What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #10
Locke: Mintea este „tabula rasa“
John Locke (1632 - 1704), părinte al empirismului și al liberalismului politic, este considerat unul dintre cei mai influenți filosofi din toate timpurile, în ciuda faptului că, în multe perioade, a fost aproape uitat. Cartea de față își propune să îi facă dreptate, aprofundând domeniul filosifiei, al politicii și al popularizării științei. Realizările sale sunt strâns legate de epoca și de locul cărora le-a aparținut: englez tipic pentru secolul al XVII-lea, Locke a trăit apogeul burgheziei, criza sistemului feudal și înflorirea noii științe. Apărător al experienței și sensibilității, ca surse valide ale cunoașterii, în raport cu excesele raționalismului extrem, viziunea sa moderată și critică l-a determinat să formuleze o teorie politică autoritară, în favoarea unui stat care să garanteze libertățile individuale și dreptul cetățenilor de a se revolta împotriva guvernelor. De aici și interesul acordat examinării reflecțiilor echilibrate ale acestui filosof, în măsura în care funcționează ca antidot critic împotriva prejudecăților.
Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)
Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)
- GenresPhilosophy
144 pages, Hardcover
Published January 1, 2021
6 people are currently reading
119 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
November 20, 2021
Locke este cunoscut cel mai mult pentru contributiile sale epistemologice (pentru care este numit parinte al empirismului) precum si cele politice (pentru care este considerat un precursor al democratiei liberale). Daca ar trebui sa aleg un termen care-l caracterizeaza pe Locke, acela ar fi moderatia . Abordarea sa empirista cu privire la cunoastere rezulta in concluzia ca nu putem avea o cunoastere absoluta (sau completa), ceea ce inseamna ca niciun om nu detine adevarul intreg. Luand in considerare acest lucru, nimeni nu e indreptatit sa se considere superior altor persoane, promovand astfel toleranta celor ce au opinii sau credinte diferite.
John Locke a fost contemporan cu Thomas Hobbes, un alt contractualist important, cu ale carui idei politice se va ciocni. Contractualistii sustin ca statul este format pe baza unui contract, dar nu in sensul unui contract fizic semnat de oameni, ci in sensul unui acord tacit sau subinteles intre toti membrii unei societati. Atat Locke, cat si Hobbes folosesc concepte similare, dar ambii au viziuni diferite in ce priveste natura umana. Pentru Hobbes natura umana este una inclinata spre violenta si conflict atunci cand nu exista un suveran care sa asigure pacea si ordinea, deci conflictul este inevitabil in starea naturala (de mentionat ca aceasta "stare naturala" e mai mult o ipoteza de lucru, nu ceva dovedit). Starea naturala e inteleasa ca starea societatilor umane dinainte de existenta statului. Datorita acestei conceptii despre natura umana, Hobbes sustine ca oamenii pentru a-si asigura siguranta cad de acord sa instaureze statul condus de o persoana desemnata de acestia care sa detina toata puterea si care sa poata actiona in mod arbitrar (care sa faca dreptate dupa propria vointa practic). Astfel, Hobbes sustine monarhia absolutista, care era si forma de guvernamant a Angliei acelor vremuri.
Din cealalta parte, Locke critica acest pesimism hobbesian, precum si forma de guvernare propusa de Hobbes. Pentru Locke natura umana nu este inclinata spre conflict. In aceasta stare naturala (despre care am zis ca este ipotetica), oamenii se inteleg intre ei datorita unor drepturi naturale ce implica niste legi naturale. Aceste drepturi sunt dreptul la viata, la libertate si la proprietate privata. Locke afirma ca acea stare de razboi, de conflict pe care o regasim la Hobbes este posibila , dar nu inevitabila. Ceea ce cauzeaza aceste conflicte este faptul ca in urma dorintei de a detine proprietate privata, pot aparea neintelegeri, iar in lipsa unei parti terte care sa le rezolve, oamenii nu vor cadea niciodata de acord asupra cui sa i se dea dreptate. Din acest motiv, oamenii intra intr-un astfel de contract social in care isi sacrifica o parte din libertatea absoluta (adica libertatea totala de a face orice iti trece prin cap fara a lua in considerare cum ii poate afecta pe ceilalti) si aleg un conducator care sa asigure egalitatea de libertate a tuturor, precum si protectia proprietatii private pe care acestia o detin. Daca la Hobbes conducatorul detine toata puterea si nu poate fi tras la raspundere (deci centralizarea puterii), la Locke gasim o propunere de guvernare in care puterea este separata: Suveranul / conducatorul detine puterea executiva si judecatoreasca, dar cea legislativa este in mainile poporului. Din societatea civila se aleg reprezentanti ai tuturor paturilor sociale care se intrunesc temporar pentru a crea legile, dupa care acest corp legislativ este dizolvat. Mai mult, aceasta lege se aplica tuturor, indiferent de pozitia sociala, deci inclusiv conducatorului de stat, pe cand la Hobbes acesta nu este cazul deoarece relatia suveran-supusi e comparata cu relatia tata-copil, ceea ce este eronat. Locke evidentiaza ca e gresit sa facem aceasta analogie deoarece in familie si mama joaca un rol important, nu doar tatal, iar pe langa asta copilul poate sa refuze autoritatea tatalui odata ce devine autonom, pe cand in cazul statului, lucrurile nu stau astfel avand in vedere ca suveranul are un alt tip de responsabilitate spre deosebire de capul unei familii. Pentru Locke, intr-o monarhie absolutista, oricat de bun ar fi monarhul ca persoana, supusii vor ramane mereu sclavi deoarece nu pot interveni in nici-o decizie politica, ci pot doar sa se resemneze si sa accepte ceea ce decide suveranul, fara drept de apel.
Atat Hobbes cat si Locke au trait in aproximativ aceeasi perioada in Anglia. In acea perioada Anglia trecea printr-o perioada turbulenta in care a avut loc razboiul dintre parlamentaristii condusi de Cromwell si absolutisti (sau regalisti) pe vremea lui Carol I. Regele abuza de puterea sa absoluta pentru a taxa populatia cu scopul de a finanta razboaie inutile, in detrimentul sfaturilor Parlamentului. Putem intelege astfel de ce Locke nu prea era de acord cu absolutistii, el facand parte din burghezie (clasa de mijloc) care dorea o mai mare libertate de comert si evident, taxe mai mici.
Conflictul religios dintre catolicism, anglicanism si protestantism este un alt aspect al Angliei (si nu numai) acelor vremuri ce a fost tratat de Locke. Odata cu Reforma pornita de Martin Luther, s-a creat o schisma in cadrul Bisericii catolice ce a dus la diferite ramuri protestante. Aceasta fragmentare a autoritatii Bisericii s-a facut resimtita peste tot pe continent, dar si in Anglia, unde Henri al VIII-lea a profitat de vulnerabilitatea creata pentru a se desprinde de autoritatea papala de la Roma, refuzand astfel catolicismul pentru a adopta anglicanismul, o imbinare dintre catolicism si protestantism, Biserica fiind sub autoritatea suveranului. In timpul lui John Locke, acest conflict religios intre catolicism si anglicanism inca exista, iar in acest context Locke a propus separarea Bisericii fata de Stat. Biserica nu ar trebui sa se amestece in treburile politice, iar Statul nu ar trebui sa se amestece in treburile ecleziastice / bisericesti (atat timp cat nu pune in pericol ordinea si pacea). Nu e greu de imaginat faptul ca aceasta propunere a atras critica multora ce doreau ca Biserica sa aiba o influenta politica (spre exemplu: se considera ca monarhul absolut are un drept divin de a conduce statul, ca insusi Dumnezeu i-a conferit acest drept).
Desigur Locke a sustinut si lucruri mai putin justificabile. Spre exemplu, sustinea ca exista o proportionalitate intre bogatie si merit. Sustinea ca cei care sunt bogati, sunt bogati deoarece au lucrat mai mult, deci cei care sunt saraci sunt asa pentru ca nu au depus la fel de mult efort ca cei bogati. Este o viziune reductionista si gresita, evident, deoarece averea unei persoane nu este doar meritul muncii sale. Paradoxal chiar Locke sustine faptul ca e o chestiune de sansa familia in care te nasti (si deci educatia pe care o primesti). Este mult mai probabil ca o persoana care se naste intr-o familie buna sa aiba succes in viata decat o persoana care se naste intr-o familie disfunctionala. Astfel, desi Locke sustine egalitatea in fata legii si libertatea pentru toti, el sustine de asemenea si faptul ca inegalitatile sociale sunt normale, inevitabile si ca acestea au loc datorita faptului ca unii muncesc mai mult si altii mai putin si atat.
Locke sustinea de asemenea dreptul cetatenilor la revolta (nu revolutie). Daca clasa politica sau conducatorul nu actioneaza in avantajul cetatenilor (adica respectand drepturile naturale: la proprietate, viata si libertate), atunci in mod rezonabil cetatenii sunt indreptatiti sa readuca ordinea in stat prin inlaturarea celor care nu respecta legea, dar nu prin metode violente, ci pasnice. Sustine de asemenea ca revolta apare numai si numai ca urmare a degradarii statului in acest sens, iar succesul revoltei depinde strict de asta, spune Locke: daca o revolta are succes, atunci statul s-a degradat intr-o masura considerabila ce a produs aceasta reactie de revolta. Daca o revolta nu are succes, inseamna ca statul nu a actionat impotriva cetatenilor in asemenea masura incat sa se produca o revolta si deci, ca statul nu are vreo vina. Ce spune Locke aici de fapt este ca daca nu are loc vreo revolta, inseamna ca nu exista o problema cu statul. Avem desigur exemple de state care suprima orice incercare de revolta (Rusia, China, Korea de Nord ca sa enumar cateva). Daca acolo nu au loc revolte inseamna ca totul este bine sau ca oamenii sunt fericiti ?
Desi exista critici rezonabile la adresa lui Locke, asta nu discrediteaza faptul ca s-a implicat in politica si ca a promovat intotdeauna o cale de mijloc care sa evite radicalismul intelectual si politic. Scrierile sale au influentat ganditori precum Karl Marx, Jean-Jacques Rousseau (un alt contractualist important) si David Hume, iar o mare parte din elementele teoriei sale politice exista si astazi (separatia puterilor in stat, separatia Bisericii de treburile politice, egalitatea in fata legii fiind cateva dintre ele). Mai mult, Locke a scris si despre pedagogie sau sfaturi despre cum ar trebui cultivate niste principii sanatoase pentru ca ulterior copiii sa ajunga persoane ce vor fi utile in societate si celor din jurul lor.
John Locke a fost contemporan cu Thomas Hobbes, un alt contractualist important, cu ale carui idei politice se va ciocni. Contractualistii sustin ca statul este format pe baza unui contract, dar nu in sensul unui contract fizic semnat de oameni, ci in sensul unui acord tacit sau subinteles intre toti membrii unei societati. Atat Locke, cat si Hobbes folosesc concepte similare, dar ambii au viziuni diferite in ce priveste natura umana. Pentru Hobbes natura umana este una inclinata spre violenta si conflict atunci cand nu exista un suveran care sa asigure pacea si ordinea, deci conflictul este inevitabil in starea naturala (de mentionat ca aceasta "stare naturala" e mai mult o ipoteza de lucru, nu ceva dovedit). Starea naturala e inteleasa ca starea societatilor umane dinainte de existenta statului. Datorita acestei conceptii despre natura umana, Hobbes sustine ca oamenii pentru a-si asigura siguranta cad de acord sa instaureze statul condus de o persoana desemnata de acestia care sa detina toata puterea si care sa poata actiona in mod arbitrar (care sa faca dreptate dupa propria vointa practic). Astfel, Hobbes sustine monarhia absolutista, care era si forma de guvernamant a Angliei acelor vremuri.
Din cealalta parte, Locke critica acest pesimism hobbesian, precum si forma de guvernare propusa de Hobbes. Pentru Locke natura umana nu este inclinata spre conflict. In aceasta stare naturala (despre care am zis ca este ipotetica), oamenii se inteleg intre ei datorita unor drepturi naturale ce implica niste legi naturale. Aceste drepturi sunt dreptul la viata, la libertate si la proprietate privata. Locke afirma ca acea stare de razboi, de conflict pe care o regasim la Hobbes este posibila , dar nu inevitabila. Ceea ce cauzeaza aceste conflicte este faptul ca in urma dorintei de a detine proprietate privata, pot aparea neintelegeri, iar in lipsa unei parti terte care sa le rezolve, oamenii nu vor cadea niciodata de acord asupra cui sa i se dea dreptate. Din acest motiv, oamenii intra intr-un astfel de contract social in care isi sacrifica o parte din libertatea absoluta (adica libertatea totala de a face orice iti trece prin cap fara a lua in considerare cum ii poate afecta pe ceilalti) si aleg un conducator care sa asigure egalitatea de libertate a tuturor, precum si protectia proprietatii private pe care acestia o detin. Daca la Hobbes conducatorul detine toata puterea si nu poate fi tras la raspundere (deci centralizarea puterii), la Locke gasim o propunere de guvernare in care puterea este separata: Suveranul / conducatorul detine puterea executiva si judecatoreasca, dar cea legislativa este in mainile poporului. Din societatea civila se aleg reprezentanti ai tuturor paturilor sociale care se intrunesc temporar pentru a crea legile, dupa care acest corp legislativ este dizolvat. Mai mult, aceasta lege se aplica tuturor, indiferent de pozitia sociala, deci inclusiv conducatorului de stat, pe cand la Hobbes acesta nu este cazul deoarece relatia suveran-supusi e comparata cu relatia tata-copil, ceea ce este eronat. Locke evidentiaza ca e gresit sa facem aceasta analogie deoarece in familie si mama joaca un rol important, nu doar tatal, iar pe langa asta copilul poate sa refuze autoritatea tatalui odata ce devine autonom, pe cand in cazul statului, lucrurile nu stau astfel avand in vedere ca suveranul are un alt tip de responsabilitate spre deosebire de capul unei familii. Pentru Locke, intr-o monarhie absolutista, oricat de bun ar fi monarhul ca persoana, supusii vor ramane mereu sclavi deoarece nu pot interveni in nici-o decizie politica, ci pot doar sa se resemneze si sa accepte ceea ce decide suveranul, fara drept de apel.
Atat Hobbes cat si Locke au trait in aproximativ aceeasi perioada in Anglia. In acea perioada Anglia trecea printr-o perioada turbulenta in care a avut loc razboiul dintre parlamentaristii condusi de Cromwell si absolutisti (sau regalisti) pe vremea lui Carol I. Regele abuza de puterea sa absoluta pentru a taxa populatia cu scopul de a finanta razboaie inutile, in detrimentul sfaturilor Parlamentului. Putem intelege astfel de ce Locke nu prea era de acord cu absolutistii, el facand parte din burghezie (clasa de mijloc) care dorea o mai mare libertate de comert si evident, taxe mai mici.
Conflictul religios dintre catolicism, anglicanism si protestantism este un alt aspect al Angliei (si nu numai) acelor vremuri ce a fost tratat de Locke. Odata cu Reforma pornita de Martin Luther, s-a creat o schisma in cadrul Bisericii catolice ce a dus la diferite ramuri protestante. Aceasta fragmentare a autoritatii Bisericii s-a facut resimtita peste tot pe continent, dar si in Anglia, unde Henri al VIII-lea a profitat de vulnerabilitatea creata pentru a se desprinde de autoritatea papala de la Roma, refuzand astfel catolicismul pentru a adopta anglicanismul, o imbinare dintre catolicism si protestantism, Biserica fiind sub autoritatea suveranului. In timpul lui John Locke, acest conflict religios intre catolicism si anglicanism inca exista, iar in acest context Locke a propus separarea Bisericii fata de Stat. Biserica nu ar trebui sa se amestece in treburile politice, iar Statul nu ar trebui sa se amestece in treburile ecleziastice / bisericesti (atat timp cat nu pune in pericol ordinea si pacea). Nu e greu de imaginat faptul ca aceasta propunere a atras critica multora ce doreau ca Biserica sa aiba o influenta politica (spre exemplu: se considera ca monarhul absolut are un drept divin de a conduce statul, ca insusi Dumnezeu i-a conferit acest drept).
Desigur Locke a sustinut si lucruri mai putin justificabile. Spre exemplu, sustinea ca exista o proportionalitate intre bogatie si merit. Sustinea ca cei care sunt bogati, sunt bogati deoarece au lucrat mai mult, deci cei care sunt saraci sunt asa pentru ca nu au depus la fel de mult efort ca cei bogati. Este o viziune reductionista si gresita, evident, deoarece averea unei persoane nu este doar meritul muncii sale. Paradoxal chiar Locke sustine faptul ca e o chestiune de sansa familia in care te nasti (si deci educatia pe care o primesti). Este mult mai probabil ca o persoana care se naste intr-o familie buna sa aiba succes in viata decat o persoana care se naste intr-o familie disfunctionala. Astfel, desi Locke sustine egalitatea in fata legii si libertatea pentru toti, el sustine de asemenea si faptul ca inegalitatile sociale sunt normale, inevitabile si ca acestea au loc datorita faptului ca unii muncesc mai mult si altii mai putin si atat.
Locke sustinea de asemenea dreptul cetatenilor la revolta (nu revolutie). Daca clasa politica sau conducatorul nu actioneaza in avantajul cetatenilor (adica respectand drepturile naturale: la proprietate, viata si libertate), atunci in mod rezonabil cetatenii sunt indreptatiti sa readuca ordinea in stat prin inlaturarea celor care nu respecta legea, dar nu prin metode violente, ci pasnice. Sustine de asemenea ca revolta apare numai si numai ca urmare a degradarii statului in acest sens, iar succesul revoltei depinde strict de asta, spune Locke: daca o revolta are succes, atunci statul s-a degradat intr-o masura considerabila ce a produs aceasta reactie de revolta. Daca o revolta nu are succes, inseamna ca statul nu a actionat impotriva cetatenilor in asemenea masura incat sa se produca o revolta si deci, ca statul nu are vreo vina. Ce spune Locke aici de fapt este ca daca nu are loc vreo revolta, inseamna ca nu exista o problema cu statul. Avem desigur exemple de state care suprima orice incercare de revolta (Rusia, China, Korea de Nord ca sa enumar cateva). Daca acolo nu au loc revolte inseamna ca totul este bine sau ca oamenii sunt fericiti ?
Desi exista critici rezonabile la adresa lui Locke, asta nu discrediteaza faptul ca s-a implicat in politica si ca a promovat intotdeauna o cale de mijloc care sa evite radicalismul intelectual si politic. Scrierile sale au influentat ganditori precum Karl Marx, Jean-Jacques Rousseau (un alt contractualist important) si David Hume, iar o mare parte din elementele teoriei sale politice exista si astazi (separatia puterilor in stat, separatia Bisericii de treburile politice, egalitatea in fata legii fiind cateva dintre ele). Mai mult, Locke a scris si despre pedagogie sau sfaturi despre cum ar trebui cultivate niste principii sanatoase pentru ca ulterior copiii sa ajunga persoane ce vor fi utile in societate si celor din jurul lor.
April 25, 2022
„Dacă omul onest și fără vină, tocmai din dragoste de pace, ar trebui să-și lase toată avuția aceluia care a pus stăpânire pe ea prin violență, eu aș cere să se evalueze ce fel de pace există pe lume: o pace dobândită prin violență și jaf și care trebuie păstrată doar în folosul tâlharilor și al persecutorilor.”
May 30, 2021
Een mooie introductie in de filosofie van John Locke. In de kern een empirist maar dlorwille van zijn tijd ook een rationalist.
Sergi Aguilar schets eerst de historische context die het gedachtegoed van Locke nuanceren. Vervolgens bespreekt hij de kennistheorie van Locke om daarna te kijken naar het politiek leven van Locke en welke implicaties zijn filosofie hierop hadden. Ten slotte wordt locke's visie op het onderwijs besproken.
Sergi Aguilar schets eerst de historische context die het gedachtegoed van Locke nuanceren. Vervolgens bespreekt hij de kennistheorie van Locke om daarna te kijken naar het politiek leven van Locke en welke implicaties zijn filosofie hierop hadden. Ten slotte wordt locke's visie op het onderwijs besproken.
August 12, 2023
The philosophy of Locke brings a needed social adjustment to established dictatorship and rationalism. But while trying to oppose the extreme abstraction of Descartes, Locke loses himself and appears as equally extremist in trying to justify empirism, to the point that he contradicts himself. In this regard, Hume was much more moderate.
In trying to justify external objects as substances, Locke says we can't fully prove they exist. Well, if you can't prove something your sensations perceive exists, then your assumptions of the truthfulness of reality cannot be obtained empirically, and only possibly by rational means. I believe that self-doubting empirism is what originated solipsism. Hume contributes to empirism with skepticism, which is more moderate because it includes a probabilistic component. Science nowadays is based on gathering empirical evidence and suggesting a generalistic view of explaining reality by resource of reason. Locke missed this aspect: he intended science to be empirical, but forgot to account for probability. When we say something works like so in sicence, we do so because we repeatedly gathered so much empirical evidence that, in all probability, suggests a certain truth. It does not mean it is universally, objectively true. It is the best empirical based model that we have to rationalize reality as probably true.
Regardless of his lacking epistemology, his political, social and educational views are much more "common sense". From those topics, you can see Locke was really trying to adjust society by creating better, more virtuous civilians which, despite his puritanism, involved backing the idea of decoupling religious entities from the state.
In trying to justify external objects as substances, Locke says we can't fully prove they exist. Well, if you can't prove something your sensations perceive exists, then your assumptions of the truthfulness of reality cannot be obtained empirically, and only possibly by rational means. I believe that self-doubting empirism is what originated solipsism. Hume contributes to empirism with skepticism, which is more moderate because it includes a probabilistic component. Science nowadays is based on gathering empirical evidence and suggesting a generalistic view of explaining reality by resource of reason. Locke missed this aspect: he intended science to be empirical, but forgot to account for probability. When we say something works like so in sicence, we do so because we repeatedly gathered so much empirical evidence that, in all probability, suggests a certain truth. It does not mean it is universally, objectively true. It is the best empirical based model that we have to rationalize reality as probably true.
Regardless of his lacking epistemology, his political, social and educational views are much more "common sense". From those topics, you can see Locke was really trying to adjust society by creating better, more virtuous civilians which, despite his puritanism, involved backing the idea of decoupling religious entities from the state.
August 17, 2021
Leer a Locke fue francamente una muy grata sorpresa. Mucho de su pensamiento político es agradable si uno omite la parte burguesa, la verdad es que la filosofía de la Ilustración tiene mucho de ingenua, pero también mucho de esperanzadora. El contexto histórico tan rico fue definitivamente una gran adición.
January 10, 2018
Un viaje a través de su contexto histórico, su critica al cartesianismo y al absolutismo, con la que se gana el nombre de padre del empirismo y del liberalismo, respectivamente, hacen de este libro una buena forma de adentrarse al pensamiento del filosofo.
September 26, 2020
Interesente y didáctica resemblanza del autor, su vida y obra.
March 9, 2025
A diferencia del libro resumen de Descartes, este plantea cuestionamientos a su filosofía que fueron hechos por varios autores y también explaya más en el contexto de Locke.
4 / 5 ⭐
4 / 5 ⭐
Displaying 1 - 8 of 8 reviews