What do you think?
Не молчи. Дневники горянки
Насилие над женщиной – самое распространённое нарушение прав человека в мире. Сексуальное насилие не обошло стороной ни одну страну, ни одно общество, каким бы продвинутым и глубоко религиозным оно ни было. Разница лишь в том, что где-то жертва насилия может обратиться за помощью к близким, а где-то – нет, ведь ее не только сделают виноватой, но и позор смоют ее же кровью…
Кавказ всегда славился строгими нравами и высокими требованиями к женщинам, за несоответствие которым наказать могли смертью. Именно поэтому у жертв изнасилований на Кавказе, кроме основных (чувство вины, страх перед угрозами насильника, страх перед полицией, обществом, партнёром, уверенность, что преступника не накажут, нежелание вновь погружаться в весь этот кошмар), есть свои причины для молчания – страх перед обвинением от родственников и убийство чести…
«Не молчи» – это боль, страх, отвращение, страдание, безысходность, беззащитность, которые испытывает жертва. Это возможность увидеть глазами жертвы весь ужас насилия и понять в полной мере, что жертва не может быть виноватой. Ведь она не решает, быть ей изнасилованной или нет, это решение насильника. Это возможность отказаться от ужасного стереотипа и больше не быть причиной молчания жертв насилия, а равно и причиной свободы насильника.
Кавказ всегда славился строгими нравами и высокими требованиями к женщинам, за несоответствие которым наказать могли смертью. Именно поэтому у жертв изнасилований на Кавказе, кроме основных (чувство вины, страх перед угрозами насильника, страх перед полицией, обществом, партнёром, уверенность, что преступника не накажут, нежелание вновь погружаться в весь этот кошмар), есть свои причины для молчания – страх перед обвинением от родственников и убийство чести…
«Не молчи» – это боль, страх, отвращение, страдание, безысходность, беззащитность, которые испытывает жертва. Это возможность увидеть глазами жертвы весь ужас насилия и понять в полной мере, что жертва не может быть виноватой. Ведь она не решает, быть ей изнасилованной или нет, это решение насильника. Это возможность отказаться от ужасного стереотипа и больше не быть причиной молчания жертв насилия, а равно и причиной свободы насильника.
120 pages, Hardcover
Published January 1, 2020
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
September 7, 2021
„Te iubesc necondiționat pentru că exiști. Acest lucru nu se va schimba și nimic în lume nu-mi va schimba atitudinea față de tine. Ține minte, orice ți s-ar întâmpla, oricât de înfricoșător, dureros, rușinat n-ai fi - te voi susține întotdeauna. Vom face față oricărui necaz împreună. Te rog, spune-mi despre orice problemă ca s-o putem rezolva împreună. Voi fi mereu alături de tine. Iar dacă-ți pare că lumea s-a prăbușit, împreună o vom reconstrui. Te iubesc necondiționat, iar asta este pentru totdeauna.”
Când am citit adnotarea cărții „Nu tăcea!”, de Maryam Alieva, am știu că va fi o lectură deloc simplă, dar importantă.
Opt istorii povestite de șapte fete și un băiat. Opt istorii de viol. Opt istorii despre tăcere și trădare, a unor copii, fete, femei, băieți. Un lucru curios e că Alieva lasă și comentariile psihologilor la sfârșitul fiecărei mărturii.
Îmi e dificil să apreciez cartea din punctul de vedere al unei opere artistice, căci ceea ce e înșirat pe pagină e viața unui suflet făcut țăndări. Această antologie e plină de durere, disperare, neînțelegere. Aceste opt mărturisiri sunt doar un ecou abia perceput într-o cacofonie de urlete disperate, dar e important să le auzim, să dăm o mână de ajutor și să nu tăcem.
„«Astăzi am fost mântuită.»
- Tata a făcut atac de cord. E-n viață, dar va fi o legumă.
«Acum pot exulta. Nu voi întoarce trecutul, nici sufletul nu-mi va fi recuperat, sau viața, dar acum totul va lua sfâșit.»”
Abuzurile la care sunt supuși copiii în Caucaz din această carte reprezintă doar o mică parte a ororilor care se întâmplă zilnic în lume. Latura adevărată a cărții îți dă fiori și gânduri de „Nu e posibil... Cum așa?”. Iar victime pot fi și băieții, cărora li se implantează în fașă ideea că nu pot fi victime. Însă și ei, băieții, pot fi abuzați, iar presiunea asupra lor e și mai mare, iar stigmatul de paria e ireversibil. Din păcate, există doar un singur mod de a te feri de abuz – să nu se întâmple niciodată.
Agresorul ÎNTOTDEAUNA poartă vina celor întâmplate. O fustă scurtă, machiajul, purtarea, nimic nu scuză pornirile animalice ale agresorului. Și nimeni nu e protejat: nici fata care se întoarce acasă în noapte, nici copilul între pereții casei părintești. Istoriile în care fetele „puteau să stea în casă” și „să nu-i pășească pragul apartamentului” - chiar de-ar fi fetele alea în pielea goală, dar ar spune „NU!”, gata. Controlează-te și las-o!
Când ajungi la sfârșitul acestor mărturii, simți frică și greață. Simți frică de bărbați și de lucrurile urâte pe care ți le pot face. Trist, însă aceste istorii ne fac să fim alerte la soți, tați, fii, socri etc. Scriu lucruri groaznice, dar realiste. Conform statisticilor, fetele sunt supuse, începând cu vârsta de 4 ani, cel puțin o dată la hărțuire sexuală, uneori fără a-și da seama că sunt hărțuite. Sciu în cunoștință de cauză că frica și rușinea îți reduc cuvintele la tăcere, nu și gândurile, amintirile. Cât de important e să ai pe cineva căruia să-i poți destăinui cele întâmplate fără ca să fii acuzată că tu ești cea vinovată, de aceea e atât de important ca părinții să construiască o relație sănătoasă și deschisă cu copiii lor. Rolul de părinte nu se rezumă doar la haine și mâncare la timp. Nu. Necesită mult mai multă implicare și muncă, ce durează mai mult de 15 minute în care-ți cumperi o haină sau o oră cât îți ia cina.
Amina. Radmilla. Hadija. Naida. Fatima. Diana. Ahmed. Asia. Djenet - ei care stau în spatele acestor nume au avut curajul să dezgroape amintiri sângerânde, răni care nu se vor cicatriza niciodată. Aceste voci sper că vor avea ecou în părinții care încă pot să mai facă ceva, care pot crește NEvictime și NEagresori. Iubiți-vă copiii, acceptați-i, oferiți-le grijă și căldură; nu judecați victima, aceasta nu e vinovată pentru ce i s-a întâmplat; pedeapsa agresorilor e iminentă, ei trebuie să răspundă pentru faptele sale, fără excepții.
„Nu tăcea!” e una din acele cărți pe care le parcurgi cu greu, cu nod în gât, pe care vrei să o citească toți și să fie atenți la femeile din viața lor. Nu e ușor să fii femeie, dar e ușor să le desconsideri.
Când am citit adnotarea cărții „Nu tăcea!”, de Maryam Alieva, am știu că va fi o lectură deloc simplă, dar importantă.
Opt istorii povestite de șapte fete și un băiat. Opt istorii de viol. Opt istorii despre tăcere și trădare, a unor copii, fete, femei, băieți. Un lucru curios e că Alieva lasă și comentariile psihologilor la sfârșitul fiecărei mărturii.
Îmi e dificil să apreciez cartea din punctul de vedere al unei opere artistice, căci ceea ce e înșirat pe pagină e viața unui suflet făcut țăndări. Această antologie e plină de durere, disperare, neînțelegere. Aceste opt mărturisiri sunt doar un ecou abia perceput într-o cacofonie de urlete disperate, dar e important să le auzim, să dăm o mână de ajutor și să nu tăcem.
„«Astăzi am fost mântuită.»
- Tata a făcut atac de cord. E-n viață, dar va fi o legumă.
«Acum pot exulta. Nu voi întoarce trecutul, nici sufletul nu-mi va fi recuperat, sau viața, dar acum totul va lua sfâșit.»”
Abuzurile la care sunt supuși copiii în Caucaz din această carte reprezintă doar o mică parte a ororilor care se întâmplă zilnic în lume. Latura adevărată a cărții îți dă fiori și gânduri de „Nu e posibil... Cum așa?”. Iar victime pot fi și băieții, cărora li se implantează în fașă ideea că nu pot fi victime. Însă și ei, băieții, pot fi abuzați, iar presiunea asupra lor e și mai mare, iar stigmatul de paria e ireversibil. Din păcate, există doar un singur mod de a te feri de abuz – să nu se întâmple niciodată.
Agresorul ÎNTOTDEAUNA poartă vina celor întâmplate. O fustă scurtă, machiajul, purtarea, nimic nu scuză pornirile animalice ale agresorului. Și nimeni nu e protejat: nici fata care se întoarce acasă în noapte, nici copilul între pereții casei părintești. Istoriile în care fetele „puteau să stea în casă” și „să nu-i pășească pragul apartamentului” - chiar de-ar fi fetele alea în pielea goală, dar ar spune „NU!”, gata. Controlează-te și las-o!
Când ajungi la sfârșitul acestor mărturii, simți frică și greață. Simți frică de bărbați și de lucrurile urâte pe care ți le pot face. Trist, însă aceste istorii ne fac să fim alerte la soți, tați, fii, socri etc. Scriu lucruri groaznice, dar realiste. Conform statisticilor, fetele sunt supuse, începând cu vârsta de 4 ani, cel puțin o dată la hărțuire sexuală, uneori fără a-și da seama că sunt hărțuite. Sciu în cunoștință de cauză că frica și rușinea îți reduc cuvintele la tăcere, nu și gândurile, amintirile. Cât de important e să ai pe cineva căruia să-i poți destăinui cele întâmplate fără ca să fii acuzată că tu ești cea vinovată, de aceea e atât de important ca părinții să construiască o relație sănătoasă și deschisă cu copiii lor. Rolul de părinte nu se rezumă doar la haine și mâncare la timp. Nu. Necesită mult mai multă implicare și muncă, ce durează mai mult de 15 minute în care-ți cumperi o haină sau o oră cât îți ia cina.
Amina. Radmilla. Hadija. Naida. Fatima. Diana. Ahmed. Asia. Djenet - ei care stau în spatele acestor nume au avut curajul să dezgroape amintiri sângerânde, răni care nu se vor cicatriza niciodată. Aceste voci sper că vor avea ecou în părinții care încă pot să mai facă ceva, care pot crește NEvictime și NEagresori. Iubiți-vă copiii, acceptați-i, oferiți-le grijă și căldură; nu judecați victima, aceasta nu e vinovată pentru ce i s-a întâmplat; pedeapsa agresorilor e iminentă, ei trebuie să răspundă pentru faptele sale, fără excepții.
„Nu tăcea!” e una din acele cărți pe care le parcurgi cu greu, cu nod în gât, pe care vrei să o citească toți și să fie atenți la femeile din viața lor. Nu e ușor să fii femeie, dar e ușor să le desconsideri.
November 11, 2022
Vă invit să descoperiți o carte care scoate în evidență un adevăr dur: chiar dacă trăim în era inteligenței artificiale și a nanotehnologiei, mulți oameni încă nu au învățat să-și controleze instinctele animale. O carte plină de durere, suferință, de răni care vor rămâne mereu deschise. Există lucruri ireversibile și greșeli care nu pot fi reparate. Un copil sau matur trecut prin viol și abuz sexual nu va mai fi la fel, din păcate.
Această culegere de povestiri, conține mărturii ale victimelor violului. Protagoniștii acestei cărți sunt oameni din Caucaz, în mare parte femei, care au fost supuși abuzului sexual. Cartea nu are pretenții de capodoperă sau creație literară, după cum afirmă și autoarea. Sunt vocile celor care au suferit de pe urma acestei umilințe și au hotărât să nu tacă. Sunt mărturii în stare brută care ne sensibilizează și ne face să ne întrebăm “cum e posibil să mai existe aceste barbarii în această eră?” Am apreciat faptul că autoarea a inclus și analiza psihologului la sfărșitul destăinuirilor.
Problema cea mai stringentă care apare în contextul violurilor este faptul că de multe ori se încearcă învinuirea victimei prin replici “nu trebuia să iasă noaptea”, “nu trebuia să meargă prin locul cel mai retras”, “nu s-a îmbrăcat adecvat”, “singură l-a provocat”, etc. Asemenea replici nu fac decât să încurajeze aceste acte de barbarism. Ori, problema nu constă în victimă. Când vine vorba de viol, mereu se accentuează învățarea femeilor/copiilor cum să se protejeze de abuz, când evidența ar trebui fi pe educarea bărbaților, să nu violeze. Până a ajunge la “efect”, trebuie să ne ocupăm de “cauză”.
După cum este lesne de intuit statistici exacte cu privire la viol sunt dificil de obținut. Cel mai mare impediment îl constituie faptul că majoritatea victimelor violenței sexuale aleg să nu o raporteze. Există multe motive posibile pentru această decizie: jena, rușinea victimei, teama de represalii din partea violatorului, chiar teama de cum va reacționa propria familie a victimei. De asemenea, în multe țări există o mare lacună la nivel legal. Legile multor țări împotriva agresiunii sexuale sunt insuficiente, inconsecvente sau nu sunt aplicate în mod regulat. Acest fapt convinge victima că implicarea forțelor de ordine nu va face bine, însă, în multe cazuri, ar înrăutăți lucrurile.
Indiferent de motivul tăcerii unei victime, efectul este că violul este extrem de subraportat în multe țări. Se estimează că aproximativ 35% dintre femeile din întreaga lume au suferit hărțuire sexuală de-a lungul vieții. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor cu date disponibile despre viol, mai puțin de 40% dintre aceste femei caută ajutor și mai puțin de 10% caută asistență de la forțele de ordine. Drept urmare, majoritatea violatorilor scapă de pedeapsă. În SUA, de exemplu, se estimează că doar 9% dintre violatori sunt urmăriți penal și doar 3% petrec timp în închisoare. 97% dintre violatori merg liberi.
Situația este cu mult mai gravă în țările musulmane. Acolo unde frica, rușinea și așa-numita “onoare” este mai presus decât instinctul de autoconservare. Făcând câteva cercetări în privința statisticilor violurilor în aceste țări am observat că rata este foarte mică, iar unele țări nici măcar nu furnizează asemenea date.
✍️“Lumea a încetat să existe doar pentru tine. Pentru ceilalți ea continuă să existe. Răsăritul este la fel de minunat. Chiar și nefericirea ta, suferința ta, durerea ta nu-l vor întrista.”
Nu tăcea! Prin tăcerea ta nu faci decât să permiți violatorului să-și continue fărădelegile. Prin tăcerea ta contribui la creșterea numărului de victime. Acesta este mesajul de bază al cărții.
Dar și - fiți atenți la copiii voștri. Acordați-le siguranță și încredere. Observați schimbările care apar în comportamentul copiilor. Susțineți trăirile și grijile copiilor. Fiți-le alături atunci când au nevoie de voi. Nu educați violatori.
“Nu tăcea” de Mariam Alieva
Acum și pe:
https://booknation.ro/nu-tacea-mariam...
PS Mulțumesc, Cristina🤗
Această culegere de povestiri, conține mărturii ale victimelor violului. Protagoniștii acestei cărți sunt oameni din Caucaz, în mare parte femei, care au fost supuși abuzului sexual. Cartea nu are pretenții de capodoperă sau creație literară, după cum afirmă și autoarea. Sunt vocile celor care au suferit de pe urma acestei umilințe și au hotărât să nu tacă. Sunt mărturii în stare brută care ne sensibilizează și ne face să ne întrebăm “cum e posibil să mai existe aceste barbarii în această eră?” Am apreciat faptul că autoarea a inclus și analiza psihologului la sfărșitul destăinuirilor.
Problema cea mai stringentă care apare în contextul violurilor este faptul că de multe ori se încearcă învinuirea victimei prin replici “nu trebuia să iasă noaptea”, “nu trebuia să meargă prin locul cel mai retras”, “nu s-a îmbrăcat adecvat”, “singură l-a provocat”, etc. Asemenea replici nu fac decât să încurajeze aceste acte de barbarism. Ori, problema nu constă în victimă. Când vine vorba de viol, mereu se accentuează învățarea femeilor/copiilor cum să se protejeze de abuz, când evidența ar trebui fi pe educarea bărbaților, să nu violeze. Până a ajunge la “efect”, trebuie să ne ocupăm de “cauză”.
După cum este lesne de intuit statistici exacte cu privire la viol sunt dificil de obținut. Cel mai mare impediment îl constituie faptul că majoritatea victimelor violenței sexuale aleg să nu o raporteze. Există multe motive posibile pentru această decizie: jena, rușinea victimei, teama de represalii din partea violatorului, chiar teama de cum va reacționa propria familie a victimei. De asemenea, în multe țări există o mare lacună la nivel legal. Legile multor țări împotriva agresiunii sexuale sunt insuficiente, inconsecvente sau nu sunt aplicate în mod regulat. Acest fapt convinge victima că implicarea forțelor de ordine nu va face bine, însă, în multe cazuri, ar înrăutăți lucrurile.
Indiferent de motivul tăcerii unei victime, efectul este că violul este extrem de subraportat în multe țări. Se estimează că aproximativ 35% dintre femeile din întreaga lume au suferit hărțuire sexuală de-a lungul vieții. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor cu date disponibile despre viol, mai puțin de 40% dintre aceste femei caută ajutor și mai puțin de 10% caută asistență de la forțele de ordine. Drept urmare, majoritatea violatorilor scapă de pedeapsă. În SUA, de exemplu, se estimează că doar 9% dintre violatori sunt urmăriți penal și doar 3% petrec timp în închisoare. 97% dintre violatori merg liberi.
Situația este cu mult mai gravă în țările musulmane. Acolo unde frica, rușinea și așa-numita “onoare” este mai presus decât instinctul de autoconservare. Făcând câteva cercetări în privința statisticilor violurilor în aceste țări am observat că rata este foarte mică, iar unele țări nici măcar nu furnizează asemenea date.
✍️“Lumea a încetat să existe doar pentru tine. Pentru ceilalți ea continuă să existe. Răsăritul este la fel de minunat. Chiar și nefericirea ta, suferința ta, durerea ta nu-l vor întrista.”
Nu tăcea! Prin tăcerea ta nu faci decât să permiți violatorului să-și continue fărădelegile. Prin tăcerea ta contribui la creșterea numărului de victime. Acesta este mesajul de bază al cărții.
Dar și - fiți atenți la copiii voștri. Acordați-le siguranță și încredere. Observați schimbările care apar în comportamentul copiilor. Susțineți trăirile și grijile copiilor. Fiți-le alături atunci când au nevoie de voi. Nu educați violatori.
“Nu tăcea” de Mariam Alieva
Acum și pe:
https://booknation.ro/nu-tacea-mariam...
PS Mulțumesc, Cristina🤗
October 26, 2021
Uh, ce carte!
Cât timp am ascultat-o am avut pumnii încleștați de la toată furia trezită in mine de istoriile cu care au avut curaj să ni le împărtășească victimele abuzului sexual.
Violul este unul dintre crimele cele mai odioase comise de "ființa umană", și este foarte important ca victima să conștientizeze că nu este vina ei, că miezul problemei este DOAR agresorul, indiferent ce haine purta, cum se comporta și cine era victima!
Pe lângă cruzimea cu care viața acestor persoane este pur și simplu sfâșiată, cartea conține reflecții ale psihologilor, care vin să explice comportamentul agresorului, mai exact ni se oferă posibile cauze ale agresiunii sale.
Femeile sunt învățate cum sa se apere, astfel responsabilitatea fiind mutată pe umerii victimei (statistic vorbind femeile sunt cele care au fost victime ale violului in cele mai multe cazuri comparativ cu numărul bărbaților abuzați), când de fapt societatea ar trebui să se orienteze spre agresor, și ceea ce ar trebui făcut pentru a nu "crește" violatori.
Cât timp am ascultat-o am avut pumnii încleștați de la toată furia trezită in mine de istoriile cu care au avut curaj să ni le împărtășească victimele abuzului sexual.
Violul este unul dintre crimele cele mai odioase comise de "ființa umană", și este foarte important ca victima să conștientizeze că nu este vina ei, că miezul problemei este DOAR agresorul, indiferent ce haine purta, cum se comporta și cine era victima!
Pe lângă cruzimea cu care viața acestor persoane este pur și simplu sfâșiată, cartea conține reflecții ale psihologilor, care vin să explice comportamentul agresorului, mai exact ni se oferă posibile cauze ale agresiunii sale.
Femeile sunt învățate cum sa se apere, astfel responsabilitatea fiind mutată pe umerii victimei (statistic vorbind femeile sunt cele care au fost victime ale violului in cele mai multe cazuri comparativ cu numărul bărbaților abuzați), când de fapt societatea ar trebui să se orienteze spre agresor, și ceea ce ar trebui făcut pentru a nu "crește" violatori.
June 25, 2025
Во время чтения этой книги мурашки бегали по всему телу. Читать было тяжело, а временами хотелось просто закрыть её и не возвращаться. Но всё же — оно того стоит.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews