În imensa cabină albastră a străbătut milioane de kilometri, pe șoselele patriei. Ernesto a împlinit șaptezeci. Kamazul șaizeci. Și încă transportă trestie, fructe, rom, oameni. Întotdeauna drumul socialismului duce dintr-un capăt în celălalt capăt al insulei. Ernesto îl știe cu ochii închiși.
Trebuie să recunosc, numele lui Florin Dan Prodan îmi era complet necunoscut, dar titlul acesta, a la Kerouak, și faptul că este un volum subțirel (55 de pagini) de poezie preponderent minimalistă, m-au convins să iau cartea aceasta la lectură, cu speranța că va fi ceva ușurel, pentru o seară de convalescență. Însă conținutul volumului m-a făcut să zic wow de câteva ori și aceasta deoarece avem de a face aici cu un adevărat „el camino” în versuri, cu o serie de poeme de călătorie, desfășurată pe mai multe țări și continente, în care poetul nu „fotografiază” doar peisaje pitorești, ci și oameni și tradiții locale, reușind să realizeze un mic atlas antropologic în versuri. Altfel spus, foarte tare! Recomand!