Într-o lume obișnuită cu mediocritatea și complezentă cu lipsurile și slăbiciunile proprii, o pledoarie pentru posibilitatea virtuților, ancorată în experiența religioasă, este nu numai bine-venită, ci și necesară pentru promisiunea statornică a demnității și a nobleței umane. Acoperind tematici intense și profund intime, precum speranța, fidelitatea, iubirea, moderația, bunătatea, frica, modestia, politețea, eseurile cuprinse în acest volum vorbesc fiecăruia și fiecăreia dintre noi în cuvintele după care tânjeam, în încercarea de a articula nevoia de apropiere, suflu interior, deschidere totodată spre umanul și divinul din noi. „Inteligența inimii” este acel nod fundamental în care sinele se întâlnește cu celălalt și cu cerescul, în care înțelegerea și iubirea se contopesc, în care existența și transcendența capătă sens și nemărginire. „Dacă cerul vieții este inima, Dumnezeu este cerul inimii”, scrie atât de viu și de frumos Bogdan Tătaru-Cazaban.
În noul său volum de eseuri teologice, bine garnisite cu referințe culturale din multiple domenii, Bogdan Tătaru - Cazaban realizează, în principiu, o apologie a „micilor virtuți”(în contrast cu virtuțiile care au tendința de a epata), cum ar fi speranța, fidelitatea, atât față de sine cât și față de aproapele, moderația, înțeleasă ca dreaptă măsură, empatia, blândețea, smerenia și altele asemenea, virtuți ce își au îndeobște sălașul mai curând în inimă decât în lăcașurile gândirii critice. Titlul volumului, deși poate trimite cu ușurință la conceptul nou intrat pe piața ideilor de la noi, acela de „inteligență emoțională”, își are rădăcinile, după mărturia autorului, în vechea literatură spirituală de limbă latină, unde „intellectus cordis” „avea anvergura și profunzimea omului lăuntric”. Așadar, „Inteligența inimii” este în fond o carte prin care autorul își îndeamnă cititorii la o reașezare a sinelui în inimă, pentru a vedea cu ochi ceva mai curați și mai luminoși lumea în care trăiește.
Mă bucur că am avut șansa de a mă întâlni cu această carte. Ea mi-a adus bucuria de a fi sigură că inima pe care mă bazez de atâtea ori poate fi inteligentă. Seria de eseuri este o adevărată mângâiere pentru suflet. Adorabilă lectură . (Rog îngăduință - aceasta este o reflecție personală)