What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #25
Hobbes: Autoritatea supremă a marelui Leviatan
Thomas Hobbes este unul dintre cei mai străluciți - și în același timp uitați - filosofi din secolul al XVII-lea. Literat, umanist și om de știință, el a combinat empirismul și raționalismul pentru a aplica filosofiei metoda ipotetico-deductivă. Gândirea sa este amintită mai ales datorită ideilor politice. Hobbes este arhitectul unui edificiu teoretic întemeiat pe deciziile raționale ale unor indivizi hotărâți să clădească această putere suverană și protectoare care este statul. Obligația de a ne supune acestei autorități supreme pornește din consimțământul dat printr-un contract social pe care îl stabilesc tocmai acești indivizi. Paradoxal, puterea centralizată și absolută, imortalizată în figura marelui Leviatan, este pentru Hobbes cea mai bună garanție a libertății oamenilor în raport cu ei înșiși.
- GenresPhilosophy
144 pages, Hardcover
First published January 1, 2015
5 people are currently reading
94 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
March 21, 2023
Hobbes - un om teribil. Filosofia Leviatanului este una cu adevărat îngrozitoare.
Libertatea pentru Hobbes este una in sclavia Suveranului, el considera că în starea naturală ( război civil) omul nu este deloc liber deoarece este amenințat continuu cu moartea.
Omul este o ființă haină, egoistă, având o sete de putere înnăscută.
Absolut îngrozitor această viziune asupra naturii umane.
Libertatea pentru Hobbes este una in sclavia Suveranului, el considera că în starea naturală ( război civil) omul nu este deloc liber deoarece este amenințat continuu cu moartea.
Omul este o ființă haină, egoistă, având o sete de putere înnăscută.
Absolut îngrozitor această viziune asupra naturii umane.
October 7, 2021
Thomas Hobbes este cunoscut cel mai mult pentru ideile sale politice. A trait intr-o perioada istorica turbulenta, cea a Razboiului Civil Englez dintre 1642-1651. Carol I abuza de puterea sa de monarh pentru a cere plata unor taxe fara acordul Parlamentului, printre alte decizii pe care le-a luat fara a se consulta cu acesta. Tensiunile au crescut si Razboiul Civil a izbucnit intre regalisti (cei ce sustineau monarhia) si parlamentaristi (condusi de Cromwell). Pe scurt, la sfarsitul acestui razboi Carol I a fost executat, timp de cativa ani s-a instaurat un protectorat condus de Cromwell dupa care Carol II a revenit in Anglia si a restaurat monarhia.
De ce e important contextul acesta istoric ? Pentru ca ne ofera o cheie de interpretare cruciala pentru ideile politice ale lui Hobbes. Sustinea monarhia absoluta drept cea mai adecvata forma de guvernare ce poate sa pastreze pacea intr-o societate. Contrar autoritatii Bisericii, Hobbes sustine in ideile sale politice ca Biserica nu trebuie sa intervina in chestiunile politice in care doar Suveranul (sau monarhul) are dreptul sa-si exercite puterea. Sustine lucrul bun in principiu, dar din motivele gresite.
Hobbes porneste de la ideea ca toti oamenii sunt miscati de anumite pasiuni sau aversiuni, iar cea mai mare influenta asupra noastra o are aversiunea fata de moarte. Orice om cauta sa evite moartea, iar asta este un adevar universal valabil. Hobbes face un experiment mental pentru a deduce cum anume a aparut statul, aceasta ordine in care traim cu totii si pornind de la ideea ca tuturor oamenilor le este frica de moarte, ajunge la ideea ca intr-o stare naturala (dinaintea existentei statului) oamenii se afla intr-o stare de anarhie in care nu exista lege, acorduri sau predictibilitate in relatiile cu ceilalti oameni deoarece nu exista reguli comune stabilite intre indivizi, iar chiar daca oamenii s-ar pune de acord sa faca astfel de reguli, nu ar exista nimeni care sa garanteze ca acestea vor fi respectate. Hobbes defineste aceasta stare naturala drept o stare de razboi in care fiecare om e impotriva tuturor celorlalti avand in vedere ca nimic nu poate garanta faptul ca nu va fi atacat de altcineva care doreste sa ii fure resursele spre exemplu, iar aici Hobbes in mod arbitrar priveste latura negativa a naturii umane deoarece nu duce analiza naturii umane pana la capat incat sa afirme si faptul ca oamenii pot actiona dezinteresat, din generozitate, ci nu doar din egoism, invidie, etc. Aceasta stare naturala de ostilitate a tuturor impotriva tuturor impiedica de asemenea progresul. Pentru ca nu exista siguranta, predictibilitate, nimeni nu este motivat sa creeze ceva deoarece poate deveni prada celorlalti.
Aceasta situatie isi gaseste solutia, conform lui Hobbes, prin stabilirea unui contract social in care toti indivizii care iau parte la el isi sacrificasi transfera o parte din libertatea absoluta pe care o au in starea naturala (de anarhie) si din puterea lor catre un suveran care sa detina toata aceasta putere si al carui obiectiv este acela de a garanta siguranta indivizilor, protejarea vietii lor (din nou, trebuie sa tinem minte ca pentru Hobbes toti indivizii sunt impinsi de aceasta frica de moarte). Problema apare atunci cand Hobbes spune ca acest suveran (care pentru Hobbes este monarhul absolut, iar aici putem intelege prin contextul istoric in care a trait) are putere absoluta, este unicul care o detine (adica nu exista impartirea puterilor in stat), el decide ce e dreptate si nedreptate, ce e bine si ce e rau, pe cine sa pedepsesca si pe cine sa recompenseze. Mai mult, acest suveran absolut nu raspunde in fata legii deoarece orice actiune a sa este echivalentul actiunii tuturor membrilor ce fac parte din contractul social, deoarece ei l-au investit cu aceasta putere si au decis sa se supuna deciziilor lui in schimbul sigurantei. Contractul social e facut doar intre membrii societatii, ci nu intre supusi si suveran, ceea ce inseamna ca suveranul nu este constrans de nici-o regula. Pe langa asta, nici Parlamentul, nici Biserica nu ar putea imparti puterea cu acest suveran (Leviatanul) deoarece faramitarea puterii acestuia ar inseamna ca nu ar putea sa mai garanteze siguranta tuturor avand in vedere ca exista posibilitatea unei forte contradictorii.
Absolutismul extrem al lui Hobbes il face sa para ca propune o forma de totalitarism. Indivizii sunt indreptatiti sa isi schimbe suveranul doar cand acesta nu le mai poate garanta siguranta, dar in niciun alt caz. Asta inseamna ca orice rau ar face suveranului unuia dintre supusii sai (inclusiv expropierea acestora), individul trebuie sa suporte deoarece alternativa la un astfel de stat ar fi starea de razboi in care moartea devine foarte probabila. Desigur, Hobbes hiperbolizeaza intr-un fel aceasta parte negativa a naturii umane, deoarece in realitate omul nu este raul intruchipat. Daca tinem cont de contextul istoric, nu e greu de observat ca ideile sale politice cu privire la puterea absoluta a monarhului si sustinerea sa efectiva pentru monarhie merg mana-n mana, in special deoarece Hobbes a avut legaturi cu oameni politici importanti (deci intr-un fel era in interesul lui sa mentina status quo-ul). Inainte de izbucnirea razboiului civil a fugit in Franta de teama de a nu fi ucis pentru ca era de partea monarhiei. In Franta l-a intalnit pe fiul regelui, Carol al II-lea, caruia i-a fost tutore, fapt ce avea sa-l ajute mai tarziu in viata cand Carol al II-lea a restaurat monarhia, iar Hobbes a fost protejat de acesta prin faptul ca refuza cererile rivalilor lui Hobbes de a-l condamna pentru erezie (Hobbes sustinea ca Biserica nu ar trebui sa se amestece in treburile statului si pe langa asta faptul ca monarhul nu era investit de Dumnezeu cu un drept de a conduce, cum se credea atunci, ci dimpotriva, ca acest drept al monarhului de a conduce era strict rezultatul acelui contract social intre indivizi manati de dorinta de a evita starea naturala de razboi). Poate ca Hobbes era biased cu privire la conceptia sa despre aceasta forma de guvernamant, monarhia. Considera ca democratia nu este adecvata deoarece indeamna la nesupunere, iar daca intreaga putere nu este concentrata in mainile unei singure persoane, atunci este imposibil ca suveranul sa asigure protectia supusilor (in prezent stim foarte bine ca democratia este preferabila monarhiei. Chiar si in Anglia contemporana care este inca o monarhie, absolutismul nu este sustinut de nimeni, iar familia regala e mai mult simbolica sau in orice caz nu detine mai multa putere decat Parlamentul).
Intrebarea cea mai importanta ce apare cand citim ideile politice ale lui Hobbes cred ca este: merita sa-ti sacrifici libertatea aproape in totalitate pentru a obtine siguranta sau pacea ce vine cu pactul social ? Hobbes a fost criticat pentru perspectiva sa absolutista. Ii putem reprosa faptul ca oamenii, din frica de moarte intra intr-un pact social, fiecare transferandu-si puterea catre suveran (care nu este legat de acest contract si deci nu poate fi tras la raspundere pentru actiunile sale), iar acest suveran poate sa-si foloseasca puterea in mod arbitrar drept sau nedrept dupa bunul plac, iar nimeni nu ii poate reprosa ca ceea ce face este gresit si nimic si nimeni nu-l poate trage la raspundere pentru faptele sale. E ca si cum am scapa de starea naturala de conflict pentru a intra intr-un pact unde suntem asupriti in mod arbitrar de vointa unui singur individ. Din rau in mai rau am putea spune.
Desi aceasta viziune hobbesiana a politicii este evident problematica (si o putem intelege intr-o anumita masura prin luarea la cunostinta a contextului in care a trait), analiza lui Hobbes cu privire la originile acestui pact social pentru a forma statul si pentru a asigura o ordine sociala, siguranta si predictibilitate a ramas un model pe care-l vor adopta si filosofi politici ulteriori precum John Locke sau Jean-Jacques Rousseau, influentand astfel parcursul filosofiei politice.
De ce e important contextul acesta istoric ? Pentru ca ne ofera o cheie de interpretare cruciala pentru ideile politice ale lui Hobbes. Sustinea monarhia absoluta drept cea mai adecvata forma de guvernare ce poate sa pastreze pacea intr-o societate. Contrar autoritatii Bisericii, Hobbes sustine in ideile sale politice ca Biserica nu trebuie sa intervina in chestiunile politice in care doar Suveranul (sau monarhul) are dreptul sa-si exercite puterea. Sustine lucrul bun in principiu, dar din motivele gresite.
Hobbes porneste de la ideea ca toti oamenii sunt miscati de anumite pasiuni sau aversiuni, iar cea mai mare influenta asupra noastra o are aversiunea fata de moarte. Orice om cauta sa evite moartea, iar asta este un adevar universal valabil. Hobbes face un experiment mental pentru a deduce cum anume a aparut statul, aceasta ordine in care traim cu totii si pornind de la ideea ca tuturor oamenilor le este frica de moarte, ajunge la ideea ca intr-o stare naturala (dinaintea existentei statului) oamenii se afla intr-o stare de anarhie in care nu exista lege, acorduri sau predictibilitate in relatiile cu ceilalti oameni deoarece nu exista reguli comune stabilite intre indivizi, iar chiar daca oamenii s-ar pune de acord sa faca astfel de reguli, nu ar exista nimeni care sa garanteze ca acestea vor fi respectate. Hobbes defineste aceasta stare naturala drept o stare de razboi in care fiecare om e impotriva tuturor celorlalti avand in vedere ca nimic nu poate garanta faptul ca nu va fi atacat de altcineva care doreste sa ii fure resursele spre exemplu, iar aici Hobbes in mod arbitrar priveste latura negativa a naturii umane deoarece nu duce analiza naturii umane pana la capat incat sa afirme si faptul ca oamenii pot actiona dezinteresat, din generozitate, ci nu doar din egoism, invidie, etc. Aceasta stare naturala de ostilitate a tuturor impotriva tuturor impiedica de asemenea progresul. Pentru ca nu exista siguranta, predictibilitate, nimeni nu este motivat sa creeze ceva deoarece poate deveni prada celorlalti.
Aceasta situatie isi gaseste solutia, conform lui Hobbes, prin stabilirea unui contract social in care toti indivizii care iau parte la el isi sacrificasi transfera o parte din libertatea absoluta pe care o au in starea naturala (de anarhie) si din puterea lor catre un suveran care sa detina toata aceasta putere si al carui obiectiv este acela de a garanta siguranta indivizilor, protejarea vietii lor (din nou, trebuie sa tinem minte ca pentru Hobbes toti indivizii sunt impinsi de aceasta frica de moarte). Problema apare atunci cand Hobbes spune ca acest suveran (care pentru Hobbes este monarhul absolut, iar aici putem intelege prin contextul istoric in care a trait) are putere absoluta, este unicul care o detine (adica nu exista impartirea puterilor in stat), el decide ce e dreptate si nedreptate, ce e bine si ce e rau, pe cine sa pedepsesca si pe cine sa recompenseze. Mai mult, acest suveran absolut nu raspunde in fata legii deoarece orice actiune a sa este echivalentul actiunii tuturor membrilor ce fac parte din contractul social, deoarece ei l-au investit cu aceasta putere si au decis sa se supuna deciziilor lui in schimbul sigurantei. Contractul social e facut doar intre membrii societatii, ci nu intre supusi si suveran, ceea ce inseamna ca suveranul nu este constrans de nici-o regula. Pe langa asta, nici Parlamentul, nici Biserica nu ar putea imparti puterea cu acest suveran (Leviatanul) deoarece faramitarea puterii acestuia ar inseamna ca nu ar putea sa mai garanteze siguranta tuturor avand in vedere ca exista posibilitatea unei forte contradictorii.
Absolutismul extrem al lui Hobbes il face sa para ca propune o forma de totalitarism. Indivizii sunt indreptatiti sa isi schimbe suveranul doar cand acesta nu le mai poate garanta siguranta, dar in niciun alt caz. Asta inseamna ca orice rau ar face suveranului unuia dintre supusii sai (inclusiv expropierea acestora), individul trebuie sa suporte deoarece alternativa la un astfel de stat ar fi starea de razboi in care moartea devine foarte probabila. Desigur, Hobbes hiperbolizeaza intr-un fel aceasta parte negativa a naturii umane, deoarece in realitate omul nu este raul intruchipat. Daca tinem cont de contextul istoric, nu e greu de observat ca ideile sale politice cu privire la puterea absoluta a monarhului si sustinerea sa efectiva pentru monarhie merg mana-n mana, in special deoarece Hobbes a avut legaturi cu oameni politici importanti (deci intr-un fel era in interesul lui sa mentina status quo-ul). Inainte de izbucnirea razboiului civil a fugit in Franta de teama de a nu fi ucis pentru ca era de partea monarhiei. In Franta l-a intalnit pe fiul regelui, Carol al II-lea, caruia i-a fost tutore, fapt ce avea sa-l ajute mai tarziu in viata cand Carol al II-lea a restaurat monarhia, iar Hobbes a fost protejat de acesta prin faptul ca refuza cererile rivalilor lui Hobbes de a-l condamna pentru erezie (Hobbes sustinea ca Biserica nu ar trebui sa se amestece in treburile statului si pe langa asta faptul ca monarhul nu era investit de Dumnezeu cu un drept de a conduce, cum se credea atunci, ci dimpotriva, ca acest drept al monarhului de a conduce era strict rezultatul acelui contract social intre indivizi manati de dorinta de a evita starea naturala de razboi). Poate ca Hobbes era biased cu privire la conceptia sa despre aceasta forma de guvernamant, monarhia. Considera ca democratia nu este adecvata deoarece indeamna la nesupunere, iar daca intreaga putere nu este concentrata in mainile unei singure persoane, atunci este imposibil ca suveranul sa asigure protectia supusilor (in prezent stim foarte bine ca democratia este preferabila monarhiei. Chiar si in Anglia contemporana care este inca o monarhie, absolutismul nu este sustinut de nimeni, iar familia regala e mai mult simbolica sau in orice caz nu detine mai multa putere decat Parlamentul).
Intrebarea cea mai importanta ce apare cand citim ideile politice ale lui Hobbes cred ca este: merita sa-ti sacrifici libertatea aproape in totalitate pentru a obtine siguranta sau pacea ce vine cu pactul social ? Hobbes a fost criticat pentru perspectiva sa absolutista. Ii putem reprosa faptul ca oamenii, din frica de moarte intra intr-un pact social, fiecare transferandu-si puterea catre suveran (care nu este legat de acest contract si deci nu poate fi tras la raspundere pentru actiunile sale), iar acest suveran poate sa-si foloseasca puterea in mod arbitrar drept sau nedrept dupa bunul plac, iar nimeni nu ii poate reprosa ca ceea ce face este gresit si nimic si nimeni nu-l poate trage la raspundere pentru faptele sale. E ca si cum am scapa de starea naturala de conflict pentru a intra intr-un pact unde suntem asupriti in mod arbitrar de vointa unui singur individ. Din rau in mai rau am putea spune.
Desi aceasta viziune hobbesiana a politicii este evident problematica (si o putem intelege intr-o anumita masura prin luarea la cunostinta a contextului in care a trait), analiza lui Hobbes cu privire la originile acestui pact social pentru a forma statul si pentru a asigura o ordine sociala, siguranta si predictibilitate a ramas un model pe care-l vor adopta si filosofi politici ulteriori precum John Locke sau Jean-Jacques Rousseau, influentand astfel parcursul filosofiei politice.
April 9, 2022
Atenția mi-a fost captată încă de la început aproape în întregime la trimiterile către frică, acest „frate geamăn”, cum îi plăcea s-o numească. Dintre acestea e de menționat perspectiva neurologică în care frica s-ar găsi în două zone diferite din creier: cea primară, instinctivă s-ar afla în amigdala, iar cel de-al doilea tip de frică, cea care acționează mai elaborat și rațional, s-ar afla în neocortex, parte a creierului ce se poate modifica și prin educație. Hobbes a anticipat oarecum diferențierea dintre aceste frici. De asemenea, este menționat și Machiavelli care recomanda principilor Renașterii ca, dacă ar putea alege, să prefere supușii care se temeau de ei în locul celor care îi iubeau, în principal fiindcă teama e un sentiment pe care puterea îl poate controla și nu are nevoie de reciprocitate, cum are nevoie iubirea.
În final, pot rămâne cu gândul că Hobbes considera orgoliul unul dintre cele mai rele sentimente omenești și adoptând un comportament pacifist , mai totdeauna facem cea mai inteligentă alegere.
În final, pot rămâne cu gândul că Hobbes considera orgoliul unul dintre cele mai rele sentimente omenești și adoptând un comportament pacifist , mai totdeauna facem cea mai inteligentă alegere.
December 28, 2024
Está colección de filosofía tiene tres tipos de libros, que va en función del escritor en un 90%. Lo que son unos pedantes y olvidan que el objetivo es divulgar y acercar la filosofía al público llano. Los que hacen lo que pueden pero el filósofo no da para más. Y el tercer grupo, los que saben redactar y explicar bien al filósofo, incluso lo hacen de una forma amena que te incita a leer su obra. Este libro estaría en este tercer grupo.
No obstante, debo matizar o contextualizar mi opinión. Yo tengo el grado en derecho y mucho de lo que plantea Hobbes se ha tomado como referente en la actualidad, en dicho campo. Por ejemplo la distinción entre derecho natural y positivo, o el ius punendi que debe ser una competencia exclusiva del estado. Entiendo que alguien ajeno a las leyes no le interese. De todos los filósofos que he leído posiblemente sea el que más importancia práctica ha demostrado. No quita que se deba criticar su visión totalitaria, no sin valorar la época de guerra civil que vivió Hobbes, y precisamente así cierra el libro.
No obstante, debo matizar o contextualizar mi opinión. Yo tengo el grado en derecho y mucho de lo que plantea Hobbes se ha tomado como referente en la actualidad, en dicho campo. Por ejemplo la distinción entre derecho natural y positivo, o el ius punendi que debe ser una competencia exclusiva del estado. Entiendo que alguien ajeno a las leyes no le interese. De todos los filósofos que he leído posiblemente sea el que más importancia práctica ha demostrado. No quita que se deba criticar su visión totalitaria, no sin valorar la época de guerra civil que vivió Hobbes, y precisamente así cierra el libro.
March 16, 2018
El libro explica muy bien las teorías Hobbesianas , tal vez para mi gusto el autor juzga con cánones del siglo XXI a una obra escrita en el 1600, y ahí a mi entender comete un error , buen libro
Displaying 1 - 5 of 5 reviews