Nimic din ce face nu e vina ei

by Emily Berry, Vlad Pojoga (Translator)

Nimic din ce face nu e vina ei e o antologie de autor a uneia dintre cele mai importante poete britanice contemporane, care cuprinde atât poeme inedite, cât și texte publicate în volumele Dear Boy și Stranger, Baby.

Genres: Poetry, 21st Century

92 pages, Paperback

Published September 1, 2021

About the author

Emily Berry is a poet, writer and editor. She grew up in London and studied English Literature at Leeds University and Creative Writing at Goldsmiths College. Her debut poetry collection Dear Boy won the Forward Prize for Best First Collection and the Hawthornden Prize. She is a contributor to The Breakfast Bible, a compendium of breakfasts, and is currently working towards a PhD in Creative and Critical Writing at the University of East Anglia.

Reviews

[Ruxandra (4fără15) · Rating 4 out of 5]

În fiecare moment te gândești
Nu pot merge mai departe
Dar mergi mai departe

Asta e o modalitate de a trece peste, dar
Așa cum vezi     nu e foarte satisfăcătoare

[Mihnea Bâlici · Rating 4 out of 5]

Ce se poate observa în această dialectică a poeziei lui Emily Berry? S-ar zice că poeta ajunge să închidă în 2017 poarta pe care a lăsat-o deschisă în 2013. În prima parte a antologiei, ea deconstruiește cu luciditate individualismul burghez și achiziția sa cea mai de preț: autenticitatea. În a doua parte, ea arată limitele acestei lucidități în fața unui eveniment biografic care readuce în discuție, pe ușa din spate, realitatea emoțională.

Link: https://www.scena9.ro/article/am-desc...

[Armina · Rating 5 out of 5]

asta da!!!!!

[r. · Rating 5 out of 5]

„M-am uitat la ei și mă gândeam la unele dintre lucrurile care
mă nelinișteau: felul în care se simte noaptea, viitorul
dezvăluindu-se, caracterul indeterminabil al durerii tale
versus durerea mea.”
(Copaci)

„Spune-mi cum ar trebui să te iubesc.
Ei se revoltă pe străzi, ei sunt înnebuniți
de nedreptate, iar pe mine mă doare gâtul
de la atâtea gânduri captivante.”
(Rămășițele zilei)

„Iubesc ploaia, adăpost sigur.
Deșerturi, păduri, oameni. Vreau să fiu un
simbol pe care numai tu să-l poți auzi. Cineva
în capul tău. Toată lumea cunoaște genul ăsta
de sentimente. Când nu ai unde să mergi, să
distrugi o clădire goală în drumul tău, având
pe retină imaginea locului în care tocmai ai
fost. Dacă vorbești despre asta, pur și simplu
dispare.”
(Fantome)

„Asta e una dintre experiențe:
Găsești o funie de care să te ții
Ești pe o pantă abruptă și te tragi în sus sau rămâi suspendată, în stază
Nu poți descrie situația, poți spune doar că nu e lumină, mâinile tale pe funie sunt jupuite și te doare tot corpul.
În fiecare moment te gândești
Nu pot merge mai departe
Dar mergi mai departe”
(Jocul numerelor)

„plâng ușurată că nu mă iubește nimeni. Orice ar fi,
se va arăta, dar mă simt ca locul ăla abject
de sub mânerul ușii, locul pe care toată lumea îl atinge
când pleacă. Uneori lumea e foarte grea
și nu poți intra în ea; alunec pe suprafețele ei
și încerc să iau aer sau încerc să nu iau aer.”
(Fată pe o navă de linie)

[Amalia Carciuc · Rating 4 out of 5]

"La unele lucruri ar trebui să renunți
La altele nu
Părerile sunt împărțite

Eu am păstrat totul ca să fiu sigură."


"De fiecare dată când am un gând nou simt unul vechi arzând."

[M]

În „Nimic din ce face nu e vina ei” de Emily Berry au fost poeme care m-au surprins, poeme care mi-au plăcut foarte mult, poeme care m-au amuzat, și altele pe care le-am uitat, sau în care am regăsit o oarecare ignoranță politică. Faptul că unele poeme curg ca o narațiune, construind o lume parțial magică mi-a rămas în minte (în Gropi, /12 „În mijlocul unui program continuu de / demolări și reconstrucții, am observat, într-o / vară, că orașul nostru începuse să copieze, / prin infrastructura lui, interdicțiile minții.”; în Coborârea /47 „Pe atunci, cutiile poștale erau deja astupate. / Focul era o substanță controlată și muzica / era interzisă unilateral. Nimeni nu mai avea o zi de naștere.”). Mi-a rămas și pofta de viață corporală din poemul „Salata de roșii” /35 „a fost incredibilă/ Cândva la sfârșitul anilor 90 / soarele Californiei a copt o recoltă de roșii / la un asemenea nivel că le puteai auzi pocnind.”

În primele două părți ale volumului sunt selecții diverse, poeme despre relații mai mult sau mai puțin funcționale, despre normele de gen și tentative de politizare a scrisului (uneori ratate - spre exemplu, poemul Bebe /33 se dorește a fi amuzant/ironic, pe când e complet inconștient - se pare că poetxlor nu le cere nimeni să fie în mod real conștienți de suferința animalelor, despre asta e încă ok să se râdă, să se vorbească de la distanță).

A treia parte e mai emoțională, conținând un șir de poeme despre mamă și mai exact, moartea ei (/66 „nu / e / oare / atât / de / lipsit / de / tact / să / mori”; /89 „Fiți mama mea, le-am zis copacilor, în limba copacilor, care nu poate fi transcrisă”). Mi se pare că traducerea a curs ușor, limbajul a funcționat și în limba română, totuși aș vrea să citesc ceva, cândva, poate, și în original.

[Sabina · Rating 4 out of 5]

„Ce îți amintești?


Nimic. M-au atins în diferite locuri și m-au întrebat dacă mă durea. Am zis că nu. Nu m-au întrebat dacă mă durea când nu mă atingeau. Am mângâiat-o pe păr, dar ar fi putut fi chiar părul meu, nu-mi amintesc. Am citit scrisorile de condoleanțe. În ele eu eram "sărăcuța". În viața reală, eram un cerb tânăr. Am mers prin oraș cu măruntaiele pe afară, dar ei au zis că rana mea deschisă nu era vizibilă. Pe scurt am devenit un copil prudent, legat de casă, care făcea ce i se spunea, fără să se abată vreodată de la ce era drept

A durut când nu te-au atins?"

[Maria Theodora Dobre · Rating 3 out of 5]

Nimic din ce face nu e vina ei

,,Adevărul e că nu-mi imaginam c-o să mă topesc aşa, până la oase și la dinții de lapte, conserva asta veche în care ţineam lucrurile pe care le pierdeam. Nu mi-am imaginat că o să fii prin preajmă, să mă vezi așa, să trebuiască să asculți turuiala asta toată noaptea. Iubire, nu ştiu dacă te-ai gândit la asta, la felul în care osul rotund al obrazului meu se potriveşte perfect în cavitatea ochiului tău, clipitul lent al ochilor tăi ca limonada sub faţa mea, fiecare atingere ușoară a genelor o mică înghiţitură, ca a unei păsări."

Coborârea

,,Pe atunci, cutiile poştale erau deja astupate. Focul era o substanță controlată și muzica era interzisă unilateral. Nimeni nu avea o zi de naştere.

Te-am întâlnit sub un felinar spart, pe Aldwych, unde cândva ai explicat Actor-Network Theory folosind stafide.

Fructele proaspete erau considerate anarhice. Tot timpul mi-a fost frică să nu greşesc. Ne-am plimbat pe străzile largi ale oraşului; "

Un nou guvern rău

,,Mai târziu te voi suna să-ți spun despre noul
prim-ministru, despre noile evenimente îngrijorătoare și despre cum scriu primul meu poem politic care e (ca întotdeauna) și despre iubirea mea pentru tine"

[Noi pe cine citim? · Rating 4 out of 5]

"Moartea unei mame durează mulți ani". Deși am luat acest volum pentru că dădusem de un poem kinky și poetic, realizarea că sentimentele amestecate ale autoarei se trag de la moartea timpurie a mamei mi-a amintit cât de paradoxală e viața asta. Cum frumosul se naște din urât, dar nu trebuie să ne consolăm cu asta.

Când nu te cunoști încă, suferința duce la neîncredere, delir și abuzuri, la teama că nu poți să iubești sau să fii iubit: „vreau să fiu iubită din motivele greșite",„m-am lăsat pe mine în urmă pentru companie" / „mă simt ca locul ăla abject de sub mânerul ușii, locul pe care toată lumea îl atinge când pleacă" / „distorsiunea e un mod de a da sens lucrurilor"/ „cât de mult trebuie să te străduiești să înțelegi ceva înainte de a putea să renunți?" etc.

Am iubit limbajul și am simțit că înțeleg mai bine cartea la o a doua lectură.

[Mihaela Mureșan · Rating 5 out of 5]

,,Oamenii pot fi scosi din lume
Nu-ti spune nimeni asta, dar e adevarat
Adica ti-o spune, dar nu ti-o spune
Oamenii pe care ii iubesti pot fi scosi din lume
(Se pot scoate singuri)
Vir fi scosi din lume
Ti-a zis cineva asta''

,,Tristetea asta profunda
Nu se opreste din plans si uite, cerul e bolnav
innodat prea strans; fata mea e in maneca ta
ca intr-un truc de carti.''

,,Ma simt groaznic. Stau
la marginea nimicului cu o batista
intr-o rochie de seara, si va fac cu mana tuturor. ''

,,Ma uitam la ei si ma gandeam la unele dintre lucrurile care
ma nelinisteau: felul in care simte noaptea, viitorul
dezvaluindu-se, caracterul indeterminabil al durerii tale
versus durerea mea. ''

[Anna · Rating 5 out of 5]

"Iartă-mă repede/uită-mă repede
ştiu că eu trebuie să te uit pe tine.

Marea e un loc unde se poate întâmpla orice
Ştii că la graniţa a două mări care se unesc e durere adâncă şi e plăcere adâncă

Tremur al speranţelor care se îmbină. Agonie a separării după amestecare. Las-o să curgă.
M-am aşezat. Am scris VINĂ 90% RUŞINE 90% FURIE 90% FRICĂ 90% IUBIRE "



" Am vrut doar să gândesc nişte gânduri cu tine ,
dar am fost sedusă de absenţă , mereu
întrebându-mă ' Şi dacă sunt totuşi o persoană întreagă? '

Ca ei să-mi spună 'Nicio persoană nu e distrusă' ,
iar eu să plâng cu toate piesele în mână , dar niciuna dintre ele nu eşti tu. "

[Rebeca Oanță · Rating 4 out of 5]

,,Iubire, nu știu dacă te-ai gândit la asta, la felul în care osul rotund al obrazului meu se potrivește perfect în cavitatea ochiului tău, clipitul lent al ochilor tăi ca limonada sub fața mea, fiecare atingere ușoară a genelor o mică înghițitură, ca a unei păsări.”

[Madena Popa · Rating 4 out of 5]

Un râu nu poate supraviețui în mare
La început am fost rece, tu ai fost caldă
M-ai luat cu tine și mi-am pierdut temperatura
M-ai luat cu tine și am plâns cum plânge o mare
Am plâns cum plânge marea când a înghițit un râu

[Ana · Rating 4 out of 5]

"(...)frica de frică; frica de ajutor. Frica de a cere, primi, refuza, oferi sau a-ți fi refuzat ajutorul."

[Andreea · Rating 4 out of 5]

“Nimic din ceea ce merita nu e explicabil”

“Durerea e coloana vertebrală a vieții “