Dinamica relației dintre părinte și copil este influențată de relația pe care părintele o are cu propriul copil interior. Dat fiind că trauma călătorește în timp, că poate afecta generații de-a rândul, o raportare adecvată la propriile noastre experiențe și emoții negative pot avea un efect incredibil asupra copiilor noștri.
Când avem grijă de propriul nostru copil interior, când îl acceptăm, când îi arătăm compasiune și înțelegere, atunci relațiile cu ceilalți, copii și adulți, se schimbă și ele în mod pozitiv.
Autorul îmbină experiența clinică cu inteligența analitică și ne oferă o hartă de recuperare a copilului din noi, uitat și ignorat. Pentru că ceea ce nu vindecăm noi sunt răni pe care le lăsăm moștenire urmașilor noștri.
Imi doresc sa ma eliberez de orice suferinta. Imi doresc sa fiu sanatos si fericit. Imi doresc sa simt ca sunt suficient de bun pentru mine insumi si sa ma bucur de viata.
"Parentajul nu e despre a-i salva pe copii, ei nu au nevoie de asta. Parentajul este despre a te salva, vindeca si elibera pe tine, ca parinte sau ingrijitor, de suferinta psihologica si emotionala dobandita de-a lungul anilor. Parentajul este despre cresterea noastra, a adultilor, pentru a le putea oferi copiilor un mediu fertil de inflorire si manifestare."
Autorul explica foarte bine importanta bunastarii parintelui in relatia cu copilul sau. Imi place faptul ca autorul da exemple din viata personala, aratand ca este un om simplu ca toti ceilalti, ca nu ii teama sa se deschida in fata cititorilor si sa fie vulnerabil. Practicile de la sfarsitul fiecarui capitol sunt sanatoase atat pentru persoanele cu copii cat si pentru cei fara. Eu am citit cartea neavand copii si mi am verificat propriul copil interior. Desi e o practica pe care o fac de cativa ani, ingrijirea copilului interior, conceptul de mindfulness a fost oarecum mai bine impamantenit pe masura ce am citit cartea.
M-a ajutat să trăiesc mai mult în prezent, să fiu conștientă de ceea ce gândesc, simt și, prin urmare, să am mai multă grijă de comportamentul meu, de cum mă tratez pe mine și cum îi tratez pe ceilalți.
O carte pe care am vrut să o citesc imediat cum i-am văzut titlul și apoi după ce am ascultat autorul în diferite podcast-uri și emisiuni, am vrut să o citesc și mai mult. Regăsire 100%. O carte ce ar trebui citită de toți viitorii părinți dar și de cei actuali, niciodată nu este prea târziu. Dar și o lectură pentru fiecare dintre noi. Minunată!
Am această carte de cel puțin un an de zile pe rafturile bibliotecii mele și abia spre sfârșitul anului am descoperit că e scrisă de un autor român.
Uimirea mea a fost și mai mare când am descoperit că autorul abordează teme care pentru mine sunt de maxim interes.
A trăi conștient și prezent e o mare provocare, pentru că suntem influențați de tot felul de factori atât din trecut, cât și din prezent.
Mi-a plăcut cum a scris despre copilul din noi pe care îl ignorăm de multe ori conștient și doar când ajungem să avem copiii noștri descoperim câți pitici avem pe creier. Cartea mi-a plăcut foarte mult. Vă îndemn să o citiți, veți descoperi multe lucruri interesante despre voi, despre familia voastră, despre cum trebuie să abordați lucrurile pe viitor.
„Convingerea mea de bază este aceea că, pentru a crește copii liberi și inteligenți din punct de vedere emoțional, avem nevoie să creștem în primul rând părinții, astfel încât aceștia, prin iubirea lor și compasiunea de sine, să le poartă oferi urmașilor lor darul prezenței conștiente - cea mai importantă dintre dimensiunile de bază care definesc o relație sănătoasă.„
Cartea este buna în general, dar prea puțin originala. Deși încă din preambul, autorul recunoaște ca în paginile acesteia se regăsesc concepte ale altor autori, ma așteptăm totuși ca aceste concepte sa fie prezentate integrativ prin prisma experientei de psiholog. Astfel, am regăsit în principal conceptele din cartea lui Daniel Siegel- Creierul copilului tău. Ba chiar pentru a explica felul în care este construit creierul și cum functioneaza, cum se dezvolta și care este legătură dintre creierul reptilian, sistemul limbic și neocortex, preia metafora folosita de Siegel, respectiv a unei case în construcție. Un al autor preluat este Daniel Goleman (Inteligenta emoțională, Focus) de la care a împrumutat conceptele legate de funcționarea creierului, atenția concentrata, prezenta conștientă și unele exerciții practice - spre exemplu exercițiul cu stafida( denumit în cartea Focus a lui Goleman - Avocatul și stafida). Transpunerea ideilor este influențată și de viziunea autoarei Brene Brown, susținătoare a asumării vulnerabilitatilor ca fiind potențial evolutiv, care exploatat prin curaj se concretizează în relații armonioase cu sine dar și cu cei din jur.
Cartea sumarizează foarte bine ideile și direcțiile psihologiei în domeniul parentajului punând accent mai ales pe iubirea și respectul de sine - a copilului interior/invizibil - un mesaj mult prea relevant și de obicei subestimat în cultura românească. Din postura de copil devenit adult și nu cea de părinte, cartea m-a ajutat să-mi analizez propria copilărie, diferitele stagii și modul în care acestea m-au format.
Recomand tuturor parintilor si viitorilor parinti.
Perfect sa fie citita pina sa apara copiii, sau macar pina cind copilasul implineste 1 an. Dar, daca nu ati reusit(si copilul dvs are desja peste 12luni, oricum sa o cititi neaparat!).
E pe lista mea de recitit peste câțiva ani, când voi trece și prin toate exercițiile de practică personală. Câteva impresii: - Mă bucur că am reușit să înțeleg câteva motive pentru reacțiile mele din prezent, dar și cum să le evit pe viitor. Chiar dacă nu am regăsit de fiecare dată experiența mea în descrieri, cred că e ceva normal, avem experiențe complexe și e destul de dificil de cuprins în 200 de pagini toate variantele posibile, chiar și high level - Apreciez că Gaspar Gyorgy a venit și cu exemple din experiența sa personală - Aș recomanda cartea părinților de orice vârstă, nu e niciodată prea târziu să afle lucruri noi despre ei. Însă cred că e utilă mai ales pentru cei care au un bebeluș, să înțeleagă ce are nevoie un copil în fiecare etapă de creștere
Ceva cu care am rămas și a mai fost spus de multe ori: "nu ceea ce ni s-a întâmplat sabotează existența noastră din prezent, ci interpretarea pe care i-o dăm acelei experiențe".
"Când comunicarea este conștientă, fără prea multe distorsiuni cauzate de propriile răni emoționale, copilul se percepe „văzut, auzit, simțit" cultivându-şi astfel sentimentul de siguranţă. Iar cercetările de specialitate ne confirmă faptul că relaţiile sigure, bazate pe încredere şi disponibilitate sunt cel mai bun predictor pentru succesul şi reuşita în viaţă. Copiii crescuţi de părinți imperfecţi, dar conştienţi de sine și de nevoile de dezvoltare ale ființei umane devin adulți care cunosc şi practică compasiunea de sine, au încredere în cei din jur, iar siguranța relațională îi ajută să fie autentici, creativi și recunoscători."
Mi-a parut interesanta intentia de a scrie o carte de parentaj adresata mai mult copilului din noi, si doar apoi, parintelui care suntem.
Autorul a fost sincer cu cititorul, din introducere aflam ca desi nu are copii, a fost si el copil, si isi va permite sa scrie o carte de parenting din perspectiva copilului care a fost si in urma experientei sale de lucru cu familii in calitate de psihoterapeut.
Tot de la bun inceput, va declara modest ca nu va inventa nimic nou si ca ceea ce urmeaza sa scrie va fi rezultatul lecturilor mai multor autori deja mega cunoscuti pentru cartile lor in parenting/dezvoltare personala/self-help ca Brene Brown, Daniel Siegel, Alfie Kohn s.a. , informatie pe care o va reda intr-o maniera accesibila, asa cum o intelege el.
Cartea mai cuprinde destainuiri din propria copilarie a autorului, secvente din experienta profesionala ca terapeut, exercitii practice si cateva studii. Mi-a placut capitolul despre creier si despre influienta lecturii asupra acestuia.
Per total, e o carte bunicica. Nu mi-a dat senzatia de WOW din motiv ca am citit-o imediat dupa alte 3 carti grele de asimilat si spre fericirea mea, nu m-am regasit in copilul traumat de altadata care-l influienteaza pe adultul de azi.
“Să îndrăznim să ne uităm la copilul interior, așa cum părinții noștri nu au știut sau nu au putut să o facă - într-o manieră ghidată de curiozitate, compasiune și acceptare umană necondiționată. Iar dacă credeți că acesta este cel mai stupid și banal mesaj din lume, așa cum consideră majoritatea adulților inconștienți și cum am crezut și eu mulți ani de zile, este esențial să știți că iubirea autentică și prețuirea de sine sunt dovezi supreme de curaj, într-o lume în care nu știm prea bine să facem diferența între auto-suficiență și auto-compasiune. În condițiile în care, ca adulți, încă din copilărie, suntem însetați după apreciere, validare și mai ales atenție... multă, multă, multă atenție.”
O carte pe care o consider un manual obligatoriu pentru adulți. În special pentru părinți și pentru cei care au în plan sa devina părinți în viitor. Este o carte cu explicații simple, ușor de înțeles care are și câteva exerciții practice. Cu siguranța o voi reciti.
o carte foarte bună despre cum să ne identificăm singuri tipul de copilărie avut pentru a ne îmbunătăți tipul de viață pe care vrem să îl avem și pentru a învăța să ne creștem (mai bine) copiii
Suntem toți părinti, părinții copilului din interiorul nostru.
Am fost surprinsă să descopăr că Ira cea mica, curioasă dar și fragilă este încă acolo în mine, impactând fiecare pas al meu acum ca adult. Și adesea suferințele mele de azi iei i se datorează. Iar tot ce putem face pentru a ne trai viața mai împăcată, mai din împlinit, e să fim un părinte bun acelui copilaș invizibil, să-i oferim acum tot ce nu am primit cândva de la familie în copilărie.
Și să nu te sperie fragmente adresate actualilor părinți, cartea fiind catalogată ca una de parenting. Treci prin ele sau fă ca mine, preia sfaturile pentru a le folosi in raport cu cei mici dragi ție (fini, nepoti, etc.) sau în raport cu sinele.
A nice and welcome introduction into the benefits of mindfulness and reading, for both adults/parents and their children.
The author presents his ideas in a simple, accesible manner and enriches the book with sprinkles of personal history that drive the point across in a very efficient way. We learn that, depending on our childhood and parenting styles, we might have experienced different traumas or malaises that influence the person we have become today. We learn when these issues might have happened, and we are offered different home practices in order to try to heal these traumas. We are invited to reconnect with our childhood persona and heal the things that went astray in that period through presence/mindfulness exercises. I really appreciate the accesibility of the book and the sincerity that comes across from it, and I really believe that the book can help people struggling with childhood traumas, the place where most of them come from. I practice mindfulness as often as I can, and can only agree with its benefits in living a rich, satisfying and happy life.
Mi-a placut mult ce se explica despre atasament si copilul interior. Are exercitii practice super utile. Cartea abunda in exemple personale si aduce in lumina drumul de vindecare al autorului. Recomand!
O carte care m-a ajutat sa ma inteleg si sa ma accept mai mult, m-a facut sa privesc in interiorul meu, sa accept ca toti avem "traumele" noastre si, drept urmare, copilul interior va actiona de fiecare data asa cum a invatat singur in trecut. Odata invocat acest copil, este important sa fie inteles si ascultat, si se va linisti, vom putea actiona ca niste adulti in situatiile neplacute, vom putea intemeia relatii veritabile cu cei din jur. O carte care ne invata cum sa fim prezenți in viata noastra.
Interesting book that should be read regardless of your status parent or future parent. I think the idea that we carry with us in our relationships the uncertainties development during our childhood is really powerful and the analysis of our inner child could help us not only be better parents but also feel better about ourselves.
Conținutul ok, dar m-a deranjat stilul - cartea e scrisă stângaci și pe fugă, ideile dezordonate, exemplele/cazurile, puține, nu sunt explicate prea clar. Mi-a dat tot timpul senzația că citesc o traducere cam slabă.
Am luat cartea foarte în serios și m-am lăsat purtată prin toate procesele în care m-a invitat Gaspar, fără a intui că abia 4 luni mai târziu aveam să finalizez...cartea, nu și împrietenirea cu rănile copilul meu interior. Dar măcar acum îl văd, îl aud, îl simt. Înțeleg de ce preia controlul uneori sau deseori și mi-e un pic mai clar ce-și dorește să-i ofer.
Am avut nevoie de timp pentru a accepta și mai apoi pentru a sta cu nevoile neîndeplinite din copilărie. Nu recomand nimănui să intre singur în acest proces, totuși. Nu știu cum mi-ar fi fost fără spațiul de siguranță emoțională construit prin terapie și de prietenii de suflet, spațiu în care am putut merge cu întrebările și procesele începute de carte.
Un mare plus din partea mea pentru accentul pus pe relația dintre corp, minte și emoții. Și încă unul pentru limbajul accesibil și cald, prin care autorul m-a împrietenit cu noțiuni care-mi păreau complexe.
Per total e o carte pe care o recomand din inimă, mână în mână cu susținerea unui terapeut/ghid/mentor.
Este "Copilul invizibil" o carte de parenting altfel, o carte de parenting sănătos? Se poate. Pentru mine (un om "ne-părinte" la momentul actual) este o carte despre a-ți înțelege copilăria și a înțelege copiii și părinții din jur. O consider o carte de dezvoltare personală și recunosc că mi-a trezit emoții puternice reflectarea la găsirea și caracterizarea copilului interior. Scrierea este una clară - ca o conversație plină de sfaturi de la un prieten bun - unul care, ca bonus, mai este și terapeut.
O lectura placuta, introspectiva si chiar rascolitoare in unele momente. Un subiect central demn de luat in seama mai ales din perspectiva de parinte, dar nu numai, inclusiv din cea de adult care vrea sa se intelega pe sine si cum a fost modelat de experientele timpurii. Cartea contine concepte si exercitii destul de familiare celor deprinsi cat de cat cu cartile de parenting si dezvoltare personala, dar reluarea lor nu a fost atat de agasanta pe cat m-as fi asteptat. Iar aici a contribuit priceperea autorului de a aduce un suflu fresh.
Am pornit lectura cu o usoara dezamagire deoarece initial exprimarea mi s-a parut greoaie si nu am rezonat cu toate ideile. Aveam asteptari foarte mari datorita recenziilor bune. Undeva pe parcurs m-am gasit si m-am inteles in multe paragrafe ale cartii care au reprezentat adevarate momente AHA pentru mine. Consider o lectura obligatorie pentru orice adult (chiar si pt cei care se cred fara traume).