Tranzit prin gara cu miros de tei

by Anastasia Coste

Paranoia

am acoperit geamurile și-am încuiat ușa
am lipit stickere pe camerele device-urilor
am ascuns perna cu pisica
– părea că mă privește insistent –
am întors icoanele și pozele din rame
să mă asigur că nu mă urmărește nimic
în oglindă
îți întâlnesc
din nou
ochii negri
când se dilată
îți simt răceala

Genres: Poetry

64 pages, Paperback

Published January 1, 2021

Reviews

[Andrei Mocuţa · Rating 5 out of 5]

Nu știu cât timp și-a ținut Anastasia Coste poemele în sertar, dar volumul ei de debut e aproape fără cusur. Desigur, sunt convins că trecerea ei prin cenaclul timișorean „Pavel Dan” a contribuit semnificativ la forma finală a acestui volum de ispravă. Ea nu se ascunde în spatele limbajului hyper-tech și postumanist practicat în delir de noul val, ci caută esteticul și forma pură de exprimare. Un verb poetic extrem de matur și foarte, foarte multe texte citabile. Pentru a percepe în întregime poezia Anastasiei, cititorul trebuie să își întrebuințeze la capacitate maximă toate cele cinci simțuri. Unul dintre ele transpare chiar din titlu.

„Afrodita-și leagănă pistruii pe valuri –
i-adun pe toți cu lingura și visez”

„în Casa Tineretului
mi-am scris numele cu markerul
pe un pahar de plastic
speram să-l simt pe buze”

[Diana Iovan · Rating 4 out of 5]

Nu sunt fana poeziei, dar am fost curioasă. Mi-a plăcut mult să găsesc referințe asupra voluntariatului și pot sa spun că am fost extrem de impresionată de unele versuri:
"spuneai că apusul nu dispare,
ci vine noaptea peste el
poate că așa suntem și noi -
ne acoperim cu un strat de noapte
și o silim să ne cânte jazz"

Felicit autoarea talentată!

[Emil Călinescu]

Cuvintele scrise pe FB imediat dupa ce am terminat de citit acest micut volum de poezii:

Tocmai am terminat de citit micuțul volum de poezii scris de Anastasia Coste.
Nu știu dacă ii voi dedica un articol distinct #peblog, ar merita, dar nu cred să am energia și timpul pt așa ceva, drept urmare voi scrie 2 idei aici, să rămână. Varianta pe scurt, ca să zic așa.
Întâi și întâi, nu știu de ce, însă mă așteptam la ceva mai vesel. Eu o știu pe Anastasia ca pe o persoană veselă, plină de viață. Volumul de față mi-a arătat o altă latură a personalității ei. Nu e de rău, fiecare are o astfel de latură ascunsă.
În al doilea rând, deși nu sunt fan al versului alb, nu l-am considerat niciodată ca fiind poezie autentică, ci ceva intermediar între proză și poezie, pot spune că mi-a plăcut ce am citit. Poeziile au sens, nu sunt doar vorbe goale, scrise în scop pur comercial.
În plus, vocabularul este unul specific generației, aici ma includ și pe mine, conține și ceva romglezisme, nu multe, drept urmare am simțit că mi se adresează și mie, că fac parte din publicul țintă al cărții.
Mai multe, dacă am timp și stare, voi scrie pe CitestEmil. Sper, totuși, să nu iasă un articol mai amplu decât cartea în sine. Sper.

[Cosmin Leucuța · Rating 4 out of 5]

3,5/5*
Poezia pe care am găsit-o în volumul acesta e bucolică, genul de poezie pe care îmi închipui că l-ar scrie bunica mea: restrânsă, cuminte, despre lucruri neschimbate de mii de ani. Apoi, după câteva pagini mi-am dat seama că alta e faza. Există destulă smiorcăială în poezia contemporană scrisă de tineret, și prin urmare mă așteptam la ceva similar aici, dar Anastasia Coste alege să nu se concentreze pe așa ceva. E ca și cum... ea a dus o viață echilibrată și normală, fără drame și traume. Sau pur și simplu, într-un gest extrem de necaracteristic tineretului contemporan, a ales să nu trateze poezia ca pe o formă de (auto)terapie, ci să scrie despre cele care ne înconjoară, și să ne dea o ciudată stare de bine care se strecoară pe nesimțite, ca lumina aurie a apusului de vară printre jaluzele.
Poezia Anastasiei Coste probabil nu va stârni discuții sau controverse, nu e genul ăla de poezie, dovadă faptul că volumul ăsta a cam zburat pe sub radarul multora. Dar este un volum eficient, cu impact nostalgic ridicat, și ar merita citit de mai multă lume.

[merima · Rating 3 out of 5]

3.5 ☆

Reminder

deschide geamul
și lasă viața să-ți inunde oasele
mâncate de molii

ai uitat o bucată de pâine în bucătărie
acum e doar o formă verde abstractă
otrava săruturilor pe gât

visez la o dragoste fără urme de mucegai