Volumul de fata este totodata tulburator si revelator. Prezentand trei studii de caz, printre care si cel al lui Adolf Hitler, Miller demonstreaza ca abuzurile psihologice si fizice suferite in copilarie prin punerea in aplicare a „pedagogiei negre”, asociate cu interdictia exprimarii si trairii sentimentelor de manie, frustrare, tristete, reprezinta o combinatie extrem de nociva, care se repercuteaza la varsta adulta. Conform teoriilor sale, bolile mintale, comportamentele antisociale si cele autodistructive (toxicomania, alcoolismul, prostitutia) sunt consecinta furiei si a suferintei refulate – rezultatul unor traume emotionale inconstiente ramase nerezolvate.
Autoarea subliniaza ca indignarea si sentimentul de revolta in fata unor fapte precum genocidul sau alte manifestari de cruzime nu au niciun rezultat. La fel de inutila este si gasirea unui vinovat. Singurul lucru care poate rupe cercul vicios al violentei este (in cazul parintilor) recunoasterea vinei si a suferintelor provocate si – in cazul celor care au suferit abuzuri – trairea libera a suferintei, a starii de doliu, constientizarea traumelor din copilarie.
Cartea Pentru binele tau este un semnal de alarma pentru parinti, dar si pentru adulti in general: metodele rigide sau violente de educatie, reprimarea impulsurilor firesti ale micutilor nu sunt in niciun caz „pentru binele copilului”, asa cum se afirma de obicei. Asa cum atrage atentia autoarea, societatea noastra traieste intr-o stare de negare, idealizand rolul parintelui si al educatorului si minimalizand durerea copilului umilit, maltratat, redus la rolul de instrument al nevoilor parintesti. Rezultatele acestei atitudini sunt astazi mai vizibile decat oricand: crime in masa, razboaie, atentate, sinucideri. Iesirea din acest impas nu este usoara, dar va aduce cu sine o libertate emotionala salvatoare.
Despre cum copilăria noastră influențează acțiunile pe care le facem când devenim adulți. Despre subconștient, memorie și toate nelegiuirile și momentele negative de care avem parte în copilărie, care sunt revărsate peste copiii noștri fără ca să ne dam seama. Recomand ❤️
O carte minunată care mi-a întărit idee că violența este ceva dăunător și total sănătos, și nu are ce căuta în educația copiilor. Aveam nevoie de o asemenea carte tocmai pentru a putea să găsesc resursele necesare în lupta cu pornirile interioare și presiunea celorlalți din jur. Chiar dacă trăim în anul 2024, mentalitatea multor oameni a rămas prinsă în timp, iar educația cu ajutorul violenței este văzută încă ca o soluție sau chiar ca o primă variantă, atunci când copilul nu se supun. Ba chiar întregul concept de educație înseamnă o supunere a copilului.
”Fiecare călău a fost odată victimă.”
”Pentru că suferința ei a fost trăită, nu refulată, a putut face loc altor sentimente mai vesele.”
”Când o persoană se arată ”lacomă” de afecțiune, acesta este întotdeauna semnul că ea caută ceva ce nu a primit niciodată.”
”Din afară, poate să poară că celui mic i se împlinesc toate dorințele, deși de fapt nu este adevărat. Un copil poate fi răsfățat cu hrană, jucării, cu grijă, fără a fi recunoscut și respectat cu adevărat pentru ceea ce el este de fapt.”