What do you think?
Rate this book
Lucius Annaeus Seneca: viața, timpul și opera morală
Tabel cronologic, arbore genealogic, indice și glosar de Dionisie Pîrvuloiu
„Cine oare nu vede că în sufletul acestui om s-a dus o luptă pe care numai moartea avea să o curme, între doctrina unei școli de care din atâtea motive se simțea puternic legat și simțirea generoasă a unui suflet frumos, a acestei conștiințe care a vorbit pentru toate veacurile? Viața lui nu înfățișează oare spectacolul aceluiași tragic conflict? Predicatorul strălucit al virtuții, urmărind cu ardoare religioasă idealul înțelepciunii, era silit să fie preceptorul și sfetnicul unui Nero. «Nu s-a retras la timp din viața politică, nu a urmat întocmai prea frumoasele învățături ale predicii morale, a vorbit mai frumos decât a trăit», spun cenzorii severi. Să acordăm acestei trufașe neîndurări satisfacția orgoliului facil și să păstrăm o respectuoasă tăcere în fața destinului acestui om rar, sortit să fie, și după moarte, victima nebuniei neroniene și a decăderii epocii. E singurul răspuns pe care acest suflet mare îl merită.“ — G. GUȚU
„Profesorul Gheorghe Guțu a fost un distins intelectual, un autentic om de carte, un erudit clasicist, fin cunoscător și iubitor de muzică, un om de o impecabilă rectitudine și de o exemplară modestie.“ — GABRIELA CREȚIA
„Cine oare nu vede că în sufletul acestui om s-a dus o luptă pe care numai moartea avea să o curme, între doctrina unei școli de care din atâtea motive se simțea puternic legat și simțirea generoasă a unui suflet frumos, a acestei conștiințe care a vorbit pentru toate veacurile? Viața lui nu înfățișează oare spectacolul aceluiași tragic conflict? Predicatorul strălucit al virtuții, urmărind cu ardoare religioasă idealul înțelepciunii, era silit să fie preceptorul și sfetnicul unui Nero. «Nu s-a retras la timp din viața politică, nu a urmat întocmai prea frumoasele învățături ale predicii morale, a vorbit mai frumos decât a trăit», spun cenzorii severi. Să acordăm acestei trufașe neîndurări satisfacția orgoliului facil și să păstrăm o respectuoasă tăcere în fața destinului acestui om rar, sortit să fie, și după moarte, victima nebuniei neroniene și a decăderii epocii. E singurul răspuns pe care acest suflet mare îl merită.“ — G. GUȚU
„Profesorul Gheorghe Guțu a fost un distins intelectual, un autentic om de carte, un erudit clasicist, fin cunoscător și iubitor de muzică, un om de o impecabilă rectitudine și de o exemplară modestie.“ — GABRIELA CREȚIA
308 pages, Paperback
First published January 1, 1944
32 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
April 25, 2025
Gheorghe Guțu a fost un clasicist redutabil. A tradus din Cicero, Vergiliu, Juvenal, Seneca, Quintilian. A redactat un impozant Dicționar latin-român. În fine, a publicat această monografie solidă, dedicată lui Lucius Annaeus Seneca (viața și opera). Am citit cartea abia acum dintr-un motiv simplu. În vremea studiilor mele, nimeni nu mi-a vorbit de ea.
Sigur, trăim o modă Seneca, din 5 cărți de filosofie 4 se referă la Seneca și stoicism. Inițiatorii acestei mode care a răvășit lumea sînt filosofii francezi Pierre Hadot și Michel Foucault. Am mai spus asta. Ei au descoperit subit, studiindu-i pe gînditorii din Antichitatea tîrzie, că filosofia e un „mod de viață”. Dar ideea că filosofia înseamnă mai degrabă ce faci decît ce spui (că se manifestă în fapte și nu în texte) e mai veche. În 1944 (cînd s-a tipărit prima ediție a acestei monografii), Gheorghe Guțu o formula astfel: Seneca privea „filosofia nu atît ca un sistem de idei care să explice omul și universul, și mai puțin ca un prilej de discuții subtile, dar inutile (cavillationes), ci ca un mijloc de salvare” (pp.31, 166): „Filosofia nu stă în vorbe, ci în fapte” (p.169, extras din Scrisoarea 16: 3).
Pentru Seneca, Epictet și Marcus Aurelius, textul scris era îndeosebi un aide-mémoire. Însemnările lor aveau, în principiu, un singur destinatar și acela era autorul însuși. Excepție face Seneca. Corespondența lui nu implica nici un fel de intimitate. Cînd i se adresa prietenului Lucilius, Seneca avea în minte un public mai larg. Dar gînditorul stoic aplicase mai întîi pe sine îndemnurile pe care le consemna în vestitele scrisori. În deosebire de Epictet și Marcus Aurelius, Seneca avea vanitate de autor. Voia notorietate. Nu e singurul lui păcat. Printre altele, consilierul lui Nero a scris și tragedii - după modelul grecilor -, tragedii care au circulat intens în Evul Mediu și Renaștere: Christofor Columb cita adesea din Medeea și visa la un tărîm și mai depărtat decît insula Thule.
Și dacă tot veni vorba de „păcatele” lui Seneca (nu tocmai veniale), Gheorghe Guțu menționează că „izvorul bîrfelor” este istoricul Dio Cassius, care nu trebuie crezut întotdeauna pe cuvînt (pp.293-295). Pentru viața lui Seneca, Tacitus e un cronicar mult mai credibil. Ca să dau un exemplu, Dio Cassius ar fi inventat calomnia că, odată ajuns putred de bogat (adunase o avere de 300 de milioane de sesterți), Seneca dădea bani cu împrumut și cerea creditorilor dobînzi uriașe (p.295). Dar faptul de a fi putred de bogat - ceea ce e un adevăr imposibil de tăgăduit - vine în contradicție cu opiniile lui Seneca despre fericirea de a fi sărac și de a te mulțumi cu puțin. Faptul că a dormit toată viața lui pe „o saltea tare” (p.32) și că mînca frugal (o vreme a fost chiar vegetarian) n-a putut face din el un sfînt.
Dacă aș avea volumul în față, m-aș opri, înainte de orice, la paginile în care autorul comentează obiceiurile de lectură ale filosofului și opiniile lui despre „corupția stilului literar” în epoca lui Nero (pp.289-292).
O observație: Gheorghe Guțu nu a fost foarte impresionat de stilul lui Seneca (pp.285-289). Și încă una: Seneca a avut probabil astm, dar e greu să ne gîndim că a suferit de tuberculoză (p.48).
Sigur, trăim o modă Seneca, din 5 cărți de filosofie 4 se referă la Seneca și stoicism. Inițiatorii acestei mode care a răvășit lumea sînt filosofii francezi Pierre Hadot și Michel Foucault. Am mai spus asta. Ei au descoperit subit, studiindu-i pe gînditorii din Antichitatea tîrzie, că filosofia e un „mod de viață”. Dar ideea că filosofia înseamnă mai degrabă ce faci decît ce spui (că se manifestă în fapte și nu în texte) e mai veche. În 1944 (cînd s-a tipărit prima ediție a acestei monografii), Gheorghe Guțu o formula astfel: Seneca privea „filosofia nu atît ca un sistem de idei care să explice omul și universul, și mai puțin ca un prilej de discuții subtile, dar inutile (cavillationes), ci ca un mijloc de salvare” (pp.31, 166): „Filosofia nu stă în vorbe, ci în fapte” (p.169, extras din Scrisoarea 16: 3).
Pentru Seneca, Epictet și Marcus Aurelius, textul scris era îndeosebi un aide-mémoire. Însemnările lor aveau, în principiu, un singur destinatar și acela era autorul însuși. Excepție face Seneca. Corespondența lui nu implica nici un fel de intimitate. Cînd i se adresa prietenului Lucilius, Seneca avea în minte un public mai larg. Dar gînditorul stoic aplicase mai întîi pe sine îndemnurile pe care le consemna în vestitele scrisori. În deosebire de Epictet și Marcus Aurelius, Seneca avea vanitate de autor. Voia notorietate. Nu e singurul lui păcat. Printre altele, consilierul lui Nero a scris și tragedii - după modelul grecilor -, tragedii care au circulat intens în Evul Mediu și Renaștere: Christofor Columb cita adesea din Medeea și visa la un tărîm și mai depărtat decît insula Thule.
Și dacă tot veni vorba de „păcatele” lui Seneca (nu tocmai veniale), Gheorghe Guțu menționează că „izvorul bîrfelor” este istoricul Dio Cassius, care nu trebuie crezut întotdeauna pe cuvînt (pp.293-295). Pentru viața lui Seneca, Tacitus e un cronicar mult mai credibil. Ca să dau un exemplu, Dio Cassius ar fi inventat calomnia că, odată ajuns putred de bogat (adunase o avere de 300 de milioane de sesterți), Seneca dădea bani cu împrumut și cerea creditorilor dobînzi uriașe (p.295). Dar faptul de a fi putred de bogat - ceea ce e un adevăr imposibil de tăgăduit - vine în contradicție cu opiniile lui Seneca despre fericirea de a fi sărac și de a te mulțumi cu puțin. Faptul că a dormit toată viața lui pe „o saltea tare” (p.32) și că mînca frugal (o vreme a fost chiar vegetarian) n-a putut face din el un sfînt.
Dacă aș avea volumul în față, m-aș opri, înainte de orice, la paginile în care autorul comentează obiceiurile de lectură ale filosofului și opiniile lui despre „corupția stilului literar” în epoca lui Nero (pp.289-292).
O observație: Gheorghe Guțu nu a fost foarte impresionat de stilul lui Seneca (pp.285-289). Și încă una: Seneca a avut probabil astm, dar e greu să ne gîndim că a suferit de tuberculoză (p.48).
April 17, 2022
Un fragment din comentariile lui Gutu ce insumeaza perfect aplicabilitatea filosofiei lui Seneca: ''O atitudine virila in fata incercarilor dureroase ale vietii, un frumos spectacol de vointa si luciditate in act, devotamentul grav si linistit al celui care stie ca orice moment de slabiciune inseamna infrangere.''
Displaying 1 - 2 of 2 reviews