Urmuz: cei dintâi trăsniți

by Alexandru Vakulovski

"Doamna Eliza Ionescu-Buzău e îmbrăcată în negru, își face cruce și pune mâna pe monumentul fiului ei. Nu așteaptă să i se răspundă, pune niște flori într-o vază, toarnă apă dintr-o sticlă, se apucă de smuls iarba de pe mormânt.
- Au fost trei băieți, Mitică, pe la mine și au întrebat de tine. M-am bucurat foarte mult că nu te-au uitat. Le-am arătat fotografii cu tine, i-am dus în camera ta și le-am arătat lada cu manuscrisele tale. Vor să îți scoată o carte! Eu zic că e bine, dar i-am scris și Lizicăi, să văd ce spune și ea.
Câteva păsări aterizează lângă mormânt și bătrâna mamă le pune niște apă într-o cutiuță, chiar dacă nu mai e căldură mare de vară.
- Spun că îți scot carte din banii lor și asta a mirat-o pe Lizica. Mi-a scris să mă întrebe ce interes au oare. I-am răspuns că țin la tine, așa cum ținem și noi, cum râdeam la toate năzbâtiile și bizareriile tale. Mormântul e curat, mama lui Demetru sparge direct cu mâna câțiva bolovani de pământ, cu degetele greblează.
- Au trecut șapte ani, Mitică, dar ei n-au uitat de tine, deși nici nu te-au cunoscut. Să mă ierți, dar când povesteam despre tine am plâns. Și atunci au plâns și ei. Niște bărbați în toată firea, unul îmbrăcat în ofițer, altul elegant, ca funcționarii, și unul mai tinerește, cu pantaloni bufanți și cămașă nouă, la început vesel, iar mai apoi s-a încovoiat tot și gura i s-a făcut ca o paranteză în jos. Am stat în camera ta și am plâns toți, Mitică, iartă-mă!"

DEMETRU DEMETRESCU-BUZĂU (Urmuz), primul dintre cei șapte copii ai soților Eliza și Dimitrie Ionescu-Buzău, s-a născut pe 17 martie 1883, la Curtea de Argeș. La vârsta de cinci ani a petrecut un an la Paris, împreună cu părinții, apoi familia lui s-a stabilit la București. De mic, viitorul scriitor a fost fascinat de muzică și de artele plastice. Mama sa l-a învățat să cânte la pian și a avut o perioadă în care a pictat în ulei. A urmat Liceul "Gheorghe Lazăr", unde a fost coleg cu George Ciprian și cu Vasile Voiculescu. După absolvirea liceului, încurajat de tatăl său, Demetru a intrat la Facultatea de Medicină, pe care a părăsit-o după numai un an, pentru că nu suporta disecțiile. În 1904 a trecut examenul de Drept și a ajuns judecător în provincie (Răchițele). A devenit capul familiei în 1907, când tatăl său și doi frați au murit. Ar fi scris primele schițe în 1907-1908. Își citea textele în familie și apoi le trimitea prin scrisori prietenului său George Ciprian, ca să le citească seminariștilor. A făcut armata, apoi, în 1913, a fost mobilizat în campania din Bulgaria. A fost mobilizat și în Primul Război Mondial, de unde s-a întors cu febră recurentă. A fost protejatul lui Tudor Arghezi, care l-a debutat cu două proze în revista "Cugetul românesc", în 1922, și l-a convins să semneze cu pseudonimul Urmuz. Tot în "Cugetul românesc" a apărut pentru prima dată și textul "După furtună". La scurt timp, pe 23 noiembrie 1923, s-a sinucis, împușcându-se în cap, lângă Bufetul de la Șoseaua Kiseleff. În 1930, Sașa Pană publică prima versiune a cărții lui Urmuz, intitulată simplu: Urmuz. Este considerat primul scriitor avangardist din România și precursor al literaturii absurdului.

215 pages, Paperback

Published January 1, 2021

Reviews

[Andrei Dósa · Rating 4 out of 5]

vă recomand biografia asta romanțată, scrisă cu multă căldură, o biografie în care orice e posibil (istoria literaturii române se desfășoară într-un prezent perpetuu, e plin de păsări fantastice, există un rai, chiar pe stânga cum ieși din lăptăria lui enache), o carte doi în unu, cu fragmente suculente din opera urmuziană, de pildă fuchsiada.

[Irina Constantin · Rating 4 out of 5]

Caii zboară și păsările devin oameni.
Toate păsările sunt ale lui Mitică care împreună cu Ciprian sunt prieteni vechi, de la școala primară.
Primul e precursorul avangardismului românesc în literartura interbelica, celalalt - predecesor al teatrului absurdului a lui Eugen Ionesco.
Onorat public, faceți cunoștință cu o prelegere a absurdului: Demetru-Demetrescu-Buzau și George Ciprian la tablă, în fața tuturor.
Urmează o recreație lungă.
Unul trăiește sub magia glonțul liber, se eliberează de conținut la numai 40 de ani, a profesat și medicina în trecut, știe să disece morții, le spune la ureche fragmente nescrise încă din primul roman al său de avangardă: " Pâlnia lui Stamate".
Dintre toți înnoitorii prozei românești interbelice, Urmuz este cel mai radical, el depășește orice gen sau specie literară.

El depășește magma corpului uman, își sparge pieptul cu un glonte, trăsnit fiind de magia de dincolo, visându-l pe Eminescu adesea și pe Titu Maiorescu cum ține lecția la catedră, cum Junimea iar îi curge prin vene, ce nepăsare am de tot azi, ce spleen.

Pe 23 noiembrie 1923, Demetru-Demetrescu-Buzau își trage un glonte în inimă, pe la miezul nopții când păsările dorm, când luna plină apune.

Ca să mă teleportez dincolo, să mă întâlnesc cu Eminescu și cu Ion Creangă-bunicul tuturor, îmi trebuie un anumit efort.
N-oi fi eu Wherter a lui Goethe, să mor cu gândul la o femeie, eu sunt doar Mitică de lângă laptarie.

Glonțul a reușit, nu a ricoșat, mă simt liber și gol într-o cameră frigorifică.
Ăștia au scris în ziar că "eram îmbrăcat bine", mort găsindu-ma, dar dacă noiembrie apune, unde o să mai fiu?

Într-un stil mult adorat, cel a lui Alexandru Vakulovski, directă și incoruptibila, biografia romanțata a celui dintâi avangardist rămân, mă provoacă și mă lasă liberă, e miezul lecturilor mele din această lună, altfel era goală.
Parcă recheamănd umbrele bizare, parcă făcând parte din ele.
Am cunoscut această personalitate diferită a literaturii române, azi nu o să îmi mai para rău, șuvoiul gândurile nu poate fi judecat. E o hoție!
Am reînnoit genul și specia literară românească, pentru prima dată după atâta timp.
Aveți romanticii, dar ce a-ți zice de avangardă? O formă de suprarealism, o concepție modernă.
Mă voi rescrie prin Paginile Bizare începând din 1930. Prietenii mei vor cere manuscrisele de la mama mea: Sașa Pan și George Ciprian.

Cuvântul postum al scriitorului al acestei biografii mă face să înțeleg mai mult. Dacă îl citești pe Urmuz, îl vei căuta pe Arghezi, George Ciprian, Eugen Ionesco.
Vei ajunge la toți sub o influență psihedelica a avangardei, așa cum am făcut eu o noapte întreagă, aflată la jumătatea cărții, am răscolit Wikipedia.
Ce onorific, cuvântul de final a lui Alexandru Vakulovski.
De la autorul "Pizdeț" și " Letopizdeț", o biografie romanțata revelatoare, importantă, care m-a făcut să regândeasc.

[Gratian Lascu · Rating 2 out of 5]

Urmuz. Acest nume nu imi era deloc familiar, insa cartea facea parte din colectia Polirom care prezenta viata unor personalitati literare romanesti, asa ca am zis, hei! de ce nu? Poate trebuia sa imi fac putin temele inainte ca sa stiu in ce stil si in ce poveste ma bag. Incet-incet ti se destainuie informatii despre Urmuz si viata lui, insa m-au ajutat si cateva video-uri de pe Youtube pentru a avea un background. O consider o carte si o poveste suficient de nisata, potrivita mai mult pentru cei care cauta o literatura experimentala sau pentru pasionatii de Eugen Ionesco.

[Sorina Bulimej · Rating 2 out of 5]

Nu e o carte despre Urmuz. E despre avangardă, iar ca să o înțelegi ar trebui să ai habar care-i treaba cu ea, deci încadrarea în colecția asta cred că e nepotrivită. Nu Urmuz iese în evidență, stilul iese.
Cred că miza a fost încercarea de a scrie în stilul acela, mai mult decât a-l aduce în față pe el.

[Angela Drăgănel]

Ai citit această carte? Participă la sondajul „Topul celor mai citite cărți a autorilor din Republica Moldova editate în 2021”, organizat de către Biblioteca Națională a Republici Moldova. Votează cartea aici: https://forms.gle/Gf8q4NW94X41VJ6R9