What do you think?
Rate this book
Elogiul frontierelor: mic tratat de libertate
„Elogiul frontierelor este o carte despre libertate şi duşmanii ei; şi anume despre duşmanii libertăţii care se pretind singurii promotori ai libertăţii; concret, e o carte despre democraţie şi totalitarism în lumea de azi. Teza lui Andrei Vieru este simplă şi strălucită: natura libertăţii constă în aceea că e frontieră, iar instrumentele de discernământ care ne permit să distingem între libertate şi duşmanii ei sunt furnizate de logica modală (despre care autorul crede că e motorul lumii). Ca să înţelegem corect liberul arbitru şi libertatea politică, precum şi modul în care acestea sunt negate în totalitarism, logicile modale şi interpretările lor topologice sunt cruciale. Marea originalitate a lui Andrei Vieru constă în a fi descoperit cât de importantă e logica modală pentru clarificarea noţiunilor teoriei politice clasice. Deşi teoretică şi riguroasă, cartea lui Andrei Vieru nu e nici aridă, nici pedantă. Proza lui e remarcabilă, argumentarea – stringentă, vocaţia de moralist – contagioasă. Nu de puţine ori descoperi că lucrurile pe care le-ai gândit şi tu el le-a articulat mai profund şi le-a formulat mai bine. E o carte din care nu ştii ce să nu citezi, atât de citabil e totul, şi în care notabilul şi remarcabilul funcţionează ca frumuseţe.“ — H.-R. PATAPIEVICI
Se spune că Europa trece printr-o criză politică. După părerea mea, criza noastră nu e atât de natură politică, cât de natură conceptuală. Europa a trimis la plimbare însăşi ideea de limită, de zid despărţitor, de restricţie protectoare. Or, fără limite, nu mai poţi defini nici măcar o noţiune, ca să nu mai vorbim de proiecte concrete. În particular, nu te mai poţi defini nici pe tine însuţi. Europa şi-a subminat singură valorile, începând chiar cu Logica, mai precis, cu ceea ce ne permite să gândim categoriile şi, în fond, să gândim pur şi simplu... Dărâmaţi toate zidurile şi vă veţi trezi nu într-un vast spaţiu al libertăţii, ci într-un impas, ba chiar într-o capcană. — ANDREI VIERU
Se spune că Europa trece printr-o criză politică. După părerea mea, criza noastră nu e atât de natură politică, cât de natură conceptuală. Europa a trimis la plimbare însăşi ideea de limită, de zid despărţitor, de restricţie protectoare. Or, fără limite, nu mai poţi defini nici măcar o noţiune, ca să nu mai vorbim de proiecte concrete. În particular, nu te mai poţi defini nici pe tine însuţi. Europa şi-a subminat singură valorile, începând chiar cu Logica, mai precis, cu ceea ce ne permite să gândim categoriile şi, în fond, să gândim pur şi simplu... Dărâmaţi toate zidurile şi vă veţi trezi nu într-un vast spaţiu al libertăţii, ci într-un impas, ba chiar într-o capcană. — ANDREI VIERU
292 pages, Paperback
First published October 1, 2021
4 people are currently reading
44 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
January 28, 2022
H.R. Patapievici a spus despre această carte că totul e citabil în ea. Așa este. Iar ceea ce nu este citabil, este prea teoretic și m-a depășit complet. Are un fel de matematică în cuvinte care te fac să-ți pui un pic creierul pe bigudiuri, dar odată ce te forțezi să înțelegi, începi să vezi o logică în spatele multor acțiuni și afirmații pe care nu o vedeai înainte. De exemplu:
"O ideologie de tip totalitar afirmă totdeauna că adevărul ei este necesar și obligatoriu, în vreme ce ideologiile practicate în societățile democratice au ca atitudine dominantă față de adevăr și față de om posibilul și permisul."
"Stânga poate fi definită ca tendință de a porni dinspre ideologie spre realitate - și nu invers."
"Când ceva e posibil și nenecesar, apare latitudinea de a alege - adică libertatea."
"Mutarea atenției de la ce se afirmă la cine și de ce afirmă e o metodă tipică de a escamota adevăruri incomode."
Singura hibă pe care i-am găsit-o este că pică puțin în capcana de a vedea peste tot numai ideologie și dușmanul progresist, chiar dacă poate nu ar fi cazul.
"O ideologie de tip totalitar afirmă totdeauna că adevărul ei este necesar și obligatoriu, în vreme ce ideologiile practicate în societățile democratice au ca atitudine dominantă față de adevăr și față de om posibilul și permisul."
"Stânga poate fi definită ca tendință de a porni dinspre ideologie spre realitate - și nu invers."
"Când ceva e posibil și nenecesar, apare latitudinea de a alege - adică libertatea."
"Mutarea atenției de la ce se afirmă la cine și de ce afirmă e o metodă tipică de a escamota adevăruri incomode."
Singura hibă pe care i-am găsit-o este că pică puțin în capcana de a vedea peste tot numai ideologie și dușmanul progresist, chiar dacă poate nu ar fi cazul.
January 23, 2022
Acest volum nu este o înșiruire de informații, fapte și raționamente, ci îți va arăta un mod diferit de a vedea faptele înconjurătoare și un mod diferit asupra înseși modurilor de a vedea fapele.
Andrei Vieru descoperă niște adevăruri care nu sunt valabile doar în ceea ce privește politica, ci își mențin valoarea de adevăr și în viața personală. Exemple:
"În spatiul libertății, orice mișcare e o acrobație. Aproape toată lumea stă, se uită, te soarbe din ochi și vrea să te vadă cum cazi, cum reintri în spațiul necesarului și al obligatoriuluii" - este un fapt ce îl resimte orice persoană dorește să își construiască o carieră neconvențională sau care visează la o stare materială peste necesarul supraviețuirii.
"Poliția Sentimentelor este în fond doar un subdepartament al Poliției Gândirii" - fenomen prin care a trecut oricine cu un partener aubziv, care îți ia intensitatea reacțiilor sentimenale la control.
Toate acestea fiind spuse, cartea are lipsuri în ceea ce privește executia. Nu este pe atât de accesibilă pe cât ar fi putut să fie, având în vedere subiectul tratat; pare că autorul a vrut mai mult să se exprime decât să comunice. Consider că adevărul este baza pe care se clădește totul, iar cine consideră că a descoperit un adevăr are datoria de a face eforturi în a se face înțeles de un public cât mai larg. Este posibil ca autorul să se afle pur și simplu într-o bulă de oameni asemănători, care să nu îi fi atras atenția asupra acestui fapt înainte de publicare; totuși, ar fi putut face un mic efort să rezume, de exemplu, nuvela de Caragiale pe care a menționat-o, căci nu cu toții i-am citit toate lucrările; menționează "evenimentul de la Evergreen College" fără să îl numească pe Bret Weinstein care, culmea, are și un podcast în care tratează teme politice de care cititorii lui Vieru ar putea fi foarte interesați! De asemenea, deși vorbește despre concepte din care se poate induce, ar fi prins bine studierea unor cazuri particulare care să ilustreze toate pe care le susține și să arate sub ce forme perverse se ascund tendința de dominare a necesarului și a obligatoriului. Astfel, pe parcursul întregului volum, pare că autorul vorbește de undeva dintr-un tron din vârful unui turn, privindu-le pe toate de deasupra în timp ce soarbe vin dintr-o cupă. Aceste lipsuri pe care le văd pun câteva semne de întrebare asupra unor concluzii la care a ajuns, nu din lipsă de cunoaștere sau de inteligență, ci poate pentru că a fost "furat de idei".
Menționează religia doar marginal, acolo unde alții văd lipsa religiei ca unică sursă a totalitarismului, a mesianismului corectitudinii politice, al relativismului moral și al eșecului liberalismului. Din acest punct de vedere, s-ar putea ca autorul să o fi luat pe un drum greșit care se îndepărtează de adevăr tot mai mult, deși ține bine direcția. De asemenea, deși Vieru se pronunță împotriva relativismului moral, el însuși vede binele ca pe "puncte de echilibru între două stări rele". Nu clarifică daca cele două stări rele sunt capete de segment închis sau deschis, sau daca nu cumva ne aflăm pe o dreaptă! Ori, cum se poate critica relativismul moral pornind de la asta? Se poate critica doar dacă valoarea este un punct fix din care pleacă o semidreaptă sau din care diverg mai multe raze (căci răul și distrugerea sunt mult mai diverse și creative decât binele); spune, de exemplu, că curajul nu este o valoare per se, dar foloseste adjectivul "lași". Ori adjectivul acesta nu ar avea sens de sine stătător dacă curajul nu ar fi fost o valoare de sine stătătoare!
Cred că se grăbește când spune că societățile tribale sunt totalitare. Nu sunt o cunoscătoare a societăților tribale sau arhaice, dar din puținul care mi-a fost dat să îl citesc, bănuiesc că ceea ce este necesar pentru conviețuirea într-o astfel de societate și omniprezența religiei în viața de zi cu zi diferă esențial de "necesarul" vieții civilizate.
Aceste "defecte" pe care le-am înșiruit mi-au sărit în ochi doar pentru că ideile expuse sunt geniale! Pe tot parcusul cărții am avut o tentație teribilă de a lua un pix ca să subliniez, să tai și să rearanjez paragrafe, asemenea unui moment când te întorci asupra unei schițe scrise acum 6 luni, într-un moment de inspirație, pe care acum o ștergi și o rescrii până la perfecțiune.
Andrei Vieru descoperă niște adevăruri care nu sunt valabile doar în ceea ce privește politica, ci își mențin valoarea de adevăr și în viața personală. Exemple:
"În spatiul libertății, orice mișcare e o acrobație. Aproape toată lumea stă, se uită, te soarbe din ochi și vrea să te vadă cum cazi, cum reintri în spațiul necesarului și al obligatoriuluii" - este un fapt ce îl resimte orice persoană dorește să își construiască o carieră neconvențională sau care visează la o stare materială peste necesarul supraviețuirii.
"Poliția Sentimentelor este în fond doar un subdepartament al Poliției Gândirii" - fenomen prin care a trecut oricine cu un partener aubziv, care îți ia intensitatea reacțiilor sentimenale la control.
Toate acestea fiind spuse, cartea are lipsuri în ceea ce privește executia. Nu este pe atât de accesibilă pe cât ar fi putut să fie, având în vedere subiectul tratat; pare că autorul a vrut mai mult să se exprime decât să comunice. Consider că adevărul este baza pe care se clădește totul, iar cine consideră că a descoperit un adevăr are datoria de a face eforturi în a se face înțeles de un public cât mai larg. Este posibil ca autorul să se afle pur și simplu într-o bulă de oameni asemănători, care să nu îi fi atras atenția asupra acestui fapt înainte de publicare; totuși, ar fi putut face un mic efort să rezume, de exemplu, nuvela de Caragiale pe care a menționat-o, căci nu cu toții i-am citit toate lucrările; menționează "evenimentul de la Evergreen College" fără să îl numească pe Bret Weinstein care, culmea, are și un podcast în care tratează teme politice de care cititorii lui Vieru ar putea fi foarte interesați! De asemenea, deși vorbește despre concepte din care se poate induce, ar fi prins bine studierea unor cazuri particulare care să ilustreze toate pe care le susține și să arate sub ce forme perverse se ascund tendința de dominare a necesarului și a obligatoriului. Astfel, pe parcursul întregului volum, pare că autorul vorbește de undeva dintr-un tron din vârful unui turn, privindu-le pe toate de deasupra în timp ce soarbe vin dintr-o cupă. Aceste lipsuri pe care le văd pun câteva semne de întrebare asupra unor concluzii la care a ajuns, nu din lipsă de cunoaștere sau de inteligență, ci poate pentru că a fost "furat de idei".
Menționează religia doar marginal, acolo unde alții văd lipsa religiei ca unică sursă a totalitarismului, a mesianismului corectitudinii politice, al relativismului moral și al eșecului liberalismului. Din acest punct de vedere, s-ar putea ca autorul să o fi luat pe un drum greșit care se îndepărtează de adevăr tot mai mult, deși ține bine direcția. De asemenea, deși Vieru se pronunță împotriva relativismului moral, el însuși vede binele ca pe "puncte de echilibru între două stări rele". Nu clarifică daca cele două stări rele sunt capete de segment închis sau deschis, sau daca nu cumva ne aflăm pe o dreaptă! Ori, cum se poate critica relativismul moral pornind de la asta? Se poate critica doar dacă valoarea este un punct fix din care pleacă o semidreaptă sau din care diverg mai multe raze (căci răul și distrugerea sunt mult mai diverse și creative decât binele); spune, de exemplu, că curajul nu este o valoare per se, dar foloseste adjectivul "lași". Ori adjectivul acesta nu ar avea sens de sine stătător dacă curajul nu ar fi fost o valoare de sine stătătoare!
Cred că se grăbește când spune că societățile tribale sunt totalitare. Nu sunt o cunoscătoare a societăților tribale sau arhaice, dar din puținul care mi-a fost dat să îl citesc, bănuiesc că ceea ce este necesar pentru conviețuirea într-o astfel de societate și omniprezența religiei în viața de zi cu zi diferă esențial de "necesarul" vieții civilizate.
Aceste "defecte" pe care le-am înșiruit mi-au sărit în ochi doar pentru că ideile expuse sunt geniale! Pe tot parcusul cărții am avut o tentație teribilă de a lua un pix ca să subliniez, să tai și să rearanjez paragrafe, asemenea unui moment când te întorci asupra unei schițe scrise acum 6 luni, într-un moment de inspirație, pe care acum o ștergi și o rescrii până la perfecțiune.
Read
February 27, 2022Mi-e greu sa acord stele acestei carti. Nu pentru ca ar fi o carte proasta, ci pentru ca este una atipica sau straina pentru zona mea de interes.Fiind o carte filozofica, marturisesc ca dupa vreo 80 de pagini doar am lecturat-o si ce am inteles a fost bun inteles, ce nu am inteles, or intelege altii mai mult.
February 6, 2023
„Elogiul frontierelor” este o carte de teorie politică, complexă și foarte bine articulată pentru cei care doresc să afle mai multe despre problema frontierelor. O temă actuală și cuprinzătoare, care nu aduce în fața cititorului doar granițele dintre țări, ci și cele dintre concepte. O carte în care am aflat că democrația nu este opusul totalitarismului. Destul de grea pentru cei care nu cunosc logica modală, dar asta nu o face de neînțeles. Autorul transmite și mesajul că liberul arbitru, libertatea politică și o parte din virtuți pot fi conceptualizate în termenii similari logicii modale. Închei printr-un citat care mi-a rămas mie în minte în urma citirii cărții și anume „libertatea de gândire fără curaj nu există!”. Îi mulțumesc lui Andrei Vieru pentru lectura complexă pe care a reușit să mi-o aducă în față.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews