Alex lucrează la o firmă de lobby. Livia face voluntariat la un ONG. Sunt expați, stabiliți la Bruxelles. În timpul unei excursii la Marea Mediterană, o întâmplare le bulversează viața. Degradarea survine lent, este inevitabilă, iar practicile cotidiene ale indiferenței devin din ce în ce mai evidente.
„Textul acesta, care se prelinge dincolo de limitele estetice și narative ale romanului, riscă să deranjeze prin falsa nonșalanță cu care pare a încălca toate regulile scriiturii. Barbarismele cu care e împănat sunt însă doar o șarjă a «corporatezei» de azi, avem aici un stil asumat, care se justifică agresiv în contextul psihologiei unui narator dezabuzat, cinic, pendulând între mediocritatea poleită a traiului de angajat corporatist în Bruxelles și amintirea tandră a unei vieți fără orizont, undeva, într-un oraș de pe Borcea, oraș prin definiție fără identitate, locuit de oameni fără chip.“ — DAN ALEXE
„Conform statisticilor, la Bruxelles plouă 199,6 zile pe an, adică exact în zilele în care am scris această poveste. Recunosc, aș fi putut scrie în celelalte 165,4 zile, însă îmi place să ies din zona de confort și să explorez ficțional bezna, în forma ei cea mai acută. Ar putea oare justifica ceva, vreodată, comportamentele noastre liminale și absența celuilalt din suflet?“
Sebastian Sifft (n. 1977) a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj. A debutat cu volumul de poezie smintirea (Vinea, 2004). A mai publicat volumul de poezie dadi (Nemira, 2017) și romanele Câinele iubirii (Humanitas, 2018) și Copia carbon (Humanitas, 2021).
O carte care mi-a placut intr-un mod deosebit, prin atmosfera creata, prin personaj, problematica si voce (o voce interioara trista, deprimata, obosita si distrusa de viata). Nu degaja nicio farama de optimist cartea, sau nu am gasit eu. Ci prezinta o situatie a alunecarii in blazare, a neputintei, a ratarii sufletesti. Si totul invelit intr-un aer cenusiu, corporatist, expat. Un aer apasator, chinuitor al instrainarii.
Căsnicia unui cuplu de expați români este bulversată de un eveniment macabru la care asistă pe timpul vacanței. Cel mai afectat este copilul lor, care se închide în el, iar asta, în mod firesc, îi influențează masiv pe cei doi părinți. Începe un proces destul de rapid de degradare, în special a tatălui, comportament ce duce spre autodistrugere. Povestea ca povestea, nu pot spune că m-a prins în mod deosebit, în schimb scriitura, jos pălăria. Stiff stăpânește bine cuvântul, metafora, ritmul, are tot ce trebuie. Mai vreau să citesc de la el.