In constiinta marelui public, Dostoievski este creatorul acelor romane care marcheaza repere fundamentale, transformatoare in evolutia literaturii universale. Insa masa operei dostoievskiene are o textura mult mai densa si mai compacta de atat, constituita din scrieri de intindere mai redusa, dar de aceeasi profunzime. Nopti albe este o nuvela de tinerete in care locul central il ocupa visatorul, ca tip uman care isi intampina cu seninatate nefericirea, considerand-o ceva de la sine inteles. Visul de dragoste se naruie in clipa in care pare implinit, iar visatorul accepta si iarta pentru ca fericirea imaginara, absoluta si neintinata, este tot ce i se cuvine de la viata. Prin contrast, Smerita, scrisa la cateva decenii distanta, este un amplu monolog in care personajul, un barbat egocentric, incapabil de empatie si de comunicare, isi consolideaza justificarile pentru tragedia pe care o provoaca si o traieste. Ceea ce au in comun cele doua nuvele este drama omului captiv in temnita labirintica a propriei minti.
Works, such as the novels Crime and Punishment (1866), The Idiot (1869), and The Brothers Karamazov (1880), of Russian writer Feodor Mikhailovich Dostoyevsky or Dostoevski combine religious mysticism with profound psychological insight.
Fyodor Mikhailovich Dostoevsky composed short stories, essays, and journals. His literature explores humans in the troubled political, social, and spiritual atmospheres of 19th-century and engages with a variety of philosophies and themes. People most acclaimed his Demons(1872) .
Many literary critics rate him among the greatest authors of world literature and consider multiple books written by him to be highly influential masterpieces. They consider his Notes from Underground of the first existentialist literature. He is also well regarded as a philosopher and theologian.
Superbă! Am terminat a doua nuvelă cu inima bătând. Să nu vă închipuiți că îmi părea rău de personaj, căci a fost cam meschin. Toate sentimentele transmise au venit doar din gândurile așezate de autor pe pagină, pe ultima pagină.
Au un anumit dar scriitorii ruși, dezvoltă atât de mult trăirile interioare încât uneori nu mai știi dacă vorbesc despre ei, despre alții sau despre tine.
Întunecime a minții! O, fire omenească! Oamenii sunt singuri pe pământ - asta-i nenorocirea! [...] Se zice că soarele dă viață Universului. Uite, o să răsară soarele, dar priviți-l, zgâiți-vă la el, nu e și soarele mort? Totul e mort și pretutindeni nu vezi decât cadavre. Numai oamenii singuri, singuri, și numai tăcerea din jurul lor - acesta-i întreg pământul!
“De mult pătrunsese în odaie întunericul; de mult sufletul lui vâslea pustiu și trist; o împărăție întreagă de visuri se prăbușise în jur, fără urmă, fără zgomot, ca-n somn, un somn din care el însuși nu-și mai amintea ce-a visat.”
Nopti albe.O nuvela careia i-am dat 3 stele doar pentru ca m-a facut sa rad la un singur paragraf. "Am strans paienjenii.Acum poti sa te insori". Pe premiza ca tara arde si baba se piaptana🤣🤣🤣
“Era o noapte luminată, o noapte cum numai în tinerețe pot fi nopțile, iubitul meu cititor.”
Printre cele mai desăvârșite lecturi de care am avut parte tot anul. “Nopți albe: roman sentimental (din amintirile unui visător)” - nimic mai mult, nimic mai puțin, însă tot ce ar trebui să fie. Subiectivitate dominată de o sensibilitate ieșită din comun, de la început și până la sfârșit, una care ar putea fi atribuită doar unui visător. Atât portretul visătorului, cât și cel al femeii iubite sunt conturate de nenumărate replici care cer să fie recitite, firul narativ țesându-se prin dialoguri savuroase. Deznodământul predă cititorului papucii goi ai visătorului.