Moara cu Noroc

by Ioan Slavici

Clasicii Literaturii Române

134 pages, Paperback

About the author

Ioan Slavici was a Transylvanian-born Romanian writer and journalist. He made his debut in Convorbiri literare ("Literary Conversations") (1871), with the comedy Fata de birău ("The Mayor's Daughter"). Alongside Eminescu he founded the Young Romania Social and Literary Academic Society and organized, in 1871, the Putna Celebration of the Romanian Students from Romania and from abroad. At the end of 1874, he settled in Bucharest, where he became secretary of the Hurmuzachi Collection Committee, then he became a professor, and then an editor of the newspaper Timpul ("The Time"). Alongside I. L. Caragiale and G. Coşbuc, he edited the Vatra ("The Heath") review. During the first World War, he collaborated at the newspapers Ziua ("Daytime") and Gazeta Bucureştilor ("The Bucharest Gazette"). He was awarded the Romanian Academy Award (1903).

Reviews

[rjxdnn · Rating 4 out of 5]

Încă mi-a plăcut. Rămâne una dintre operele mele preferate pentru bac, scrise de Marii Clasici.

[Alex · Rating 3 out of 5]

Actual rating: 2.75✨

This was... something.

Nu într-atât de bună încât să mă atragă, însă nici atât de rea încât să-mi fac nervi și să-mi irosesc timpul degeaba. (Bine, a mers și repede căci am terminat-o în două zile. :)) )

Deși lumea se plângea că n-a înțeles prea bine cea de-a doua parte a cărții, la mine a fost invers. N-am priceput mai nimic din ce s-a întâmplat acolo. Serios acum, cum naiba s-a încurcat Ghiță cu Lică că nici acum n-am înțeles.

Ghiță... Personajul ăsta nu prea cred că a auzit de spirit de conservare sau de selecție naturală. Dacă știi că un om e periculos, atunci de ce naiba nu apelezi la jandarmii ăia ai tăi dacă vine și încearcă să te tragă în afaceri necurate? Adică, s-ar fi putut rezolva ceva mai ușor problema însă s-a ajuns în punctul în care bărbatului ăsta i-a păsat mai mult de bani decât de propria familie. Deci, please, e stupid și naiv, dând dovadă de-o masculinitate toxică. Cum să-ți ucizi soția pentru un plan pe care tot tu l-ai conceput ca să-l prinzi pe Lică? Ămm... Nu-i oare vina ta că nu ți-ai folosit creierul ca să concepi un plan mai bun?

Ana, geloasă pentru că Ghiță se află în preajma unei alte femei și respiră lângă ea. Mă rog, proastă n-a fost căci s-a prins ce se petrece de fapt însă nu înțeleg cum naiba nu i-a trecut prin cap să-i spună măcar maică-sii ce se petrece dacă nu lui Pintea. Apreciez că a încercat – oarecum – să-l îndrepte pe Ghiță, însă ar fi trebuit să pună oarecare presiune pe el să-i spună ce naiba învârte. (Și omul ăla murea de-i zicea ce naiba face. 🙄)

Pintea, fost amic cu Lică, ajuns jandarm și alea alea. M-aș fi așteptat să știe mai multe despre Lică și modul în care operează, dar vezi să nu. Pur și simplu mă întreb de ce a fost acolo. Probabil ca să-i dea gay panic lui Ghiță și ca să fie la rându-i obsedat de Lică. (Ăștia trei ar fi trebuit să aibă un three some. 🤣)

Lică, ce să zic despre înafară de faptul că i s-a cam pus pata pe Ana și că și ei îi cam sclipeau ochii după el (bad boy and good girl trope). Mă rog, tipul are putere și știe cum să se folosească de ea, dar a avut o moarte stupidă. Adică, cum le învârți pe toate și apoi uiți că un cal nu poate să fac o mulțime de drumuri fără să obosească? How? Really, how?

Băbuța, mama Anei, cred că era singura care chiar gândea. Păcat că-și făcea apariția doar în momentele de cumpănă și prevestea oarecum ce are să se întâmple. E cam singura care a scăpat vie, înafară de copii și de Pintea.

Ah, și să nu vorbim despre miscommunication trope care e între Ana și Ghiță! Serios, stupidă treabă... Ea geloasă și așteptând ca el să ia toate deciziile, el închis la minte și fugind după bani. Ce să fie decât o relație toxică?

În concluzie, nici nu știu de ce i-am dat ratingul ăsta, însă știu că mi-a plăcut într-un mod oarecum bizar. Măcar nu m-am chinuit cu ea. :))

[Maria 🦌]

Vai de noi

[Radu-Andrei Pop · Rating 5 out of 5]

Am terminat și eu cu bacalaureatul… iar dintre toate operele din bibliografia pentru examenul la română, “Moara cu noroc” de Ioan Slavici a fost cartea mea preferată. Anul acesta am avut norocul să primesc această nuvelă la eseul de la subiectul III. În semn de recunoștință față de soartă, am decis să scriu un review pentru această operă care m-a impresionat profund. :))

Unul dintre aspectele care mi-au plăcut cel mai mult este felul în care s-a realizat nararea, dar și analiza psihologică a caracterului lui Ghiță. Slavici reușește să îmbine cu măiestrie descrierile ample cu introspecții adânci, oferindu-ne o imagine complexă a protagonistului și a mediului în care acesta trăiește.

Este foarte interesant și șocant faptul că sfârșitul tragic poate fi dedus încă din primele pagini ale nuvelei, prin analiza în profunzime a indiciile ascunse sub cortina slovelor. Astfel, încă din incipit se remarcă sfatul prevăzător al bătrânei: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, pe care Ghiță nu îl ia în seamă. Ulterior, în cadrul descrierii cinematice a morii, naratorul detașat pune accentul pe mormintele care se aflau în proximitatea locului. Acestea, de altfel, prezic finalul tragic al nuvelei.

Mai mult, dezumanizarea treptată a lui Ghiță poate fi corelată cu metamorfoza spațiului central al desfășurării acțiunii. Se remarcă faptul că acesta era inițial o moară, dar din cauză că solicitarea nu era una crescută, s-a decurs la convertirea ei într-o cârciumă, cu scopul de a maximiza profitul. În mod similar, protagonistul pornește de la un statut social inferior, dar liniștit, iar apoi decide să se îndrepte spre o nouă direcție, cu scopul de a se îmbogăți. Totodată, este crucială și conștientizarea legăturii dintre prospectiva Morii cu noroc și a lui Ghiță, deoarece ambele instanțe sfârșesc tragic: moara arde din temelii, iar Ghiță este ucis.