Viața de apoi a poetului

by Andrei Crăciun

Cât din tine rămâne în amintirea celor care te-au iubit?

Viața de apoi a poetului este o carte de o frumusețe copleșitoare, care scrie o pagină tulburătoare de literatură. Douăzeci de femei au iubit, în diferite momente ale vieților lor, același bărbat: pe Alexandru, fost reporter, profesor, poet, călător neobosit și un mare absent. Acum el nu mai trăiește, iar cele douăzeci de foste iubite își înșiră amintirile care le-au rămas de la Alexandru. Care dintre ele se face vinovată de moartea poetului? Ce sugerează povestitorul? Alexandru are ceva de zis?

„O carte despre un poet n-are nevoie să conțină poezii, își spune Andrei Crăciun – și are perfectă dreptate. Poetul lui e poet prin felul în care trăiește, prin locurile în care călătorește căutând cine-știe-ce, prin femeile pe care le iubește și care-l iubesc. Și ele, cele 20 de iubite ale poetului, sunt și cele care-i construiesc portretul în timp ce construiesc propriile portrete, într-o serie de povestiri–necrolog melancolice și frumoase ca o viață de poet, fie ea și de apoi.“
(Alex Tocilescu)

Genres: Romanian Literature

160 pages, Paperback

Published October 8, 2021

About the author

Andrei Crăciun, ziarist și scriitor român

Reviews

[Ioana · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut tare mult construcția romanului, capitolele scurte, dar concise, ce surprind esența unei vieți chinuite de artist neînțeles. Andrei Crăciun se aventurează în mintea femeilor și o face cu multă dibăcie, reușind să imortalizeze în 160 de pagini o lectură a nostalgiei, unde douăzeci de suflete feminine roiesc neîncetat în jurul a celui ce a fost un poet, profesor și reporter cu idealuri și dorințe ce nu se pliau pe standardele futile ale societății contemporane.

„Complet inutil ordinii sociale, Alexandru nu putea să trăiască decât pentru frumusețea pură. Orice adunare, mai ales cele ale poeților, ba chiar și cele ale cititorilor, îl întrista ca o moarte.„

„El era elegant și melancolic; și nu a fost niciodată pregătit pentru viață – oricine e sincer cu el, o știe; și orice întâmplare care nu era poezie îl plictisea sau îl înfuria și atunci tăcea, iar în clipele sale de tăcere nu mai era frumos.„

https://ciobanuldeazi.home.blog/2021/...

[Maria Roxana · Rating 3 out of 5]

3, 5
"Ce rămâne dintr-o viață? Îmi pare rău, dar au dreptate cărțile vechi și textele sentimentale: cât ai iubit și cât ai fost de iubit. Asta e tot ce rămâne.
Și cât din tine rămâne în amintirea celor care te-au iubit?"

[RAI · Rating 5 out of 5]

O carte de citit pe nerăsuflate, de simțit cu tot sufletul fiecare poveste, de suspinat, de plâns în pernă, de iubit, de recitit. Probabil cea mai frumoasă carte de dragoste citită de mine în ultimul timp!!!

[silly shark · Rating 4 out of 5]

Omu meu a futut nu s a jucat, mi a plăcut mult conceptul cărți tho .

[Corch Rebeca · Rating 3 out of 5]

Când ai șaisprezece ani, știi că dacă nu trăiești totul, nu trăiești nimic; și de aceea realitatea te rănește, te doare, după care începem să uităm acest adevăr elementar și să ne mulțumim cu tot mai puțin, iar, în cele din urmă, ne ajunge să supraviețuim.

Iar uneori reușea să fie cu desăvârșire absent, ca și cum ar fi fost înzestrat cu o scară interioară. Cobora pe ea și se rătăcea înăuntrul său, unde probabil se încuia în dulapuri, lăsând restului lumii un chip oarecare, care să aprobe în locul lui întâmplările neplăcute ale vieții.

Printre numeroasele dezamăgiri cu care mi-am început anul 2024, cartea aceasta a venit ca o gură de aer pe care am parcurs-o într-o singură zi fără să mă satur. Lectura e structură în 23 de capitole, dintre care 20 dintre ele sunt scrise din perspectiva femeilor care au făcut partea din viața poetului Alexandru. Acestea încearcă prin cuvintele scrise să retrăiască amintiri despre perioadele în care acesta făcea partea din viața lor și cât încă acesta se afla în viață. Am simțit cartea aceasta ca un „rămas-bun” scris din perspectiva unor iubite marcate de Alexandru, care, deși au povești și trăiri diferite, dintr-un punct încolo s-au simțit contopite într-o singură iubită ideală și trecută, într-o singură voce care încearcă să transmită regret, iubire și golul rămas.

Din fiecare capitol întâlnim bucăți din cine a fost poetul sau ce a însemnat pentru fiecare în parte, însă până la final eu am rămas cu întrebările „Cine a fost de fapt Alexandru?” și „Care a fost finalul vieții sale?”. Mi-ar fi plăcut să îi cunosc mai mult povestea existenței lui, să înțeleg motivele din spatele acțiunilor sale și de ce putea fi perceput atât de divers. Am rămas cu gândul la cât de profundă și ce mesaj puternic lasă cartea în spate, iar dacă ar fi să o rezum în câteva cuvinte, aș face-o cu siguranță prin următorul citat: „Ce rămâne dintr-o viață? Îmi pare rău, dar au dreptate cărțile vechi și textele sentimentale: cât ai iubit și cât ai fost de iubit. Asta e tot ce rămâne.”

Cartea transmite multe și abordează teme atât de variate care pornesc de la moarte, iubire, religie și ajungând până la cum se simte viața unui artist (fie că vorbim despre poeți, pictori, scriitori de proză, actori, fotografi). Vă recomand cu drag să parcurgeți această carte în zilele în care sunteți în căutarea unui cărți scurte, care se parcurge ușor și care să se centreze pe iubirea văzută în cele mai multiple feluri.

[Alisa · Rating 3 out of 5]

Faptul că există capitolul „Alexandru”, în care li se aduce o critică povestitorului și poveștii, nu șterge observațiile pe care protagonistul le face de unul singur. Și vreau să le confirm: vocile feminine au toate același timbru. Se pot confunda una cu alta destul de ușor, în absența detaliilor pe care le-aș numi decorative. Ce contează că una-i studentă, alta-i profesoară, alta-i nebună, au voci interioare mult prea similare, iar detaliile rămân doar de decor. Este un dezavantaj al tehnicii utilizate. Când ai o poveste cu perspective narative multiple este grea persoana I, dacă nu reușești să intri cu totul în pielea personajului din perspectiva căruia vorbești. E similar ca la acei actori care joacă același personaj în filme diferite. Ai două opțiuni, fie schimbi tehnica, fie alegi să joci în același serial 12 ani. În fine, într-adevăr, el are niște caracteristici distincte de la o confesiune la alta și păstrează și un fir comun. Este evident că femeile vorbesc despre același om, chiar dacă îl cunosc la vârste diferite și în moduri și contexte diferite. Trebuie să recunosc, idealizările astea romanțate mă termină spiritual. Dar aici este vina mea și-mi propun să fiu mai atentă când îmi aleg cărțile. Mă așteptam la mai multă diversitate relațională, emoțională. Povestea nu mi-a deschis neapărat inima și mintea, dar îmi place modul în care scrie autorul, poate voi mai încerca și altceva de la el. Poate fără iubire.

[Casiana · Rating 5 out of 5]

Nu-mi este simplu să îmi dau seama ce anume determină atașamentul meu fată de anumiți autori, dar în ceea ce îl privește pe Andrei Crăciun am știut de la primele pagini că am în față un autor și un roman în fața cărora îmi voi permite să mă prăbușesc și să mă descompun în zeci de emoții.

Prin această carte, Andrei Crăciun face o demonstrație scrisă a faptului că o carte bună nu trebuie să fie neapărat dificil de citit. Literatura grea nu este singura formă de scriere valoroasă, iar acest roman, deși simplu în aparență, este de o frumusețe fermecătoare.

Romanul ne spune povestea lui Alexandru, un poet inimitabil, visător, neliniștit, independent atât față de lume, cât și față de el însuși, nonconformist și neîmpăcat. Murind devreme, bărbatul rămâne veșnic tânăr în amintirea femeilor din viața lui, romanul fiind structurat sub forma unei colecții de mărturisiri. Vocile a douăzeci de femei încearcă să reconstruiască imaginea poetului, răspunzând la întrebarea cât din tine rămâne în amintirea celor care te-au iubit.

Mai multe aici: https://asasunt.eu/viata-de-apoi-a-po...

[Boghean Daniela · Rating 4 out of 5]

Momentul meu #madeinro l-am petrecut alături de Andrei Crăciun. Nu este prima noastră întâlnire, dar este prima cu o carte oficială. Îl urmăresc pe Facebook unde își înșiră gândurile fără rușine și unde îi parcurg textele cu interes.

Acum.. ce iubește cel mai mult un cititor ocupat cu viața?
- Capitole scurte! Sunt cele mai prețioase când simți că nu vrei să te afunzi prea mult într-o poveste, vrei pauze și libertate.
Volumul acesta este perfect din acest punct de vedere! Contrar capitolelor, bagajul de emoții pe care îl transmit două pagini este imens!

20 de femei scriu despre ce au trăit alături de Alexandru, poetul. Detalii scurte, dar cu o mare însemnătate, amintiri plăcute (nu și neplăcute?) din vremurile de demult. Își înșiră gândurile despre el, dar și despre ele însele.
M-am simțit ca o adolescentă care trece prin amintirile unor prietene - atât de vii și apropiate îmi erau imaginile.

Un volum scurt și plăcut, perfect pentru un weekend amețitor!

[Adrian Manea · Rating 4 out of 5]

Surprinzător de mult mi-a plăcut cartea asta!

Da, capitolele seamănă între ele, ca ton, ar fi putut foarte bine să fie scrise din perspectiva aceleiași persoane. În plus, nu văd rostul capitolelor în care intervin Povestitorul sau Alexandru; adică înțeleg de ce le-a introdus, dar eu nu aș fi făcut-o.

Însă construcția, în ansamblu, ideea, mi-a plăcut. Vagul fragmentelor și al amintirilor și diversitatea lor, atîta cît este, a creat o atmosferă în care mi-a plăcut să trăiesc vreo două ore, cît mi-a luat să citesc cartea.

Parcă Andrei Crăciun este la cote maxime atunci cînd scrie despre oameni obișnuiți, chiar cu visurile lor mărețe. I-am citit mare parte a cărților și-mi pare că e o concluzie bună.

[☞￣ᴥ￣☞ · Rating 4 out of 5]

4 steluțe, pentru ca spre final poveștile iubitelor începeau să se asemene între ele.
Cu toate aceastea, stilul de scriere mi-a plăcut foarte mult, am simțit ca vorbesc cu aceste femei la o zi după înmormântarea.
Un "touch" foarte nice a fost capitolul lui Alexandru care critica felul poveștilor de a spune adevărul, povestitorul care intervenea cu o mica "atenție", și Dumnezeu care omniscient cum este, se simte în esență, ca orice om.

[Andreea Lena · Rating 5 out of 5]

"Mă amuzau declarațiile sale de independență - era în stare să-si declare independența față de orice, oricând, de oricâte ori. Avea atunci o figură gravă și ridicolă, și el o știa, spunea că seamănă cu Fidel Castro și se declara independent și de el însuși"
" Cumva, Alexandru nu s-a mai întors din acel prim zbor, nu știu ce a găsit el în cel, dar, de atunci, a fost pasare."
4.5

[Karuseliana · Rating 2 out of 5]

2,5

[Patricia · Rating 5 out of 5]

4,5☆

[Sebastian · Rating 5 out of 5]

ceva inedit.. tehnica folosita pentru construirea portretului personajului central este extrem de interesantă.
devin tot mai curios și interesat de autorii români contemporani!!