Supravieţuitoarea incendiului devastator de la Catedrala Notre-Dame din Paris, Jo Hernandez, se luptă cu demonii trecutului pentru a putea trăi într-o lume în care nimeni nu este nevinovat. Prinsă în vârtejul nesiguranţei, având asupra ei cel mai important artifact pe care omenirea l-a cunoscut vreodată, Jo cere ajutor unchiului său, Cai. Acesta, dorind să-şi salveze nepoata preferată, se vede nevoit să apeleze la cel mai bun prieten al său, Dante, cu care împarte un secret ce i-ar putea băgă în închisoare.
Ca într-un uroboros al deşertăciunilor, frumoasa Jo, crudul Cai şi misteriorul Dante ajung să facă echipă şi să lupte împreună pentru a scăpa din Paris înainte ca poliţia să îi prindă. Dușmanii deghizați în ajutoare îi spionează însă din umbră, iar iubirea nu pare a-și avea locul chiar în Paris, zguduit de atacuri teroriste. Adevărurile ies la iveală, frica domneşte la fiecare pas, dar o poveste de dragoste născută din păcatele arse de la Notre-Dame reuşeşte să se înfiripe pe străzile prăfuite ale celui mai frumos oraş din Franţa. Pentru a scăpa din prăpastia în care au căzut, cei trei trebuie să răspundă focului cu foc, dar sunt pregătiţi să rişte?
Cartea „Păcate arse” s-a dovedit a fi o scriitură destul de „aprinsă”, una care mi-a atras atenția în special prin evenimentul arderii Catedralei Notre-Dame, un moment din istorie care a lăsat mai multe întrebări fără răspuns, astfel curiozitatea mea a crescut în intensitate. Un roman ce a trecut de la tragedie la iubire, de la agonie la extaz. Am apreciat dorința autoarei de a scoate în față o întâmplare de mare importanță și de a creiona o poveste, una în care nu a lipsit pericolul și iubirea, trădarea și sacrificiul. Am rezonat cu povestea însă aș fi vrut mai multe descrieri istorice, o aprofundare mai mare asupra artefactului luat de Jo dar și a incendiului, cu siguranță sunt niște substraturi pe care le voi vedea în volumul următor și care îmi vor mulțumi curiozitatea de cititor. Recomand cu drag romanul celor ce sunt în căutarea unei acțiuni ce va trepida, celor ce caută ineditul și celor ce vor să parcurgă o carte ca o developare a unui film intens și atractiv.
Coperta m-a dus cu gândul la "Pirații din Caraibe", dar acțiunea nu are loc pe mare,ci pe uscat, nu cu pirați, ci cu gitani în inima Parisului.
Oare care este motivul pentru care Dante declanșează "Infernul" în Franța?
Care este cauza incendierii Nostre Dame ?
Oare a meritat să moară atâția oameni să si distrugă vieți in încercarea sa de a se răzbuna?
Ce ai face dacă ai fi față în față cu cei care au declanșat incendiul, cei care te-au mutilat pe viață?
Pare interesantă nu...doar pare...nimic nu e ce pare a fi...
Începuse bine cartea, era interesat subiectul, dar pe măsură ce o parcurgeam aveam și mai multe nelămuriri, mai multe semne de întrebare și de exclamare..erau lucruri/reacții care nu le găseam logica, încât la un moment dat am căutat să văd dacă nu cumva mai era un volum...
Nu citiți dacă nu ați parcurs cartea...
De ce să fugi de la mătușa ta direct în brațele celor care au incendiat și în urmă cărora ai rămas marcată pe viață...Relația de prietenie dintre Cai și Dante pare plauzibilă, dar a lui Dante cu mătușa ei...nu înțeleg... reacția lui Jo față de Dante este puțin forțată...erau urmăriți de polițiști, iar ei fac un tur de vizitare...ca sa fie atacați de asasini/teroriști(nici ei nu știu)...iar premoniția lui Dante pe pod...cred că gitanul citește în bobi, în cafea, în palmă...sau în asfalt...cum de si-a dat seama el de atac...Jo se aruncă în Sena ...dar înaintea ei ajunge Dante și Cai.
De ce nu ai recunoaște ca ai " coroană de spini" când unchiul tău e șeful politiei și acesta te-a întrebat...oricum, pe cât de iute a apărut în poveste,la fel de rapid a dispărut, și nu am înțeles semnificația ei...
De la Turnul Eiffel ne mutăm la Arcul de Triumf...și tot n-am înțeles ce anume caută...dar nu știu cum găsesc ei de fiecare dată teroriști ...acum Dante rămâne cu Jo,in timp ce Cai merge sa se vada cu cineva si pagina următoare (de credeam ca am sărit eu, lipsesc pagini etc) Dante trage în teroristul care îl ținea ostatic ,de moare Cai..wtf?
Încep prin a da un aviz curioșilor: tipul de pe copertă nu este un pirat ci un gitan. Fiecare dintre personajele create de autoarea Raluca Iacob pornește la drum cu un plan, dar planurile le sunt dejucate de Forța Divină sau de haosul imprevizibilului, cert este că nimic nu merge așa cum aceștia ar fi sperat.
Păcate arse este un roman cu acțiune tip domino, iar piesa care cade prima (de data asta pradă flăcărilor) este chiar Catedrala Notre-Dame din Paris. Urmează Pont d'lena, Arcul de Triumf și Muzeul Rodin, locuri în care va curge sânge nevinovat. Sau poate că nu. Poate că Dante, Cai și Jo pot opri fatalitatea jocului nebun pe care tot ei l-au declanșat, Cai și Dante prin incendierea Catedralei străvechi, iar Jo prin furtul celui mai important artefact al creștinătății - Coroana cu spini a Mântuitorului.
Al doilea roman scris de Raluca Iacob mi-a arătat potențialul extraordinar care zace în tânăra autoare. Mi-a plăcut felul în care a reușit să surprindă fiecare trăire a personajelor, dar și specificul șatrei de gitani. Aștept să văd dacă volumul 2 va aduce pedeapsa pentru faptele care au rămas nerăscumpărate și sunt curioasa cu privire la cuplul Dante-Jo. Mi s-a părut că numele personajelor au fost perfect alese și am apreciat și amestecul de culturi. Recomand romanul Păcate arse. E o lectură incendiară.
Raluca Iacob are un stil deosebit. Mi-a plăcut mult această carte, iar descrierile m-au impresionat. Povestea de dragoste se împletește cu acțiunea explozivă, cu trădări, urmăriri ca în filme și adrenalină. Recomand! 🔥🔥🔥🔥🔥
♠️ Am tot zis că ajung la cartea asta, însă abia luna trecută am reușit să o citesc. Vreau să menționez că ador, pur și simplu, coperta! 🔥 Se parcurge ușor, iar acțiunea se desfășoară cu viteză. ♠️ Nu mi-au plăcut foarte mult personajele, însă pe Cai l-am simpatizat. Atât comportamentul lui Jo, cât și cel al lui Dante mi s-au părut nerealiste și forțate. De ce ai urî pe cineva, ca ore mai târziu să-i faci declarații de dragoste și să dai uitării efectiv evenimentelor? 🔥 Cum spuneam, acțiunea se mișcă repede și nu știu, uneori am simțit că nu se leagă. Parcă nu avea continuitate. ♠️ Mi-a plăcut mult faptul că Dante e gitan și că dăm și peste urme de rasism. Ăsta-i adevărul. Unul trist, dar am apreciat că a fost adăugat în roman, expunând astfel, realitatea și gândirea infectă a societății. 🔥 Trecând peste relația dubioasă și bruscă dintre Jo și Dante, romanul te ține în priză și mori de nerăbdare să dai paginile. ♠️ În legătură cu Victoria, nu știu ce să vă spun. Nu prea am înțeles personajul, în afară de faptul că e o tipă seducătoare și manipulatoare. 🤷♀️ 🔥 Per total este o lectură ușoară și plină de aventuri, numai bună pentru un final de lună. ❔♠️❔Citiți des autori români? Care este favoritul vostru? 😊
,,Vocea lui Bao se lipi ca un ecou de timpanul ei, care continuă să vibreze în ritmul acelorași cuvinte pentru încă alte câteva momente. Începu să se legene și să bolborosească. Intrase în transă. Era în șocul despre care apropiații ei fuseseră avertizați în repetate rânduri." 3/5⭐
Am așteptat cu nerăbdare lansarea acestui roman, pentru că știam stilul autoarei și eram convinsă că o să mă aștepte o lectură de calitate.
O gașcă de tâlhari incendiază Catedrala Notre Dame Paris, pentru a scăpa de cea care urma să intre în posesia Coroanei cu Spini a Mântuitorului. Numai că planul lor nu s-a potrivit cu ceea ce s-a întâmplat în realitate și au ajuns să fie implicați într-un amalgam de evenimente nedorite.
Mi-a plăcut enorm faptul că acțiunea începe chiar de la primele pagini, tumultul întâmplărilor făcându-mă să percep lecturarea ca în momentul vizionării unui film cu cei 3 muschetari, dătător de adrenalină. Introducerea unor pasaje de o sensibilitate aparte conferă veridicitate, dându-i cititorului un aparent moment de respiro. Caracteristicile celor trei protagoniști sunt foarte bine conturate și se completează extrem de bine, deși sunt extrem de diferiți. Mi-ar fi plăcut să sesizez o mai multă implicare în poveste a unor personaje secundare, deși nerealizarea acestui lucru nu a influențat desfășurarea întâmplărilor. Descrierile folosite sunt foarte vizuale, nu de puține ori mi-am imaginat locațiile menționate, în afara faptului că am putut resimți toate sentimentele personajelor.
Aștept cu nerăbdare volumul al doilea, abia aștept să descopăr continuarea poveștii!
Păcate arse este mult mai mult decat credeam ca poate. Este dovada vie că în Raluca este un talent nemasurabil. Ea a reușit să creeze o poveste atât de complexă despre putere, manipulare, obsesii, frici si supraviețuire. Ea a reușit să transforme obsesia unei femei în subiect de carte, o carte care ne prezintă incredebil de real un incendiu si toate traumele psihice si fizice ale unei tinere care avea totul si a ramas cu nimic. Jo este o supraviețuitoare, o tânără puternică, o fată care a avut incredere in cine nu trebuia. Este o tânără pentru care totul s-a năruit odata cu incendiul de la Notre dame, incendiu în care ea si-a pierdut frumusețea. Am rămas șocată de cat de bine este descris incendiul, la un moment dat aveam impresia ca pot mirosi corpurile arse, ca pot auzi strigătele de durere si ca aud focul trosnind. Lupta este acerbă, Coroana de spini devine o comoară vânată de mulți. Mi-a plăcut mult povestea lui Jo si a lui Dante, am apreciat sinceritatea lui Cai. Limbajul folosit este unul real, din șatra țigănească din care face parte Dante, si in care Jo va fi primită cu brațele deschise.
Dezamagire totala. Este o carte foarte, foarte slaba care nu are ce cauta pe rafturile librariilor. Autorul a fost total neinspirat si nedocumentat. 1. Coroana de Spini a lui Iisus nu putea fi scoasa din Catedrala Notre Dame. Abia au reusit pomperii sa o salveze din incediu. 2. Coroana de Spini a lui Iisus nu poate fi purtata. Coroana se afla intr-un invelis protector imbracat in aur si 27 de pietre nestemate. Alaturi de coroana se afla si cuiul. 3. Coroana de Spini nu incape intr-o genta.
🔥 ,,𝗣𝗮𝗰𝗮𝘁𝗲 𝗮𝗿𝘀𝗲" 𝖽𝖾 𝗥𝗮𝗹𝘂𝗰𝗮 𝗜𝗮𝗰𝗼𝗯 ascunde printre filele sale o poveste frumoasă, scrisă cu înflăcărare, cu o intrigă conturată pe fundalul unui Paris dezlănțuit, înconjurat de torțe umane aprinse în bătaia vântului. Este o călătorie printre vieți marcate de sărăcie, corupție, rasism, abuzuri, dar și o luptă între iubire și ură, lumină și întuneric, supraviețuire și asuprire, viață și moarte.
Raluca scrie puternic, cu nerv. Am adorat scriitura. O asemuiesc lui Dan Brown, ca stil, construcția povestii și tempo-ul acțiunii. Despre poveste nu vreau să spun mai nimic, decât că mi-ar fi plăcut să fie mai profundă și axată pe incendiu /dramă decât pe povestea de dragoste.