra condiției umane.
În concluzie, "Pasărea Spin, Volumul 1" este o lectură obligatorie pentru cei care apreciază poveștile de dragoste intense, dramatismul familial și descrierile lirice ale unui peisaj exotic și impunător. Colleen McCullough își dovedește măiestria narativă, creând o operă literară care va rămâne relevantă și apreciată de-a lungul timpului.
Đây là một trong những cuốn sách kinh điển nhưng giờ tui mới có cơ hội đọc. Cơ bản là vì lo không hợp gu sách Châu Âu, nên cứ thế né tránh những tựa sách có tag "kinh điển". Nhưng cuốn này đọc cuốn, rất cuốn. Mình mê Ralph de Bricassart kinh khủng. Với mình, câu chuyện đã có một cái kết tròn trịa (Tại tui đọc với tâm thếlo ngại sad ending kinh khủng). 1 chi tiết làm mình chưa thực sự hiểu được đó là cái chết của con trai Meggie. Hẹn một Vũ Ngọc Huyền sâu sắc khi đọc lại sẽ hiểu rõ
Mình đọc cuốn này 5 năm trước lận mà giờ mới viết review nên mấy chi tiết quan trọng quên gần hết rồi. Tất cả những gì mình còn nhớ là giọng văn cuốn sách bìa này rất hay, tác giả viết hay, dịch giả dịch cũng hay. Là quyển kinh điển hay nhất mình từng đọc cho tới tận bây giờ, dù mình không thích mấy cuốn châu âu kinh điển lắm nhưng TCHTBMG thật sự rất rất hay. Mình chỉ nhớ trang trại của gia đình đó, nhớ cách đặc tả cánh đồng mía, và màu hoa hồng tro, một màu sắc thực sự ám ảnh🥺
"Pasărea spin" am citit-o acum vreo 2-3 ani și a fost prima mea carte de dragoste, pot să spun că mi-a plăcut și că faptul că nu prea am ce comenta la ea o face să merite 5 stele.