What do you think?
Rate this book
Toate păcatele noastre
✪ Nominalizare Cele mai bune cărți ale anului 2021 – Agenția de carte
✪ Nominalizare Tânărul prozator al anului – Gala Tinerilor Scriitori, 2021
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. (Geneza 6:5)
Romanul Toate păcatele noastre este o poveste despre psihologia traumei ignorate, care atinge subtil multe dintre tabuurile societății. O voce proaspătă, un subiect sensibil, o carte despre personalitate, tinerețe și maturitate, dar mai ales despre instabilitatea opiniilor.
„Proza lui Mihail Victus impresionează prin elementul-surpriză, prin dinamica epicității și prin ritmul dens. Este un roman-oglindă, căci el înregistrează imparțial tot ceea ce societatea românească actuală duce, aluvionar și pe alocuri inconștient, după sine.” Ioana Hodârnău
• RECENZII
✪ Nominalizare Tânărul prozator al anului – Gala Tinerilor Scriitori, 2021
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. (Geneza 6:5)
Romanul Toate păcatele noastre este o poveste despre psihologia traumei ignorate, care atinge subtil multe dintre tabuurile societății. O voce proaspătă, un subiect sensibil, o carte despre personalitate, tinerețe și maturitate, dar mai ales despre instabilitatea opiniilor.
„Proza lui Mihail Victus impresionează prin elementul-surpriză, prin dinamica epicității și prin ritmul dens. Este un roman-oglindă, căci el înregistrează imparțial tot ceea ce societatea românească actuală duce, aluvionar și pe alocuri inconștient, după sine.” Ioana Hodârnău
• RECENZII
256 pages, Paperback
Published September 1, 2021
3 people are currently reading
252 people want to read
About the author
Mihail Victus
5 books143 followersPremii proză: Marin Preda, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Radu Rosetti, Alexandru Odobescu (retras pentru neparticipare la premiere), Helion, Vasile Voiculescu (retras pentru neparticipare la premiere), Moștenirea Văcăreștilor, Bogdania, Cristian Săileanu (romanul „Fracturi”), Premiul pentru proză al revistei Ateneu, Premiul pentru proză al revistei Tribuna. Finalist Cartea anului (Agenția de Carte) cu romanele „Fracturi” (2019) și „Toate păcatele noastre” (2021), nominalizat la Tânărul prozator al anului 2021, inclus în proiectul 100 Absolut Artists.
„Unul din cei mai dotați prozatori contemporani.” Radu Aldulescu
„Unul din cei mai dotați prozatori contemporani.” Radu Aldulescu
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 39 reviews
March 24, 2022
DUBIUL PERSISTĂ
Romanul lui Mihail Victus te trage pe nesimțite în vârtejul social românesc plin de praf (a se citi, păcate) ascuns sub covor pentru a menține aparențele. Este ceea ce se observă imediat: „românitatea” societății descrise.
O societate dominată de traume ignorate, cărora nu li se acordă importanța necesară, dar care marchează profund viețile celor implicați. Irina, protagonista romanului, încearcă să-și salveze fratele dintr-o situație dificilă, în timp ce, conștient sau nu, încearcă să se salveze (și) pe ea însăși.
Stilul lui Victus, inconfundabil prin dezvăluirea graduală, prin capacitatea de a descrie întregi psihologii într-o singură frază, te păcălește prin aparenta lui simplitate, implicând de fapt o întreagă gamă de observații dintre cele mai acute.
A nu citi acest roman ar însemna a se preface în continuare că nu există probleme în societatea noastră, a ascunde sub pat un obiect incriminatoriu, a dansa cu un picior în ghips.
Romanul lui Mihail Victus te trage pe nesimțite în vârtejul social românesc plin de praf (a se citi, păcate) ascuns sub covor pentru a menține aparențele. Este ceea ce se observă imediat: „românitatea” societății descrise.
O societate dominată de traume ignorate, cărora nu li se acordă importanța necesară, dar care marchează profund viețile celor implicați. Irina, protagonista romanului, încearcă să-și salveze fratele dintr-o situație dificilă, în timp ce, conștient sau nu, încearcă să se salveze (și) pe ea însăși.
Stilul lui Victus, inconfundabil prin dezvăluirea graduală, prin capacitatea de a descrie întregi psihologii într-o singură frază, te păcălește prin aparenta lui simplitate, implicând de fapt o întreagă gamă de observații dintre cele mai acute.
A nu citi acest roman ar însemna a se preface în continuare că nu există probleme în societatea noastră, a ascunde sub pat un obiect incriminatoriu, a dansa cu un picior în ghips.
July 4, 2022
Zic doar atât: până azi, 4 iulie 2022, am citit majoritatea titlurilor apărute în colecția de autori români contemporani a editurii Litera, și „Toate păcatele noastre” mi se pare lejer cea mai bună.
Read
December 7, 2022RECENZII
Radu Aldulescu: „Mihail Victus, unul din cei mai dotați prozatori contemporani.” Recenzia completă în revista OPT motive.
Adrian G. Romila: „Mozaicat în tehnică și captivant în problematică, romanul cu titlu negruzzian al lui Mihail Victus semnalează o realizare originală în câmpul prozastic autohton.” Recenzia completă pe Semn din Carte.
Adi George Secară: „Difuziunea și infuzia răului, în conexiunile sale cu erotismul și patologia sexuală, cu grade diferite de gravitate (oare?), este, de fapt, tema principală. Dar Răul nu este, nu a fost și nu va fi o chestiune simplă, marea iscusință a scriitorului constând tocmai în această schițare...” Recenzia completă pe BookHub.
Alexandra Olteanu: „Prin romanul Toate păcatele noastre, Mihail Victus își consolidează locul în galeria prozatorilor rafinați, cu apetit pentru radiografia stărilor tulburi, ambivalente. Scriitorul valorifică strălucit tehnica reactivării trecutului pentru a-l așeza sub lupa investigației, insinuând o complicitate artistică fină, gradată de convulsii puternice, convertite în pagini desăvârșite stilistic.” Recenzia completă în revista Convorbiri Literare (PDF, pag. 109-110)
Emanuela Ilie: „Articulată în jurul cîtorva paliere de un interes epic neîndoielnic, mizînd lucid pe partituri narative bine reliefate și pe dialoguri nu întotdeauna marcate grafic, însă de efect, proza incomodă și pe alocuri șocantă a lui Mihail Victus reușește să își cîștige cititorii.” Recenzia completă în revista Convorbiri Literare (PDF, pag. 102)
Omidé Reviews: „Povestea în sine e una foarte captivantă, iar puterea textului, prin naturalețea și fluiditatea sa, e aproape magnetică. Nu a existat niciun moment în care să simt că îmi pierd interesul, curiozitatea a stat cu mine de la început și până la sfârșit. Lucru care, în ochii mei, îi aduce doar cinste unui scriitor.” Recenzia completă AICI
Gabriela Scrie: „Am avut așteptări de la romanul lui Mihail Victus, dar nu atât de mari. Credeam că romanul toate păcatele noastre, Editura Litera, 2021 are să fie o schimbare de paradigmă în subiectele romanelor românești, sau cuminți, sau tocind o temă extrem de exersată, comunismul, a confirmat mai mult decât speram...” Recenzia completă AICI
Dimineți Târzii: „Să susții și să menții în 225 de pagini o tensiune controlată și care să se dezvăluie odată cu mișcarea ochiului, dar care să nu fie plictisitoare, aici intervine geniul lui Mihail Victus.” Recenzia completă AICI
Cronicile R.A.I.: „Toate păcatele noastre este așadar, un roman-lecție, cu multiple direcții de lectură și analiză, un roman, în ultimă instanță, necesar pentru înțelegerea unor fenomene de prea multe ori obscurizate cu bună știință sau din ignoranță crasă. În ceea ce îl privește pe autor, este cât se poate de clar că Mihail Victus, deși la doar al doilea roman, este un prozator de anvergură, cu nerv, stil și profunzime.” Recenzia completă AICI
Radu Aldulescu: „Mihail Victus, unul din cei mai dotați prozatori contemporani.” Recenzia completă în revista OPT motive.
Adrian G. Romila: „Mozaicat în tehnică și captivant în problematică, romanul cu titlu negruzzian al lui Mihail Victus semnalează o realizare originală în câmpul prozastic autohton.” Recenzia completă pe Semn din Carte.
Adi George Secară: „Difuziunea și infuzia răului, în conexiunile sale cu erotismul și patologia sexuală, cu grade diferite de gravitate (oare?), este, de fapt, tema principală. Dar Răul nu este, nu a fost și nu va fi o chestiune simplă, marea iscusință a scriitorului constând tocmai în această schițare...” Recenzia completă pe BookHub.
Alexandra Olteanu: „Prin romanul Toate păcatele noastre, Mihail Victus își consolidează locul în galeria prozatorilor rafinați, cu apetit pentru radiografia stărilor tulburi, ambivalente. Scriitorul valorifică strălucit tehnica reactivării trecutului pentru a-l așeza sub lupa investigației, insinuând o complicitate artistică fină, gradată de convulsii puternice, convertite în pagini desăvârșite stilistic.” Recenzia completă în revista Convorbiri Literare (PDF, pag. 109-110)
Emanuela Ilie: „Articulată în jurul cîtorva paliere de un interes epic neîndoielnic, mizînd lucid pe partituri narative bine reliefate și pe dialoguri nu întotdeauna marcate grafic, însă de efect, proza incomodă și pe alocuri șocantă a lui Mihail Victus reușește să își cîștige cititorii.” Recenzia completă în revista Convorbiri Literare (PDF, pag. 102)
Omidé Reviews: „Povestea în sine e una foarte captivantă, iar puterea textului, prin naturalețea și fluiditatea sa, e aproape magnetică. Nu a existat niciun moment în care să simt că îmi pierd interesul, curiozitatea a stat cu mine de la început și până la sfârșit. Lucru care, în ochii mei, îi aduce doar cinste unui scriitor.” Recenzia completă AICI
Gabriela Scrie: „Am avut așteptări de la romanul lui Mihail Victus, dar nu atât de mari. Credeam că romanul toate păcatele noastre, Editura Litera, 2021 are să fie o schimbare de paradigmă în subiectele romanelor românești, sau cuminți, sau tocind o temă extrem de exersată, comunismul, a confirmat mai mult decât speram...” Recenzia completă AICI
Dimineți Târzii: „Să susții și să menții în 225 de pagini o tensiune controlată și care să se dezvăluie odată cu mișcarea ochiului, dar care să nu fie plictisitoare, aici intervine geniul lui Mihail Victus.” Recenzia completă AICI
Cronicile R.A.I.: „Toate păcatele noastre este așadar, un roman-lecție, cu multiple direcții de lectură și analiză, un roman, în ultimă instanță, necesar pentru înțelegerea unor fenomene de prea multe ori obscurizate cu bună știință sau din ignoranță crasă. În ceea ce îl privește pe autor, este cât se poate de clar că Mihail Victus, deși la doar al doilea roman, este un prozator de anvergură, cu nerv, stil și profunzime.” Recenzia completă AICI
September 29, 2021
Pe Mihail Victus îl citesc de mult timp, dinainte să debuteze în volum. Nu a încetat niciodată să mă surprindă. Dacă despre Fracturi spuneam că este un roman de debut foarte reușit, despre Toate păcatele noastre pot să spun că este un roman și mai bun. Abilitatea lui Mihail de a mă face să intru cu ușurință în poveste și de a mă ține conectată și curioasă până la final am regăsit-o și în acest volum. Am apreciat și cât de bine a reușit să povestească din perspectiva unei femei. Totul este redat cu naturalețe și subtilitate psihologică. Cred că Mihail ar fi fost un excelent psiholog dacă ar fi făcut o reorientare de carieră în această direcție.
Am rezonat cu multe părți din roman. Cu anumite părți din capitolele despre copilărie, cu anumite stări ale Irinei și a relației acesteia cu Horia. Mi-a plăcut foarte mult și finalul!
Toate păcatele noastre este un roman intens, profund, care m-a pus pe gânduri și a câștigat un loc fruntaș în topul preferințelor mele literare.
Am rezonat cu multe părți din roman. Cu anumite părți din capitolele despre copilărie, cu anumite stări ale Irinei și a relației acesteia cu Horia. Mi-a plăcut foarte mult și finalul!
Toate păcatele noastre este un roman intens, profund, care m-a pus pe gânduri și a câștigat un loc fruntaș în topul preferințelor mele literare.
November 25, 2021
În curând recenzie video pe https://youtube.com/c/Bookinista08
Dar ca să nu las lumea în suspans degeaba... Băi, o carte foarte mișto! A avut un potențial fenomenal pentru exploatare psihologică. Însă tocmai asta m-a făcut să scad o stea. Mi s-a părut că autorul se duce în mai multe direcții în paralel, vrea să acopere mai mult teren decât ar fi fost cazul, așa că e doar logic că nu s-a putut exploata la maximum ba povestea de incest, ba povestea de pedofilie. Din punctul ăsta de vedere, am rămas cu o poftă nesatisfăcută ca cititor. Spre sfârșit devenisem chiar dezamăgită, dar există o scenă simbolică în care sora lui Horia își dă seama de ceva anume, și atunci pot spune că încrederea mea în roman a revenit. Oricum, e o carte foarte bună, scrisă foarte bine. Într-un mod pertinent, dacă mă pot exprima așa. Fără senzaționalism ieftin. Doar literatură de calitate. 4 stele cu plus din partea mea.
Dar ca să nu las lumea în suspans degeaba... Băi, o carte foarte mișto! A avut un potențial fenomenal pentru exploatare psihologică. Însă tocmai asta m-a făcut să scad o stea. Mi s-a părut că autorul se duce în mai multe direcții în paralel, vrea să acopere mai mult teren decât ar fi fost cazul, așa că e doar logic că nu s-a putut exploata la maximum ba povestea de incest, ba povestea de pedofilie. Din punctul ăsta de vedere, am rămas cu o poftă nesatisfăcută ca cititor. Spre sfârșit devenisem chiar dezamăgită, dar există o scenă simbolică în care sora lui Horia își dă seama de ceva anume, și atunci pot spune că încrederea mea în roman a revenit. Oricum, e o carte foarte bună, scrisă foarte bine. Într-un mod pertinent, dacă mă pot exprima așa. Fără senzaționalism ieftin. Doar literatură de calitate. 4 stele cu plus din partea mea.
December 28, 2021
E dificil să scrii despre un roman care are atat de multe review-uri bune, stranse in asa scurt timp. Autorul e, clar, cat se poate de popular, chiar dacă tu nu auziseși de el si parca nu-ti vine sa-i umbrești aura cu cârcoteliile proprii (mai ales ca tot in urma uneia, ai primit si cartea). In acelasi timp insa, te simti datoare sa-ti justifici neacordarea tuturor stelutelor. Asa ca o faci.. ca asta esti.
Cartea aduce in prim-plan (si bine că o face) un subiect sensibil- abuzul sexual. Avem de-a face cu, hai sa zicem, doua episoade-cheie, reale sau aparente/imaginate, ca de fapt naratoarea nu-l vede pe niciunul, iar, in linii mari, toata cartea e un joc al sugestiilor pornind de la o acuzatie care i se aduce fratelui său, Horia, din partea unei eleve. Totodata, cartea se concentrează pe relatia dintre cei doi frati, instrainati in prezent, dar care pe vremuri fuseseră intr-atat de apropiati incat isi exploraseră propriile sexualitati intr-un mod as zice usor bizar (a se citi incestual) odata cu intrarea in adolescenta. Avand datele astea ale problemei, naratiunea curge lejer, cu salturi intre planuri temporale si sfidand conventiile de punctuatie (liniutele de dialog dispar, nu stiu exact de ce). Cartea e cu sigurantă page-turner, bine scrisă, deci ideală pentru cei care deplang moartea actiunii in literatura românească contemporană.
Pentru mine, tocmai abundenta evenimentelor si ușoara previzibilitate a (falsului) deznodământ m-au făcut sa ma gândesc la carte mai degrabă ca la un scenariu de film. Un soi de fast and furios, dar fără mașini. (ma rog, sigur, putem lua in considerare condusul nebunesc al Irinei de la începutul, amintit de prea multe ori). Astfel, eu n-am reușit să ajung la profunzimile personajelor, ba chiar mi-au părut grosiere tușele in care au fost schițate. Ea, dincolo de presupusa/visata emancipare, dată eventual doar de relatia pe care o are cu o fată, preia intru totul atribuțiile unei mame-toxice, iar muțenia lui contrasteaza atât de evident putinele sale ieșiri agresive, dar si supraprotectoratul soră-sii încât devine chiar enervant pe alocuri. Pentru el totul e o “bârfă” (un cuvant abuzat in carte, as zice)preferând să se retragă in propriul cocon, lăsându-le pe fete să-si facă treaba.
In plus, din dorința de a sublinia si mai mult presupusa realitate, autorul imi pare ca a inclus prea multe detalii patetice- cartea care-i cade in mâini Irinei e taman Lolita (cred ca tot aranjatul acela de cărți putea fi omis), găsirea obiectului-simbol sub pat, despre care, ce sa vezi, nici nu va vorbi, prietenul lui Horia care se aliază cu sora neînfricată si se prezintă in incinta instituțiilor, in nu știu ce uniforma (n-am reținut gradul) pentru a spori credibilitatea intervenției lor, aparitia tatălui spre finalul romanului, cu un picior in groapa, cerând iertarea. In general, am avut impresia ca e prea mult, pentru prea putine pagini.
Sigur ca miza cărții nu e rezolvarea cazului, cat mai degrabă jocul ăsta încâlcit (sau nu prea) al aparentelor impuse de societate. De orice societate. Despre ce alegem să vorbim si ce alegem să punem sub preș? Care fraze rămân neterminate? Există consecințe?si daca da, de ce natură? Dar in ansamblu, răul asta, păcatul originar/ereditar din viața personajelor, pentru mine ar fi trebuit sa aibă niște puncte de prindere mult mai solide in text, nefiind suficientă inventarierea unor (prea multe) locuri comune.
( detaliile care mi-au plăcut cu adevărat au fost referințele muzicale si infinitele pahare de vin băute de fete 🍷+ coperta ).
Cartea aduce in prim-plan (si bine că o face) un subiect sensibil- abuzul sexual. Avem de-a face cu, hai sa zicem, doua episoade-cheie, reale sau aparente/imaginate, ca de fapt naratoarea nu-l vede pe niciunul, iar, in linii mari, toata cartea e un joc al sugestiilor pornind de la o acuzatie care i se aduce fratelui său, Horia, din partea unei eleve. Totodata, cartea se concentrează pe relatia dintre cei doi frati, instrainati in prezent, dar care pe vremuri fuseseră intr-atat de apropiati incat isi exploraseră propriile sexualitati intr-un mod as zice usor bizar (a se citi incestual) odata cu intrarea in adolescenta. Avand datele astea ale problemei, naratiunea curge lejer, cu salturi intre planuri temporale si sfidand conventiile de punctuatie (liniutele de dialog dispar, nu stiu exact de ce). Cartea e cu sigurantă page-turner, bine scrisă, deci ideală pentru cei care deplang moartea actiunii in literatura românească contemporană.
Pentru mine, tocmai abundenta evenimentelor si ușoara previzibilitate a (falsului) deznodământ m-au făcut sa ma gândesc la carte mai degrabă ca la un scenariu de film. Un soi de fast and furios, dar fără mașini. (ma rog, sigur, putem lua in considerare condusul nebunesc al Irinei de la începutul, amintit de prea multe ori). Astfel, eu n-am reușit să ajung la profunzimile personajelor, ba chiar mi-au părut grosiere tușele in care au fost schițate. Ea, dincolo de presupusa/visata emancipare, dată eventual doar de relatia pe care o are cu o fată, preia intru totul atribuțiile unei mame-toxice, iar muțenia lui contrasteaza atât de evident putinele sale ieșiri agresive, dar si supraprotectoratul soră-sii încât devine chiar enervant pe alocuri. Pentru el totul e o “bârfă” (un cuvant abuzat in carte, as zice)preferând să se retragă in propriul cocon, lăsându-le pe fete să-si facă treaba.
In plus, din dorința de a sublinia si mai mult presupusa realitate, autorul imi pare ca a inclus prea multe detalii patetice- cartea care-i cade in mâini Irinei e taman Lolita (cred ca tot aranjatul acela de cărți putea fi omis), găsirea obiectului-simbol sub pat, despre care, ce sa vezi, nici nu va vorbi, prietenul lui Horia care se aliază cu sora neînfricată si se prezintă in incinta instituțiilor, in nu știu ce uniforma (n-am reținut gradul) pentru a spori credibilitatea intervenției lor, aparitia tatălui spre finalul romanului, cu un picior in groapa, cerând iertarea. In general, am avut impresia ca e prea mult, pentru prea putine pagini.
Sigur ca miza cărții nu e rezolvarea cazului, cat mai degrabă jocul ăsta încâlcit (sau nu prea) al aparentelor impuse de societate. De orice societate. Despre ce alegem să vorbim si ce alegem să punem sub preș? Care fraze rămân neterminate? Există consecințe?si daca da, de ce natură? Dar in ansamblu, răul asta, păcatul originar/ereditar din viața personajelor, pentru mine ar fi trebuit sa aibă niște puncte de prindere mult mai solide in text, nefiind suficientă inventarierea unor (prea multe) locuri comune.
( detaliile care mi-au plăcut cu adevărat au fost referințele muzicale si infinitele pahare de vin băute de fete 🍷+ coperta ).
May 5, 2022
Recenzie 2022
Am citit încă o dată cartea asta, de data asta cu pixul și etichete (tabs) în mână, ca să pot sublinia ce mă interesa pentru un articol. Și da, mi-a plăcut și de data asta la fel de mult. Dacă nu chiar mai mult! Când am terminat-o am simțit un gol în stomac. Multe m-au încercat. Ușurare, că am reușit să găsesc ce voiam. Tristețe, că e gata. Fericire, că a fost minunată ca prima dată (sau chiar mai minunată, dacă mi se permite să folosesc acest adjectiv deja extrem la gradul comparativ:)) ). Dor, că mi-a fost dor de cartea asta. Liniște, că pot să revin la ea când vreau.
Vreau să mai citesc de la autorul acesta.
Vreau să citesc și să recitesc Toate păcatele noastre până când mă voi pierde cu totul între paginile ei. Vreau să fiu parte din carte, vreau...vreau...vreau.
Recenzie 2021
Doamne, ce bine era dacă romanul ăsta era puțin mai lung.
Felul de a scrie e sublim. M-a captivat din prima și m-a ținut cu sufletul la gură pînă la final. Eram dispusă să continui acest roman și dacă ar fi avut încă 100 de pagini. Ceea ce nu m-ar fi deranjat deloc. Și 1000 dacă avea și tot le citeam!
Subiectele abordate sunt dintre cele mai vaste și mai controversate. Exact pe gustul meu. Normal că tabuurile societății mă atrag și mă fascinează. Say taboo and I'm sold :))
Deci, da! Clar da! RECOMAAAAAND ROMANUL ĂSTA ABSOLUT FANTASTIC DACĂ! ȘI! NUMAI! DACĂ! sunteți ok în ce privește teme considerate controversale.
Altfel, nu! Nu e pentru voi și nu vă va plăcea.
Cred că e unul dintre romanele acelea pe care fie le iubești de nu mai poți, fie le urăști de moarte!
Cheers to controversial and taboo topics! Hai noroc!
Am citit încă o dată cartea asta, de data asta cu pixul și etichete (tabs) în mână, ca să pot sublinia ce mă interesa pentru un articol. Și da, mi-a plăcut și de data asta la fel de mult. Dacă nu chiar mai mult! Când am terminat-o am simțit un gol în stomac. Multe m-au încercat. Ușurare, că am reușit să găsesc ce voiam. Tristețe, că e gata. Fericire, că a fost minunată ca prima dată (sau chiar mai minunată, dacă mi se permite să folosesc acest adjectiv deja extrem la gradul comparativ:)) ). Dor, că mi-a fost dor de cartea asta. Liniște, că pot să revin la ea când vreau.
Vreau să mai citesc de la autorul acesta.
Vreau să citesc și să recitesc Toate păcatele noastre până când mă voi pierde cu totul între paginile ei. Vreau să fiu parte din carte, vreau...vreau...vreau.
Recenzie 2021
Doamne, ce bine era dacă romanul ăsta era puțin mai lung.
Felul de a scrie e sublim. M-a captivat din prima și m-a ținut cu sufletul la gură pînă la final. Eram dispusă să continui acest roman și dacă ar fi avut încă 100 de pagini. Ceea ce nu m-ar fi deranjat deloc. Și 1000 dacă avea și tot le citeam!
Subiectele abordate sunt dintre cele mai vaste și mai controversate. Exact pe gustul meu. Normal că tabuurile societății mă atrag și mă fascinează. Say taboo and I'm sold :))
Deci, da! Clar da! RECOMAAAAAND ROMANUL ĂSTA ABSOLUT FANTASTIC DACĂ! ȘI! NUMAI! DACĂ! sunteți ok în ce privește teme considerate controversale.
Altfel, nu! Nu e pentru voi și nu vă va plăcea.
Cred că e unul dintre romanele acelea pe care fie le iubești de nu mai poți, fie le urăști de moarte!
Cheers to controversial and taboo topics! Hai noroc!
August 7, 2025
Cam atât de mult meritã. Sau de puțin. Nu înteleg premiile si vâlva pe care a produs-o. Am citit-o greu, foarte greu, deṣi nu era nimic dificil acolo, subiect tipic ṣtirilor de la ora 17.00. Ce m-a frânat: autorul a bifat neaṣteptat de multe dintre cliṣeele timpurilor noastre, de la ticurile verbale româno-english, apoi relația gay ṣi pânã la reacția în masã când se produce un scandal cu iz sexual. Ce am apreciat este însăṣi sãmânța de scandal, dezvãluirea ṣi disecarea ei, posibilitatea ca persoanele mature sã se foloseascã de puterea ṣi de carisma lor în relația cu copiii / adolescenții - acesta este un fapt real, câti unchi binevoitori , profesori sau instructori de dans au profitat de statutul lor ṣi au traumatizat / abuzat copii nevinovați (*deṣi aici a fost alarmã falsã/previzibil, nu divulg eu acum mare secret).
O sã-l mai citesc pe Mihail Victus, în "Fracturi" a fost mult mai bun.
Dar mãcar coperta e frumoasã, nu-i aṣa? 😊
O sã-l mai citesc pe Mihail Victus, în "Fracturi" a fost mult mai bun.
Dar mãcar coperta e frumoasã, nu-i aṣa? 😊
March 10, 2022
Toate păcatele noastre este un roman despre legăturile de familie, influența unei educații stricte, bazate pe religie, autocunoaștere și afirmare a sinelui. Acțiunea este observată strict din perspectiva Irinei, care se adeverește un narator bun, care nu ascunde nimic din trecutul ei și fratelui său, Horia.
Recenzia mea o găsiți aici.
Recenzia mea o găsiți aici.
February 26, 2023
Nu prea știu ce să cred despre romanul ăsta. Parcă a fost bun, ușor de citit, de înțeles, dar i-a lipsit ceva sau chiar mai multe.
Toată povestea se învârte în jurul a două abuzuri, cumva. Unul din copilărie, care a apropiat și îndepărtat, în același timp, doi frați. Deși de aici mai mult m-a frapat izul de normalitate cu care protagonista vedea atracția sexuală incestuoasă dintre ei. Și un presupus abuz din prezent, al unui profesor față de elevă. Irina, sora, protagonista, cu un fel de savior complex (asistentă socială și protectoarea fratelui), are dificultăți în a numi abuzul abuz și în a vedea niște derapaje de comportament în relația cu fratele ei, indiferent câtă retrospecție face. Și toată această harababură psihologică e menită să creeze tensiune, deși firul narativ nu oferă nimic care s-o justifice în final. Multe uși sunt deschise fără să existe nimic acolo (Gabriel Teodorovici, fotografia din ziar, Lolita, pantalonii scurți). Totul se încheie prea repede.
Cred că tot bagajul emoțional al Irinei și comportamentul ei vor să ne arate că oamenii își spun poveștile de care au nevoie pentru a se simți împăcați și bine cu ei înșiși.
Al doilea abuz, scandalul, care este, de fapt, mobilul romanului, avea mult mai mult potențial. Putea fi dezvoltat mai bine.
(NB: Oamenii din jurul meu zic telefoane, nu mobile. Poate sunt eu din altă generație.)
3,5/5
Toată povestea se învârte în jurul a două abuzuri, cumva. Unul din copilărie, care a apropiat și îndepărtat, în același timp, doi frați. Deși de aici mai mult m-a frapat izul de normalitate cu care protagonista vedea atracția sexuală incestuoasă dintre ei. Și un presupus abuz din prezent, al unui profesor față de elevă. Irina, sora, protagonista, cu un fel de savior complex (asistentă socială și protectoarea fratelui), are dificultăți în a numi abuzul abuz și în a vedea niște derapaje de comportament în relația cu fratele ei, indiferent câtă retrospecție face. Și toată această harababură psihologică e menită să creeze tensiune, deși firul narativ nu oferă nimic care s-o justifice în final. Multe uși sunt deschise fără să existe nimic acolo (Gabriel Teodorovici, fotografia din ziar, Lolita, pantalonii scurți). Totul se încheie prea repede.
Cred că tot bagajul emoțional al Irinei și comportamentul ei vor să ne arate că oamenii își spun poveștile de care au nevoie pentru a se simți împăcați și bine cu ei înșiși.
Al doilea abuz, scandalul, care este, de fapt, mobilul romanului, avea mult mai mult potențial. Putea fi dezvoltat mai bine.
(NB: Oamenii din jurul meu zic telefoane, nu mobile. Poate sunt eu din altă generație.)
3,5/5
January 22, 2022
5* fără rezerve.
O carte pentru care „foarte bună” e insuficient.
Personaje profunde, o copilărie care se dezvăluie succesiv, cu sechelele pe care evenimentele ei le-au lăsat în adulții de azi, o intrigă simplă, dar percutantă, care se ramifică suficient cât să fie credibilă și ușor de urmărit.
Stilul e unul curat, eficient și direct. Lectura nu obosește nici prin stil, nici prin divagații sau complicații nenecesare.
Finalul mi-a părut foarte echilibrat, modul în care conflictul e rezolvat, dar suspiciunile nu sunt complet eliminate funcționând perfect. Iar faptul că nu există niciun fir lăsat în aer dă o notă bună compoziției per total.
O carte pentru care „foarte bună” e insuficient.
Personaje profunde, o copilărie care se dezvăluie succesiv, cu sechelele pe care evenimentele ei le-au lăsat în adulții de azi, o intrigă simplă, dar percutantă, care se ramifică suficient cât să fie credibilă și ușor de urmărit.
Stilul e unul curat, eficient și direct. Lectura nu obosește nici prin stil, nici prin divagații sau complicații nenecesare.
Finalul mi-a părut foarte echilibrat, modul în care conflictul e rezolvat, dar suspiciunile nu sunt complet eliminate funcționând perfect. Iar faptul că nu există niciun fir lăsat în aer dă o notă bună compoziției per total.
November 4, 2021
"Toate păcatele noastre", Mihail Victus
Editura Litera
Colecția: biblioteca de proză contemporană
An apariție: 2021
Nr. pagini: 256
"Înaintăm în viață și propriile vieți devin mici planete, continuăm să orbităm unii în jurul altora, fiecare planetă cu alt ecosistem, ne putem vizita doar în echipamente de cosmonauți și nici atunci nu suntem în perfectă siguranță, poate apărea o fisură în orice moment."
Aș propune acest roman pentru un club de lectură. Sunt convinsă că ar da naștere unor discuții interesante și incitante pe marginea mai multor tabuuri contextuale.
Romanul lui Mihail Victus este bine închegat. Scris sigur, dar în același timp lejer, te captivează de la prima până la ultima pagină.
"Adulții sunt doar niște copii mari, mai sensibili, mai morocănoși, cărora le e mai greu să se-nțeleagă unii cu alții. La fel deveniserăm și noi."
Autorul a ales să abordeze subiecte sensibile în zilele noastre. Un profesor acuzat de hărțuire sexuală, o elevă îndrăgostită de profesor, un tată autoritar și habotnic, o mamă "unealtă în mâna bărbaților", un unchi ce-și abuzează nepoata, un cuplu de lesbiene, religia ca armă sau viciu.
Iubim în moduri diferite. Și infinite. Irina a experimentat multe feluri de iubire. Ea a ales să lupte pentru fratele ei, Horia, alături de iubita sa, Tania. Dincolo de limite.
Este povestea acelei laturi din noi înșine pe care o ascundem cu grijă, dar și a celei pe care vrem s-o dezvăluim celorlalți, a lucrurilor care ne învrăjbesc, dar și a celor care ne apropie.
Pe Horia și Irina îi leagă o copilărie nu chiar roz. Secretele tumultoase, amintirile de tot felul îi îndepărtează. Se regăsesc în momentul în care Horia, actualul suspendat profesor de istorie și sport, e acuzat de abuz sexual asupra minorilor.
Irina, vocea narativă a romanului, este încăpățânată, neconvențională. Ea învață să lupte pentru a-și proteja fratele de bârfele apărute în media. Horia pare un introvertit, dar și un bărbat care se bazează întotdeauna pe propria intuiție, care renaște din cenușă de câte ori este nevoie, însă asupra căruia amprentele traumelor din copilărie își spun cuvântul.
"Unul din lucrurile la care oamenii continuă să exceleze e arătatul cu degetul, cu cât răul descoperit la ceilalți pare mai mare, cu atât își fac o părere mai bună despre ei înșiși."
Mi-au plăcut cele câteva idei din fundalul romanului care subliniază, subtil ce-i drept, drama societății noastre în care banii și statutul guvernează regulile, în care președintele își permite o vacanță la ski.
Pe de altă parte, aș fi vrut să-l cunosc mai bine pe Horia. Am rămas cu nemulțumirea că personajul nu a fost exploatat îndeajuns.
Parcursul lecturii m-a dus cu gândul de câteva ori la "Hibiscus purpuriu" a Chimamandei Ngozi Adichie. Același tată fanatic religios și mătușa care le arată copiilor o altă lume sunt doar două dintre asemănări.
Lucrurile nu sunt niciodată atât de rele precum par, așa cum nici păcatele nu-s de neiertat. Recomand cartea cu drag!
Editura Litera
Colecția: biblioteca de proză contemporană
An apariție: 2021
Nr. pagini: 256
"Înaintăm în viață și propriile vieți devin mici planete, continuăm să orbităm unii în jurul altora, fiecare planetă cu alt ecosistem, ne putem vizita doar în echipamente de cosmonauți și nici atunci nu suntem în perfectă siguranță, poate apărea o fisură în orice moment."
Aș propune acest roman pentru un club de lectură. Sunt convinsă că ar da naștere unor discuții interesante și incitante pe marginea mai multor tabuuri contextuale.
Romanul lui Mihail Victus este bine închegat. Scris sigur, dar în același timp lejer, te captivează de la prima până la ultima pagină.
"Adulții sunt doar niște copii mari, mai sensibili, mai morocănoși, cărora le e mai greu să se-nțeleagă unii cu alții. La fel deveniserăm și noi."
Autorul a ales să abordeze subiecte sensibile în zilele noastre. Un profesor acuzat de hărțuire sexuală, o elevă îndrăgostită de profesor, un tată autoritar și habotnic, o mamă "unealtă în mâna bărbaților", un unchi ce-și abuzează nepoata, un cuplu de lesbiene, religia ca armă sau viciu.
Iubim în moduri diferite. Și infinite. Irina a experimentat multe feluri de iubire. Ea a ales să lupte pentru fratele ei, Horia, alături de iubita sa, Tania. Dincolo de limite.
Este povestea acelei laturi din noi înșine pe care o ascundem cu grijă, dar și a celei pe care vrem s-o dezvăluim celorlalți, a lucrurilor care ne învrăjbesc, dar și a celor care ne apropie.
Pe Horia și Irina îi leagă o copilărie nu chiar roz. Secretele tumultoase, amintirile de tot felul îi îndepărtează. Se regăsesc în momentul în care Horia, actualul suspendat profesor de istorie și sport, e acuzat de abuz sexual asupra minorilor.
Irina, vocea narativă a romanului, este încăpățânată, neconvențională. Ea învață să lupte pentru a-și proteja fratele de bârfele apărute în media. Horia pare un introvertit, dar și un bărbat care se bazează întotdeauna pe propria intuiție, care renaște din cenușă de câte ori este nevoie, însă asupra căruia amprentele traumelor din copilărie își spun cuvântul.
"Unul din lucrurile la care oamenii continuă să exceleze e arătatul cu degetul, cu cât răul descoperit la ceilalți pare mai mare, cu atât își fac o părere mai bună despre ei înșiși."
Mi-au plăcut cele câteva idei din fundalul romanului care subliniază, subtil ce-i drept, drama societății noastre în care banii și statutul guvernează regulile, în care președintele își permite o vacanță la ski.
Pe de altă parte, aș fi vrut să-l cunosc mai bine pe Horia. Am rămas cu nemulțumirea că personajul nu a fost exploatat îndeajuns.
Parcursul lecturii m-a dus cu gândul de câteva ori la "Hibiscus purpuriu" a Chimamandei Ngozi Adichie. Același tată fanatic religios și mătușa care le arată copiilor o altă lume sunt doar două dintre asemănări.
Lucrurile nu sunt niciodată atât de rele precum par, așa cum nici păcatele nu-s de neiertat. Recomand cartea cu drag!
March 11, 2022
O carte scrisa bine, cu un stil cursiv, fara poticneli, sustinut de la cap la coada. Avem de-a face cu o voce feminina, un pariu al autorului as zice, pe care eu spun ca l-a castigat
Povestea curge si ea, te face curios, finalul sta bine in picioare. Subiectul interesant, trauma trata subtil si cu implicatii psihologice bine dozate, evocarile bune, fara patetism, fara epatari.
Eu il declar un roman reusit si il felicit pe autor. Abia astept sa vad urmatoarele carti
Povestea curge si ea, te face curios, finalul sta bine in picioare. Subiectul interesant, trauma trata subtil si cu implicatii psihologice bine dozate, evocarile bune, fara patetism, fara epatari.
Eu il declar un roman reusit si il felicit pe autor. Abia astept sa vad urmatoarele carti
October 3, 2021
Are MV un fel al lui de a te face să nu poți lăsa cartea din mână pe care eu l-am întâlnit la foarte puțini autori. Scriitura este matură, excelent strunită, toate ingredientele sunt bine dozate. Nu am simțit nicio secundă că este vorba de un autor român, nu am întâlnit niciun clișeu mioritic, nicio prejudecată, ci mai degrabă m-am dus cu gândul la un autor atemporal, aspațial, la un clasic, de fapt.
Am apreciat în mod deosebit cum au fost redate amintirile din copilăria marcată de rigorile religioase, de severitatea tatălui și de prezența mai mult absentă a părții materne și cum a reușit această triadă nefericită să-și pună amprenta pe toată viața Irinei și a lui Horia.
Un copil care trăiește într-un astfel de mediu ajunge să-și facă singur dreptate, să se răzvrătească și să-și caute propria cale, asta în rarele momente când nu rămâne cu sechele de ordin psihic.
Care sunt toate păcatele celor doi frați? Nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos decât cele ale tuturor oamenilor. Suntem rezultatul mai multor fapte, situații și relații, unele incontrolabile, care ne șlefuiesc și ne transformă în ceea ce suntem sau vom fi. Asta e lupta noastră!
Felicitări, Mihai! E mereu o adevărată plăcere să te citesc!
Am apreciat în mod deosebit cum au fost redate amintirile din copilăria marcată de rigorile religioase, de severitatea tatălui și de prezența mai mult absentă a părții materne și cum a reușit această triadă nefericită să-și pună amprenta pe toată viața Irinei și a lui Horia.
Un copil care trăiește într-un astfel de mediu ajunge să-și facă singur dreptate, să se răzvrătească și să-și caute propria cale, asta în rarele momente când nu rămâne cu sechele de ordin psihic.
Care sunt toate păcatele celor doi frați? Nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos decât cele ale tuturor oamenilor. Suntem rezultatul mai multor fapte, situații și relații, unele incontrolabile, care ne șlefuiesc și ne transformă în ceea ce suntem sau vom fi. Asta e lupta noastră!
Felicitări, Mihai! E mereu o adevărată plăcere să te citesc!
June 13, 2022
Și-a hărțuit profesorul Horia eleva sau nu? Suspansul se intensifică până la final, misterul continuă și după, dar întrebarea care contează este ce vrea Irina, sora lui Horia? Aș zice că adevărul despre Horia l-a găsit, deși nu prea l-a căutat. Cred că partea ușor nemultumitoare este că autorul îi permite Irinei sa își nege adevărul chiar și la final.
Cartea asta are un înveliș comercial, dar are multe dedesubturi. Voi mai încerca de la autor.
Cartea asta are un înveliș comercial, dar are multe dedesubturi. Voi mai încerca de la autor.
September 29, 2021
„Toate păcatele noastre” aglutinează o țesătură complexă de vinovății, spaime și traume, pariind pe-un neorealism eclectic, în care elemente de policier, thriller psihologic și courtroom drama metabolizează o proză încărcată de suspans, impecabil șlefuită. Trama crește la foc mărunt, cu amplitudine cinematografică, în trena unei strategii epice riguroase. Fără malformații eseistice sau poliloghii postmoderne. Introspecția nu cade în narcisism, erotismul nu o dă în streche pornografică, informația juridică este dozată fix cât trebuie, iar planurile narative se întrepătrund firesc în dinamica liniară a scenelor, fără excese de tehnicitate literară. Mihail Victus știe CÂT și CUM să estompeze evidențele, explorând cu înțelepciune metoda aluzivului și-a tergiversării și construindu-și problematica socială cu răbdarea unui împletitor de nuiele.
E dificil să scrii, bărbat fiind, la persoana I din perspectiva unei femei. Iar la capitolul ăsta, veți vedea, Mihail Victus dă dovadă de-o fascinantă superputere.
Un excelent prozator al Fricii.
E dificil să scrii, bărbat fiind, la persoana I din perspectiva unei femei. Iar la capitolul ăsta, veți vedea, Mihail Victus dă dovadă de-o fascinantă superputere.
Un excelent prozator al Fricii.
May 16, 2022
Cu un final neașteptat, dinamică, pe alocuri psihologică și surprinzătoare, Toate păcatele noastre are toate Ingredientele unei cărți bune. Recomand cartea lui Mihail Victus. Nu dezamăgește!
April 30, 2022
Foarte reușit personajul feminin de a ajuns să mă enerveze în halul ăsta, Irina suferă de sindromul salvatorului, dar nu are puterea să conștientizeze că tot ce încearcă să facă pentru fratele ei este, de fapt, despre și pentru ea. Am simțit că mai mult îl încurcă. La nivel de discurs, mai ales când relata despre întâmplările din copilărie și adolescență, mi s-a părut că se calibrează cu vârsta despre care vorbea, nu părea al unei femei de 35 de ani.
Horia. Fratele Irinei. Nu știu dacă era intenția autorului sau e felul meu de a mă raporta la personajele dubioase, dar mi-a plăcut din primul moment, până la final. Bine construit, felul lui de-a fi mi s-a părut exact ce trebuie în decorul unei Irine disperate din prezent sau al tatălui fanatic religios de mai demult. Nu m-a interesat adevărul, acuzația care i s-a adus nu mi-a dat peste cap atracția imediată față de el - ceea ce poate fi rezultat al unei scrieri de geniu, similar lui Nabokov care cu Lolita a reușit să mă facă la cap și să fiu avocatul diavolului (adică al lui Humbert).
Sigur, cartea este despre îndoială - atât a Irinei, dar și a noastră, a cititorilor -, dar poveștile secundare sunt atat de bine gândite și scrise încât te fac să mai uiți de ce vrei să afli de fapt.
Faptul că finalul e abrupt și te lasă oarecum în aer primește de la mine nota 10, e genul meu de final.
Am apreciat elementele qeer, îmi plac, aș fi zis că voiam mai mult, dar de fapt nu era cazul, nu despre asta era vorba aici.
Realismul tranșant este genul meu preferat, deci nota zece și aici.
Recomand? Da. (Cartea asta ar fi bună și pentru programa școlară aș zice)
Horia. Fratele Irinei. Nu știu dacă era intenția autorului sau e felul meu de a mă raporta la personajele dubioase, dar mi-a plăcut din primul moment, până la final. Bine construit, felul lui de-a fi mi s-a părut exact ce trebuie în decorul unei Irine disperate din prezent sau al tatălui fanatic religios de mai demult. Nu m-a interesat adevărul, acuzația care i s-a adus nu mi-a dat peste cap atracția imediată față de el - ceea ce poate fi rezultat al unei scrieri de geniu, similar lui Nabokov care cu Lolita a reușit să mă facă la cap și să fiu avocatul diavolului (adică al lui Humbert).
Sigur, cartea este despre îndoială - atât a Irinei, dar și a noastră, a cititorilor -, dar poveștile secundare sunt atat de bine gândite și scrise încât te fac să mai uiți de ce vrei să afli de fapt.
Faptul că finalul e abrupt și te lasă oarecum în aer primește de la mine nota 10, e genul meu de final.
Am apreciat elementele qeer, îmi plac, aș fi zis că voiam mai mult, dar de fapt nu era cazul, nu despre asta era vorba aici.
Realismul tranșant este genul meu preferat, deci nota zece și aici.
Recomand? Da. (Cartea asta ar fi bună și pentru programa școlară aș zice)
October 30, 2021
Toate păcatele noastre” este a doua carte semnată de Mihail Victus care ajunge în biblioteca mea. Am citit-o rapid, însă după finalizarea acesteia am avut nevoie de câteva zile pentru a-mi așeza gândurile. Este genul de lectură care te provoacă și care îți oferă subiecte mai puțin întâlnite sau acceptate în societate.
Cu siguranță că am mai întâlnit în cărți discuții legate despre persoanele cu aceeași orientare sexuală sau despre o educație religioasă mult prea drastică, însă nu toate în aceleași pagini. Subiectele de interes atinse au fost într-un număr mare și în timp ce le identificam am simțit un fel de răbufnire față de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. O invitație la a privi lucrurile în față și de a decide singuri dacă vrem să le realizăm sau acceptăm.
Editura Litera
Mihail Victus
https://cartoteka.ro/recenzie-toate-p...
Cu siguranță că am mai întâlnit în cărți discuții legate despre persoanele cu aceeași orientare sexuală sau despre o educație religioasă mult prea drastică, însă nu toate în aceleași pagini. Subiectele de interes atinse au fost într-un număr mare și în timp ce le identificam am simțit un fel de răbufnire față de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. O invitație la a privi lucrurile în față și de a decide singuri dacă vrem să le realizăm sau acceptăm.
Editura Litera
Mihail Victus
https://cartoteka.ro/recenzie-toate-p...
October 22, 2021
"Dacă nu e îndreptată într-o direcție anume, mintea omului își permite să se plimbe în voie, să se abată de pe drumurile principale."
Cartea m-a făcut să cred până la ultima pagină că asta nu e tot, ca se mai întâmplă ceva. M-am învârtit în jurul propriei cozi datorită plot-ului, care, deși nu a fost central, a fost atât de bun încât să mă mut, la momente cheie, de pe o parte pe alta a baricadei.(" Și nici eu nu am vorbit.")
Ei doi sunt realități verosimile. M-am gândit de multe ori că unii frați așa se comportă, de la grija necontenită, maternă, bolnavicioasă a Irinei, până la imperturbabilitatea imatură a lui Horia, în special în relația cu sieși. Mi-a plăcut, recomand și pentru plot, dar îndeosebi pentru explorarea relațiilor interumane din perspectiva Irinei.
Cartea m-a făcut să cred până la ultima pagină că asta nu e tot, ca se mai întâmplă ceva. M-am învârtit în jurul propriei cozi datorită plot-ului, care, deși nu a fost central, a fost atât de bun încât să mă mut, la momente cheie, de pe o parte pe alta a baricadei.(" Și nici eu nu am vorbit.")
Ei doi sunt realități verosimile. M-am gândit de multe ori că unii frați așa se comportă, de la grija necontenită, maternă, bolnavicioasă a Irinei, până la imperturbabilitatea imatură a lui Horia, în special în relația cu sieși. Mi-a plăcut, recomand și pentru plot, dar îndeosebi pentru explorarea relațiilor interumane din perspectiva Irinei.
August 14, 2022
Un roman psihologic foarte bine scris, plin de tensiune și răsturnări de situație. Autorul este un narator excelent, l-aș asculta fascinată și dacă ar povesti cum s-a plimbat cu bicicleta prin parc. Asta înseamnă talent!
December 19, 2022
Dupa ce am citit si Fracturi pot spune ca sunt un fan declarat al stiului lui Mihail Victus, un stil direct ce vorbeste fara manajamente despre o realitate pe care ne ferim uneori sa o expunem verbal.
Toate păcatele noastre este in topul cartilor citite de mine in 2022.
In acest roman, persoana intai folosita pentru a scrie povestea nu este personajul principal, iar ideea asta mi s-a parut geniala, la fel ca si finalul despre care voi vorbi mai jos.
Fiind extrem de bine conectata cu realitatea romaneasca, intreaga constructie a povestii m-a facut sa cred ca tot ceea ce i se intampla personajului principal este doar un alt exemplu de "tara asta nu o sa se faca bine niciodata". La final insa, intr-un singur cadru care nu anunta aproape nimic, toata starea aia de bine in care ajunsesem s-a spulberat. A disparut complet.
Mihail Victus, am terminat de citit cartea ta acum doua luni, dar te rog sa ma crezi ca inca nu pot scapa de imaginea chilotilor aia despre care ma intreb ce naiba cautau acolo. Genial!!!
Toate păcatele noastre este in topul cartilor citite de mine in 2022.
In acest roman, persoana intai folosita pentru a scrie povestea nu este personajul principal, iar ideea asta mi s-a parut geniala, la fel ca si finalul despre care voi vorbi mai jos.
Fiind extrem de bine conectata cu realitatea romaneasca, intreaga constructie a povestii m-a facut sa cred ca tot ceea ce i se intampla personajului principal este doar un alt exemplu de "tara asta nu o sa se faca bine niciodata". La final insa, intr-un singur cadru care nu anunta aproape nimic, toata starea aia de bine in care ajunsesem s-a spulberat. A disparut complet.
Mihail Victus, am terminat de citit cartea ta acum doua luni, dar te rog sa ma crezi ca inca nu pot scapa de imaginea chilotilor aia despre care ma intreb ce naiba cautau acolo. Genial!!!
April 26, 2022
Fără ocolișuri, Mihail Victus, realizează în romanul său ,o radiografie a României și a societății române ,reușind în puține cuvinte să creeze scene cu o mare încărcătură emoțională
Subiectul principal este unul de actualitate,abuzul sexual,pe lângă feminism,relațiile familiale și altele.
De la familia creștin-conservatoare,rănile trecutului la divizarea societății și lipsa rațiunii ,Mihail Victus atinge multe puncte nevralgice într-o carte ce se parcurge ușor ,dar care dă de gândit ,mai ales prin unele pasaje ,chiar filosofice aș putea spune.
Ușoară superficialitate a unor personaje și finalul abrupt reprezintă punctele slabe ale cărții.
Subiectul principal este unul de actualitate,abuzul sexual,pe lângă feminism,relațiile familiale și altele.
De la familia creștin-conservatoare,rănile trecutului la divizarea societății și lipsa rațiunii ,Mihail Victus atinge multe puncte nevralgice într-o carte ce se parcurge ușor ,dar care dă de gândit ,mai ales prin unele pasaje ,chiar filosofice aș putea spune.
Ușoară superficialitate a unor personaje și finalul abrupt reprezintă punctele slabe ale cărții.
November 17, 2021
Romanul „Toate păcatele noastre” scris de Mihail Victus este despre ignorarea unor traume, despre o copilărie inhibată de fanatismul părinților, despre artificii nevrotice care pun stăpânire pe noi la maturitate și despre fațetele fluide ale sensibilității, astfel atingând multe dintre tabuurile societății noastre.
Epica este dinamică, te ține blocat într-un cerc vicios al incertitudinii (în acest sens, coperta este mai mult decât sugestivă). Nu este pretențioasă în cuvinte, se citește ușor, dar are puterea de a te încorda cu fiecare pagină. Sunt acolo niște tensiuni și conflicte care, efectiv, te sechestrează.
Autorul a scris foarte atent și perceptibil printr-o voce feminină, iar nuanțele psihice și morale sunt construite și transpuse destul de fidel.
Nu obișnuiesc să povestesc subiectul romanului, cel mai mult îmi place când o carte te lasă pe gânduri, te face să vezi și alte perspective dar și să înțelegi că omul are mai mulți oameni în el, fiecare e hrănit diferit în etapele de creștere și dezvoltare. În schimb, nu-i lăsăm în urmă, îi luăm cu noi spre viitor, cu toate păcatele lor, și sperăm la ce e mai bine pentru fiecare.
Așa că, Mihail Victus, ai făcut o treabă minunată, rămâne să îmi dai un autograf și aștept cuminte următorul roman. 🤓
https://michaelacoman.com/literalma/r...
⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
#autoriromani #decitit #raftulcuautoriromâni #edituralitera #mihailvictus #bibliotecadeprozăcontemporană #literalma #cititor #citescdeciexist
Epica este dinamică, te ține blocat într-un cerc vicios al incertitudinii (în acest sens, coperta este mai mult decât sugestivă). Nu este pretențioasă în cuvinte, se citește ușor, dar are puterea de a te încorda cu fiecare pagină. Sunt acolo niște tensiuni și conflicte care, efectiv, te sechestrează.
Autorul a scris foarte atent și perceptibil printr-o voce feminină, iar nuanțele psihice și morale sunt construite și transpuse destul de fidel.
Nu obișnuiesc să povestesc subiectul romanului, cel mai mult îmi place când o carte te lasă pe gânduri, te face să vezi și alte perspective dar și să înțelegi că omul are mai mulți oameni în el, fiecare e hrănit diferit în etapele de creștere și dezvoltare. În schimb, nu-i lăsăm în urmă, îi luăm cu noi spre viitor, cu toate păcatele lor, și sperăm la ce e mai bine pentru fiecare.
Așa că, Mihail Victus, ai făcut o treabă minunată, rămâne să îmi dai un autograf și aștept cuminte următorul roman. 🤓
https://michaelacoman.com/literalma/r...
⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
#autoriromani #decitit #raftulcuautoriromâni #edituralitera #mihailvictus #bibliotecadeprozăcontemporană #literalma #cititor #citescdeciexist
April 13, 2022
Pot sa spun ca m-a surprins, chiar daca am citit si primul roman al lui Mihail Victus. Asta nu pentru ca am gasit in noul roman un stil imbunatatit, dar pentru ca am gasit alta voce si alt stil. Arata ca autorul este versatil si ca poate sustine asta fara probleme. Se citeste ca o carte pe care-ar fi putut-o semna orice scriitor strain cunoscut si apreciat. Ian McEwan imi vine in minte… Este imbucurator sa vezi ca poate sa existe astfel de literatura si la noi, fara lamentatiile si nonsensurile obisnuite.
Observ ca romanul a fost nominalizat la Tanarul prozator al anului. Am citit inainte si romanul care a castigat premiul. Ce sa zic? Nu stiu cum dau premiile oamenii astia. Romanul lui Victus e superior in toate privintele.
Poate ca m-am grabit cu concluzia cand am scazut o jumatate de stea la celalalt roman. Pe cel de acum l-as nota cu 4,5* si ar fi logic sa rotunjesc in plus. Sunt zgarcit, poate data viitoare :))
Observ ca romanul a fost nominalizat la Tanarul prozator al anului. Am citit inainte si romanul care a castigat premiul. Ce sa zic? Nu stiu cum dau premiile oamenii astia. Romanul lui Victus e superior in toate privintele.
Poate ca m-am grabit cu concluzia cand am scazut o jumatate de stea la celalalt roman. Pe cel de acum l-as nota cu 4,5* si ar fi logic sa rotunjesc in plus. Sunt zgarcit, poate data viitoare :))
December 7, 2023
Un veritabil page-turner, deși nu se întâmplă nimic cu adevărat palpitant; unele aspecte ale narațiunii mi s-au părut neverosimile (nu cred că ajungi "vedetă" doar pentru vagi acuze de propuneri indecente aduse unei eleve, lumea uită rapid genul ăsta de știri; intelectualul bad-boy - visul umed al oricarei cititoare ... prea catchy ca să fie și realist). Am rămas cu sentimentul de overdramatizing life. Nu știu dacă avem în română un termen potrivit pentru asta. Se apasă în ultima vreme prea mult pe butoanele traumelor din copilărie, cred că e un subiect dificil de abordat și e ușor să cazi în clișee. În concluzie, dau 3 puncte pentru alegerea subiectului și povestea în general. Finalul nerezolvat mai salvează totuși.
personaje și scriitură. La capitolul acesta Mihail Victus excelează. Conturează personaje ce au conistență, se creeaza o legatura emotionala cititor-personaj, vrei să stai în preajma lor în poveste. Găselnița asta la modă acum cu dialogul fără semne de punctuație la început mi-a creat disconfort, dar în final pare că ajută să te imersezi, ca cititor, cu totul în carte. Chiar dacă povestea nu m-a captivat, personajele emană o atracție suficientă ca să te țină prins in naratiune.
personaje și scriitură. La capitolul acesta Mihail Victus excelează. Conturează personaje ce au conistență, se creeaza o legatura emotionala cititor-personaj, vrei să stai în preajma lor în poveste. Găselnița asta la modă acum cu dialogul fără semne de punctuație la început mi-a creat disconfort, dar în final pare că ajută să te imersezi, ca cititor, cu totul în carte. Chiar dacă povestea nu m-a captivat, personajele emană o atracție suficientă ca să te țină prins in naratiune.
January 21, 2022
Mă bucur că am reușit să-mi fac timp în aceste ultime două zile ca să termin cartea începută de ceva vreme deja. E o carte frumoasă, cu teme dificile, chiar tabu, așa cum apare și în descriere. Mi-a plăcut modul în care e scrisă, mi-a plăcut faptul că e din perspectiva Irinei, mi-a plăcut cum sunt construite toate personajele și relațiile dintre ele, pentru că le-am simțit reale, desprinse din societatea românească.
Dar nu mă credeți pe cuvânt, luați cartea și citiți-o, e scurtă, se citește repede, dar ascunde un întreg univers în cele 255 de pagini ale sale, care așteaptă să fie descoperit de cât mai mulți cititori.
Dar nu mă credeți pe cuvânt, luați cartea și citiți-o, e scurtă, se citește repede, dar ascunde un întreg univers în cele 255 de pagini ale sale, care așteaptă să fie descoperit de cât mai mulți cititori.
June 25, 2022
3.5
o surpriză plăcută :)
o surpriză plăcută :)
August 4, 2022
Din pacate un "roman" mediocru. Tema foarte ofertantă, însă personajele iritant de unilaterale si superficiale.
Displaying 1 - 30 of 39 reviews