What do you think?
Rate this book
Stații
Stații cuprinde unsprezece povestiri construite în jurul unor istorii care au legătură, într-un fel sau altul, cu stații de tren, de autobuz sau de tramvai. În tranzit, situate între începuturi și sfârșituri, între lumi, între oameni, între vârste, între povești, zărim crâmpeie din realitatea mai apropiată sau mai îndepărtată: fugi, despărțiri, așteptări, dorințe ascunse, drame personale, identități, sacrificii, doruri, dezrădăcinări, eșecuri, obsesii.
Prozele Ramonei Gabăr – existențe în suspensie, declarații (directe sau indirecte) de iubire, mărturii ale unui univers fragil, portrete în mișcare ale femeilor de lângă noi (prietene, partenere, colege, necunoscute, surori, fiice, nepoate, iubite, mame) – sunt ca niște păpuși Matrioșka, care nu pot fi uitate cu ușurință.
„Ramona Gabăr e, fără umbră de îndoială, o scriitoare înțeleaptă și curajoasă. Stații, volumul ei de debut, e o carte cât o călătorie în jurul pământului. Din Ucraina până-n Turcia, din Cehia până-n România, oriunde ai pune cursorul lecturii, ajungi în mijlocul propriei inimi. Pentru că, da, asta e puterea ficțiunii: ce pare străin devine familiar, ce pare depărtat se apropie. Stațiile sunt, în cele din urmă, un apel pentru umanitatea noastră comună.“
(Luiza Vasiliu)
Prozele Ramonei Gabăr – existențe în suspensie, declarații (directe sau indirecte) de iubire, mărturii ale unui univers fragil, portrete în mișcare ale femeilor de lângă noi (prietene, partenere, colege, necunoscute, surori, fiice, nepoate, iubite, mame) – sunt ca niște păpuși Matrioșka, care nu pot fi uitate cu ușurință.
„Ramona Gabăr e, fără umbră de îndoială, o scriitoare înțeleaptă și curajoasă. Stații, volumul ei de debut, e o carte cât o călătorie în jurul pământului. Din Ucraina până-n Turcia, din Cehia până-n România, oriunde ai pune cursorul lecturii, ajungi în mijlocul propriei inimi. Pentru că, da, asta e puterea ficțiunii: ce pare străin devine familiar, ce pare depărtat se apropie. Stațiile sunt, în cele din urmă, un apel pentru umanitatea noastră comună.“
(Luiza Vasiliu)
192 pages, Paperback
Published September 28, 2021
10 people are currently reading
200 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 26 of 26 reviews
March 5, 2022
Ramona avea demult, gen 10+ ani, un blog pe care-l citeam cu plăcere. Mi se părea că scrie lejer, interesant și deștept. Sigur că scrisul pe blog și ficțiunea nu-s același lucru, și chiar dacă nu-s chiar pe gustul meu povestirile ei (recunosc că vreo două mi-au plăcut mai mult, prima cel mai) nu pot să le imput decît eventual prea multă străduință în a le face să fie mai interesante, prin peisajul exotic pe care l-a închipuit pentru fiecare.
Și apropo de peisaj exotic, văd că pentru mulți faptul că ea și-a plasat fiecare povestire în alt colț de lume e unul dintre punctele foarte. Eu mă recunosc în continuare înfrîntă de prejudecăți și mi-e greu să citesc despre o englezoaică care gîndește în termeni profund românești—mitul liniei roșii din buletin sau jocul ”Din oceanul Pacific / a ieșit un pește mic”, de pildă. M-am mai plîns eu de treaba asta, tot într-un volum din colecția asta, dar aștept vremuri mai luminoase în care poate o să depășesc aceste bariere și o să pot face pacturi ficționale fără prejudecăți prea multe.
Și apropo de peisaj exotic, văd că pentru mulți faptul că ea și-a plasat fiecare povestire în alt colț de lume e unul dintre punctele foarte. Eu mă recunosc în continuare înfrîntă de prejudecăți și mi-e greu să citesc despre o englezoaică care gîndește în termeni profund românești—mitul liniei roșii din buletin sau jocul ”Din oceanul Pacific / a ieșit un pește mic”, de pildă. M-am mai plîns eu de treaba asta, tot într-un volum din colecția asta, dar aștept vremuri mai luminoase în care poate o să depășesc aceste bariere și o să pot face pacturi ficționale fără prejudecăți prea multe.
March 5, 2022
E a doua carte de la n’autor pe care am cumparat-o pentru coperta (ups). Daca cu prima am avut noroc, cu Stații a trebuit sa depun mai mult efort. N-am fost cititorul ideal, trecand greu chiar peste prima povestire.
Cred ca punctul forte al cartii e diversitatea vocilor personajelor. De la o povestire la alta intri in lumi complet diferite si asta e de apreciat fiind vorba de un debut. La nivel de constructie insa e ceva foarte scolaresc, care m-a deranjat teribil. Textele sunt pline de comparatii, figura de stil ce pe parcurs se dovedeste a fi o marcă personala a autoarei-prima povestire, in special, e plina pana la refuz de comparatii stridente si inutile. Apoi, in general, exista multe repetitii ale aceleiasi idei in paragrafe diferite, de parca autoarea a vrut cu tot dinadinsul sa se asigure ca cititorul înțelege ce-a vrut sa spună, există multe descrieri patetice plasate in contexte cel putin bizare si unele fortate la maxim (spre ex, uși care nu mai suporta singurătatea). In plus, am mai avut o problema si cu registrele verbale in a doua povestire. Mă întreb de ce naratorul alege sa vorbeasca “țărănește” cand reda povestea batranei, dar cu toate astea se foloseste peste tot corect perfectul compus. De fapt am avut mai multe probleme, dar ma opresc aici.
Una peste alta, un debut okish, dar nu chiar pe gustul meu. 😉
February 18, 2022
3.5
Am citit Stații în tren, în drum spre Amsterdam. S-a potrivit de minune. Nu știu prea bine să explic de ce, însă cartea asta m-a atras de la bun început, de când a fost anunțată de editura Nemira, unde a apărut anul trecut în colecția N'autor. Firește, titlul a fost un indiciu bun, iar eu, m-am lăsat sedusă de promisiunea camuflată în el, închipuindu-mi că vom experimenta pe parcursul lecturii un soi de voiaj al simțurilor și, iată, chiar așa a și fost. Ba, a fost mai mult decât atât, fiindcă autoarea ne poartă prin locuri diferite, pline de exotism. În aproape toate textele se pune accent pe decor, întâmplările statice, pline de înțelesuri, derulându-se pe fundalul unor cartiere sau zone mărginașe din diverse orașe ale lumii.
Scrie pe copertă că această colecție de proză scurtă ilustrează 11 portrete în mișcare ale femeilor de lângă noi și a fost plăcut să descopăr că, da, sunt zugrăvite protagoniste care în multe cazuri ar trece neobservate pe lângă noi, nu pentru că ar fi invizibile, ci din cauza tramei (țesută în jurul lor prin prisma propriilor alegeri) care este cel mai adesea neîmpărtășită. Dar noi, cititorii, vom afla ce le macină, ce le motivează, de ce se află într-un context sau altul, de ce suferă, sau ce vini ascund.
Așadar, volumul de debut al Ramonei Gabăr impresionează prin stil și captivează prin vocile narative (alternează de la o povestire la alta între persoana întâi și persoana a treia) și, îndeosebi, prin personajele alese, universale. Parcursul emoțional al lecturii, bazat pe trăirile sau impresiile protagonistelor și miresmele locale - aici aș puncta că scriitoarea reușește cu excelență să te facă să vezi cu ochii, fără a recurge la descrieri lungi, lucru pentru care o felicit. Tonul, ritmul și senzațiile redate scot locul în evidență.
Nu toate povestirile m-au fermecat în egală măsură, dar e firesc să ne captiveze în diverse moduri o lectură, începutul e puternic, prima povestire, Optzeci și nouă, a rămas cu mine, apoi, interesul meu s-a diminuat un pic, după care au venit Șaptezeci și unu și Nouă, puțin mai încolo Patru și iar m-a prins în cârlig.
Un debut fain, recomand.
Am citit Stații în tren, în drum spre Amsterdam. S-a potrivit de minune. Nu știu prea bine să explic de ce, însă cartea asta m-a atras de la bun început, de când a fost anunțată de editura Nemira, unde a apărut anul trecut în colecția N'autor. Firește, titlul a fost un indiciu bun, iar eu, m-am lăsat sedusă de promisiunea camuflată în el, închipuindu-mi că vom experimenta pe parcursul lecturii un soi de voiaj al simțurilor și, iată, chiar așa a și fost. Ba, a fost mai mult decât atât, fiindcă autoarea ne poartă prin locuri diferite, pline de exotism. În aproape toate textele se pune accent pe decor, întâmplările statice, pline de înțelesuri, derulându-se pe fundalul unor cartiere sau zone mărginașe din diverse orașe ale lumii.
Scrie pe copertă că această colecție de proză scurtă ilustrează 11 portrete în mișcare ale femeilor de lângă noi și a fost plăcut să descopăr că, da, sunt zugrăvite protagoniste care în multe cazuri ar trece neobservate pe lângă noi, nu pentru că ar fi invizibile, ci din cauza tramei (țesută în jurul lor prin prisma propriilor alegeri) care este cel mai adesea neîmpărtășită. Dar noi, cititorii, vom afla ce le macină, ce le motivează, de ce se află într-un context sau altul, de ce suferă, sau ce vini ascund.
Așadar, volumul de debut al Ramonei Gabăr impresionează prin stil și captivează prin vocile narative (alternează de la o povestire la alta între persoana întâi și persoana a treia) și, îndeosebi, prin personajele alese, universale. Parcursul emoțional al lecturii, bazat pe trăirile sau impresiile protagonistelor și miresmele locale - aici aș puncta că scriitoarea reușește cu excelență să te facă să vezi cu ochii, fără a recurge la descrieri lungi, lucru pentru care o felicit. Tonul, ritmul și senzațiile redate scot locul în evidență.
Nu toate povestirile m-au fermecat în egală măsură, dar e firesc să ne captiveze în diverse moduri o lectură, începutul e puternic, prima povestire, Optzeci și nouă, a rămas cu mine, apoi, interesul meu s-a diminuat un pic, după care au venit Șaptezeci și unu și Nouă, puțin mai încolo Patru și iar m-a prins în cârlig.
Un debut fain, recomand.
March 1, 2022
3,5*
Nu e rea pentru un debut dar cele mai bune proze sunt la început. :)
Nu e rea pentru un debut dar cele mai bune proze sunt la început. :)
April 7, 2022
Unsprezece povestiri care te poartă atât prin lume, cât și prin viețile unor oameni, dar mai ales prin ne-viețile lor, în sensul în care autoarea alege într-un mod extrem de inteligent să nu spună tot, dar să-ți dea ție, cititor, toate indiciile care să-ți permită să ajungi cu bine și la timp, în următoarea stație. O scriitură extrem de atent lucrată, aproape delicată, chiar și atunci, sau mai ales atunci când vorbește despre lucruri grele. Am și o povestire preferată: Victoria Station.
April 11, 2025
Cu fiecare “Stație”, Ramona Gabăr își duce cititorul prin emoțiile, gândurile și poveștile unor personaje complexe. Paginile se simt ca o scurtă oprire până urcă și coboară toată lumea din tramvai/autobuz, iar noi zărim doar o mică bucată din viața uneia din persoanele ce ne fură privirea.
November 1, 2021
Oau, o carte despre femei obișnuite, supuse, care nu deranjează pe alții, femei dezamăgite sau care așteaptă să fie dezamăgite. Descrierile sunt atât de generale încât nu ai cum să nu te regăseși într-un portret; poate cel al femeii care tânjește după afecțiunea unui bărbat absent emoțional, sau al tinerei ambițioase să plece la oraș să-și facă un rost.
Monologurile lor sunt construite în aceeași notă: ezitante, temătoare, uneori ilogice.
Mi-a plăcut mult limbajul folosit, descrierile dezmierdoase, detaliile.
O lectură necesară? Mnu.. poate dacă ești într-o stație și nu vrei să rămâi cu gândurile tale, mai bine te afunzi în cartea asta.
Monologurile lor sunt construite în aceeași notă: ezitante, temătoare, uneori ilogice.
Mi-a plăcut mult limbajul folosit, descrierile dezmierdoase, detaliile.
O lectură necesară? Mnu.. poate dacă ești într-o stație și nu vrei să rămâi cu gândurile tale, mai bine te afunzi în cartea asta.
March 4, 2023
Știi lucrurile acelea care nu îți plac la tine și pe care le ascunzi cu teamă și grijă de ceilalți? Știi toate lucrurile pe care le gândești, dar pe care îți este teamă să le transformi în cuvinte? Cum ar fi să citești despre ele? Ramona Gabăr le-a cuprins în 11 povestiri, cu fraze lungi, dar clare. A scris într-un mod simplu și firesc despre lucruri complicate, de la dorințe ascunse, la despărțiri, de la adevărate nefericiri personale, la sacrificii, idei fixe și obsesii.
Deși temele povestirilor sunt diverse, volumul are un anumit tip de omogenitate pe care am întâlnit-o rar și care pentru mine este un factor foarte important în cazul cărților de proză scurtă.
https://asasunt.eu/statii-ramona-gabar/
Deși temele povestirilor sunt diverse, volumul are un anumit tip de omogenitate pe care am întâlnit-o rar și care pentru mine este un factor foarte important în cazul cărților de proză scurtă.
https://asasunt.eu/statii-ramona-gabar/
June 3, 2023
2.5 pt povestirea de la final
decenta pt debut dar conceptul fiind ofertant aveam alte asteptari de la ea si m a dezamagit putin
- - puncte pt stilul de scris, prea multe comparatii si descrieri inutile si fara sens
decenta pt debut dar conceptul fiind ofertant aveam alte asteptari de la ea si m a dezamagit putin
- - puncte pt stilul de scris, prea multe comparatii si descrieri inutile si fara sens
April 26, 2022
"Vera m-a întrebat dacă sunt bine sau dacă sufăr, dar m-a întrebat așa, fără emoție, cam cum punea ea toate întrebările. Practic, în întrebarea aia era deja scris cu asterisc: Nu te aștepta acum să plângi și să suspini și eu să te ascult cu niște lacrimi în colțul ochilor. Eu întreb doar așa, pentru că mă interesează gama de reacții umane la evenimente de genul ăsta."
vera = mood
vera = mood
June 11, 2022
3.5 per total dar unele povestiri au fost excepționale
April 9, 2023
Cele 11 nuvele se citesc usor, caci stilul autoarei e unul fluid si povestile curg natural. Sper sa mai urmeze si alte volume, caci a fost o placere sa o descopar.
Mi-a placut mult de tot Adamclisi Centru, de ce exact povestirea asta, am doar o banuiala cu parfum de satul bunicilor asa, dar mai sunt si alte nuvele care au lasat amprente.
Mi-a placut mult de tot Adamclisi Centru, de ce exact povestirea asta, am doar o banuiala cu parfum de satul bunicilor asa, dar mai sunt si alte nuvele care au lasat amprente.
July 5, 2022
Statii are opriri in drumul vietilor celor de langa noi, dar de departe. Fie ca povestile ne poarta peste hotare, intr-un moment de timp neprecizat, dar dedus din expresivitate, fie ca e la noi, aproape, simti pe propria-ti piele gelozia, dorul, neputinta, obsesia, dragostea.
Punctul de fuga al creatilor este figura de stil redata prin opriri.Referinta la statii, comuna prozelor, devine fundatia pe care s-au cladit cuvintele. De fapt, adevarata repetitie este ce simt femeile de langa noi, cat de diferite pot fi vietile, dar in acelasi timp la fel,cum nu au parte de perfectiune.Cum sunt inegurate de sentimente profunde si ce ganduri implică, nu putem sa ne imaginam dintr-un titlul, trebuie sa empatizam citind.
Punctul de fuga al creatilor este figura de stil redata prin opriri.Referinta la statii, comuna prozelor, devine fundatia pe care s-au cladit cuvintele. De fapt, adevarata repetitie este ce simt femeile de langa noi, cat de diferite pot fi vietile, dar in acelasi timp la fel,cum nu au parte de perfectiune.Cum sunt inegurate de sentimente profunde si ce ganduri implică, nu putem sa ne imaginam dintr-un titlul, trebuie sa empatizam citind.
January 4, 2022
i liked the following stories the most: optzeci si noua, douazeci si cinci, Bruxelles Midi.
April 23, 2025
Citesc cu mare plăcere volumele de proză scurtă, cu personaje diverse, colorate, descoperindu-le personalitățile și întâmplările prin care trec. "Stații" este un astfel de volum, în care vocile personajelor răzbat puternic dintre paginile cărții. Fiecare poveste este legată de o stație, de o femeie - personaj cu propriul destin, cu alegeri și consecințe, dar care trec prin viață, de multe ori, neobservate, fără să stârnească valuri, fără să se facă auzite așa cum ar putea să o facă.
Pe parcursul celor 11 povestiri, autoarea ne plimbă prin diverse țări și locuri, descriind relații, emoții, trăiri. Am citit rânduri despre iubirea unei mame, a unei fiice care și-a pierdut mama, despre durerea părinților aflați departe de copiii lor și care așteaptă un telefon pentru a-i știi bine, despre duritatea și forța legăturilor umane, despre lucurile bune și cele mai puțin bune din viețile noastre, despre tot ce ne frământă și ne apasă suflete zilnic.
Fiecare povestire are un farmec aparte, deși nu toate m-au impresionat în aceeași măsură. "Patru", "Nouă", "Victoria Station" și "Hai-Roztotski" sunt povestirile care mi-au rămas în minte, care au atins puncte sensibile și m-au făcut să revin asupra multor paragrafe.
Pe parcursul celor 11 povestiri, autoarea ne plimbă prin diverse țări și locuri, descriind relații, emoții, trăiri. Am citit rânduri despre iubirea unei mame, a unei fiice care și-a pierdut mama, despre durerea părinților aflați departe de copiii lor și care așteaptă un telefon pentru a-i știi bine, despre duritatea și forța legăturilor umane, despre lucurile bune și cele mai puțin bune din viețile noastre, despre tot ce ne frământă și ne apasă suflete zilnic.
Fiecare povestire are un farmec aparte, deși nu toate m-au impresionat în aceeași măsură. "Patru", "Nouă", "Victoria Station" și "Hai-Roztotski" sunt povestirile care mi-au rămas în minte, care au atins puncte sensibile și m-au făcut să revin asupra multor paragrafe.
January 20, 2022
Jurnal de călătorie: diverse colțuri de Europă de la est la vest și înapoi, până-n adâncurile Eurasiei, îi servesc Ramonei drept fundal și motiv de depănat povești fără frontiere, fără vârstă, fără naționalitate, povești ale unor femei cu care reușești să te confunzi, să rezonezi, să ai senzația că le cunoști de undeva atât de bine. O carte care curge cu naturalețea poveștilor din copilărie și pe care cu greu o poți lăsa din mână, o radiografie a sentimentelor scrisă cu măiestria unui bun observator și minunat povestitor. Mulțumesc pentru călătorie, Ramona!❤️
January 5, 2024
4,5
Am fost surprinsă să aflu că volumul e un debut, la cât de atent curatoriate sunt poveștile, mă așteptam la o experiență cel puțin minimă în spate. Vocile personajelor feminine, care se află în centrul volumului, răsună la unison pentru a face cunoscută o singură poveste, cea a femeii care se pune împotriva timpului și încearcă să găsească un reper într-o lume care o trece cu vederea, ca pe un călător așteptând într-o stație.
Am fost surprinsă să aflu că volumul e un debut, la cât de atent curatoriate sunt poveștile, mă așteptam la o experiență cel puțin minimă în spate. Vocile personajelor feminine, care se află în centrul volumului, răsună la unison pentru a face cunoscută o singură poveste, cea a femeii care se pune împotriva timpului și încearcă să găsească un reper într-o lume care o trece cu vederea, ca pe un călător așteptând într-o stație.
April 26, 2023
Scrie bine Ramona Gabăr, țese poveștile cuvânt cu cuvânt, firul epic se leagă coerent. Doar că mereu e o întrebare la sfârșit. Poveștile au open ending; deși nu știi dacă se va întâmpla sau nu evenimentul mult așteptat, te surprinde cât de bine construiește momentul de climax, ca apoi să evite să zică ce s-a întâmplat.
May 19, 2023
Multe povesti frumoase, mai toate aproape neterminate, agatate intr-un iz de mister, intr-o multitudine de posibilitati.
Preferata mea a fost Bruxelles Midi, povestea in care m-am regasit cel mai mult. Si tot printre favorite sunt Saptezezi si doi si Adamclisi Centru, doua povesti care m-au emoționat.
Preferata mea a fost Bruxelles Midi, povestea in care m-am regasit cel mai mult. Si tot printre favorite sunt Saptezezi si doi si Adamclisi Centru, doua povesti care m-au emoționat.
June 4, 2023
Am vărsat lacrimi la final, ergo primește 5 stele.
Mărturisesc că nu am înțeles prea bine de ce personajele locuiau în alte țări, dacă erau sau nu de origine romană (așa am crezut o bună parte din lectură, apoi mi-am dat seama că m-am înșelat), dar povestirile au fost plăcute. Unele dureroase, altele amuzanto-tragice, dar faine.
Mărturisesc că nu am înțeles prea bine de ce personajele locuiau în alte țări, dacă erau sau nu de origine romană (așa am crezut o bună parte din lectură, apoi mi-am dat seama că m-am înșelat), dar povestirile au fost plăcute. Unele dureroase, altele amuzanto-tragice, dar faine.
October 20, 2023
Abandon după 77 pagini. Nu pot să îi dau credit decât pentru faptul că numele poveștilor sună interesant, atrăgător spre poveste. În rest, stilul mi se pare forțat, tras de păr. Nu m-am putut imersa în povești, m-am regăsit de multe ori disociind, zburând cu mintea la cu totul alte gânduri și lucruri din viața mea.
May 4, 2025
Unsprezece povestiri ce m-au adus de la copilărie la momente mai putin plăcute din viață și toate au ajuns la inima. Unele povestiri m-au impresionat mai mult decat altele: Jovaska e una dintre ele. Un roman de debut, scris atat de bine, încât cu siguranță voi mai citi și alte cărți ale Ramonei Gabar
April 15, 2022
Caldă și copleșitoare, purtătoare de secrete și generații, cartea Ramonei Gabăr te aduce în amintiri și retrăiri diverse. Superbă, de altfel.
Displaying 1 - 26 of 26 reviews