The Ambassadors: Thinking about Diplomacy from Machiavelli to Modern Times

by Robert Cooper

History does not run in straight lines. Instead of inevitable progress, what we get is more often false starts, blind alleys, random events, good intentions that go wrong. Robert Cooper's incisive and elegant book is therefore not a continuous diplomatic history. Richelieu and Mazarin inhabited a 16th-century world we can hardly imagine today, but it is from their time that we can begin to see the outline of today's Europe.


The Ambassadors includes a brilliant analysis of the people who built the Western side of the Cold War. Henry Kissinger is a pivotal figure in the post-war world, and his story is in some ways he failed in his most important aims and succeeded in ways he never expected. Robert Cooper's pieces together history and considers the illuminating fragments it leaves behind.

Genres: Politics, History, Nonfiction

576 pages, Paperback

First published February 18, 2021

Reviews

[Mircea Petcu · Rating 5 out of 5]

Cardinalul Richelieu a creat un monstru: statul suveran și unitar. Franța a devenit un model pentru majoritatea, dacă nu chiar pentru toate, țările europene - un stat responsabil doar față de el însuși. Franța a fost prima țară care a creat un minister de externe. Doctrina "diplomației continue" a lui Richelieu" însemna un angajament permanent.
Richelieu voia ca Franța să ia locul Spaniei drept cea mai mare putere europeană. Această dorință îi aduce Franței doi dușmani: Spania și Sfântul Imperiu German. Pentru atingerea acestui scop s-a implicat direct (campaniile din nordul Italiei și Spaniei) sau indirect (subvenționând armatele suedeze și olandeze) în conflictele europene. Pe plan intern, a asediat fortărețele hughenote, nu pentru că erau deținute de protestanți, ci pentru că funcționau ca un stat în stat. De asemenea, interzicerea duelului de către rege a făcut parte din efortul de concentrare a puterii într-un stat unitar, marcând începutul monopolului de stat asupra forței. Mușchetarii lui Dumas iubeau duelurile și îl urau pe Richelieu.

Talleyrand a fost ministrul de externe al Franței în timpul lui Napoleon. Acesta a încercat pe diverse căi să tempereze comportamentul lui Napoleon privind politica externă, dar fără succes. Constantele expunerilor sale sunt: nevoia de precauție în relațiile cu Rusia, supremația maritimă britanică și nevoia de echilibru între Austria și tot mai ambițioasa Prusie.
Forța are sens numai ca parte a unei strategii politice. Napoleon nu a înțeles niciodată acest aspect. Până la sfărșitul domniei sale, războiul a devenit un scop în sine, fiind purtat de o armată care nu putea fi susținută decât dacă trăia pe pământurile altor țări. Ideea că un singur om ar putea controla toată Europa cu câtiva camarazi și foști generali servind sub comanda lui ca regi a fost dintotdeauna o fantezie.

Prin personalitățile abordate și prin lentila prin care le-a analizat (realismul), cartea este o completare a cărții "Diplomația" de Henry Kissinger. De altfel, Kissinger are un întreg capitol dedicat.

Recomand

[Wend Wendland · Rating 3 out of 5]

Thorough on the facts and an enjoyable read. More descriptive than analytical however. I would have liked more conceptual analysis of ‘diplomacy’ and more insights into what made each of the book’s subjects a successful diplomat.

[Valeria · Rating 3 out of 5]

This book is not really about diplomacy. It’s a history book, filled with so many details that make the reading too heavy and uninteresting. I struggled to finish it.

[Ruben Diaz-plaja · Rating 4 out of 5]

Through a series of capsule portraits of major diplomats and diplomatic crossroads and turning points, Robert Cooper explores the craft and creativity that constitutes diplomacy, statecraft and grand strategy. The chapters are somewhat formulaic in structure but otherwise clearly written and approachable. This is not a history book as such but more of a personal retelling of episodes that mean much to Cooper the historian-diplomat. The value of the book lies in the way that Cooper intersperses meditations and asides drawn from his own diplomatic experience. One only wishes he would have taken these further sometimes, accentuating the personal dimension. As such though I feel that the best chapters are the ones in which he recounts the founding episodes of the institutions and the order which he has served and known, through portraits of - the Cold War “Olympians” Bevin, Acheson, Marshall, Kennan, and in particular his fascinating portrayal of the German Cold War diplomatic tradition and an insightful and admiring account of Jean Monnet and his practical imagination. The latter portrait is all the more poignant given Cooper’s experience as a former diplomat for the EU and his bitter opposition to Brexit; as such the book feels - though he never says it outright - like a lament for a bygone era of clear-eyed and creative statecraft and imaginative diplomacy.

[Felix Öttl · Rating 4 out of 5]

What an interesting book about the history of diplomacy and important events throughout the western hemisphere. I'd recommend it to anybody interested in history, politics and diplomacy.

[Ady ZYN · Rating 5 out of 5]

„Diplomația este o artă, nu o știință”, conchide autorul la finalul acestei magistrale expuneri când apreciază calitățile diplomației. Cartea este asemănătoare cărții lui Kissinger, „Leadership. Șase studii de strategie mondială”. În cartea sa, Robert Cooper prezintă cronologic subtilitățile gândirii celor care trebuiau să înțeleagă cel mai bine statele și relațiile dintre ele mai ales că „starea naturală” pe care o conceptualizează Hobbes în „Leviatanul”, inevitabila violență ca e unica lege s-a aplicat întotdeauna între marile puteri ale Europei.


Diplomații, cel mai adesea miniștri de externe și rar oficialități de rang înalt, apar ca fiind acele figuri care cel puțin teoretic au o imagine destul de precisă a prezentului, înțeleg trecutul și aspiră spre un viitor favorabil; în practică, complexitatea realității îi mai duc pe acești oameni pe căi greșite, dar în cele din urmă, rezultatul travaliului lor poartă numele de istorie.


Autorul ne prezintă vremurile din care și-au extras experiențele și poveștile de viaă ale acestor fascinante personaje precum Machiavelli, Talleyrand, George Kennan, Dean Acheston, Ernest Bevin sau Jean Monnet, Henry Kissinger; personaje care au transformat lumea prin intervenție asupra puterii politice și au făcut-o prin forța ideilor. 


Pe lângă poveștile personajelor care au construit relațiile dintre forțele opuse, autorul expune și detaliile deosebit de interesante ale unor construcții politico-economice și conflicte regionale sau globale; reconstrucția Europei după cel de-al Doilea Război Mondial și mai departe punerea bazelor politice ale Uniunii Europene și ale NATO la începutul Războiului Rece; criza rachetelor nucleare din Cuba; sau problema celor două Germanii.


Temele sunt complexe, dar Cooper are suficientă experiență că le expună într-un mod plăcut și uneori antrenant; și chiar dacă expunerile au un puternic caracter istoric, față de o carte de istorie, esența care o deosbește de o astfel de carte este tocmai acea tensiune pe care o simte personajul, asupra căruia se îndreaptă atenția autorului, față de evenimentul pe care trebuie să-l disece și să producă decizii ca să maximizeze sau să minimizeze diverse efecte. Astfel că Talleyrand e pus față în față cu un Napoleon belicos și o Europă înspăimântată; un Kennan e pus față în față cu o administrație americană care-i ignoră caracterizările Rusiei; sau un Monnet care înțelege că supraviețuirea postbelică se poate înfăptui doar prin cooperarea forțelor care au fost inamice aproape toată istoria lor.


Este o carte care arată prin povestirile din timpul celor mai importante evenimente istorice care au modelat relațiile internaționale că arta diplomatică este stresantă, dar aduce și satisfacții.

[Adam DuBard · Rating 3 out of 5]

An interesting history of diplomacy and the men who undertake it. I say men because this book focuses almost exclusively on male diplomats, and primarily those from Western nations - which I think is a fairly large blind spot of the book. Additionally, Cooper seems to gloss over some of the mistakes these ambassadors have made that have resulted in the loss of millions of lives - looking at you Kissinger! Overall, I definitely learned a lot from this book, but I think it could have benefited from more diverse perspectives, rather than focusing primarily on America and European nations. For example, the chapters on how smaller nations like Denmark and Finland succeeded in achieving their diplomatic aims were some of the most interesting parts of the book.

[Richard Sisson · Rating 3 out of 5]

An interesting book, but overly long. Primarily focussed on US foreign policy and US and German policy to Europe after World War Two. Learnt a lot about the period. Lots of interesting facts, but not really a lot about diplomacy. Descriptive rather than analytical. Despite its objectives it lacked a core narrative and seemed more a collection of periods and people of interest to the author, with an afterword about the threats to democracy in the UK, which was interesting but seemed completely unrelated. Could have benefitted from a judicious editing. Interesting as history, disappointing as a review and analysis of diplomacy.

[Анди Стойчев · Rating 4 out of 5]

naprevgna me leko

[Teresa Bouza Serrano · Rating 3 out of 5]

Some chapters were quite boring