Erôs et agapè. La notion chrétienne de l'amour et ses transformations

by Anders Nygren, Pierre Jundt (Translator), Maurice Goguel (Preface)

Paperback. Pages clean. Binding tight

Genres: Religion, Theology, Philosophy, Christianity, Nonfiction, Christian, History

282 pages, Paperback

First published January 1, 1930

About the author

Anders Nygren was a Swedish Lutheran theologian and Bishop of Lund. He is best known for his two-volume work Agape and Eros.

Reviews

[Sandu Andronic · Rating 5 out of 5]

Formidabilă! Un subiect greoi, necesar și sensibil în același timp, dar autorul nu s-a lăsat intimidat. Nygren a reușit să aducă la lumină multe nuanțe mai puțin cunoscute ale conceptului de dragoste. M-a surpins în mod plăcut prin profunzimea cercetării lui. Parcă era la curent cu toți și cu toate. Bogat în citate, referințe.

El urmărește să facă, cu succes zic eu, o sinteză și în același timp o comparație la această antiteză dintre eros-ul de obște și agage-ul ceresc. O resposanbilitate pe care puțini și-o asumă. Faptul că începe de la Platon și trece cam pe la toți marii gânditori ai antichității, este un lucru mare. Faptul că abordează întreaga dilemă dintr-o perspectică creștină - teologică, din nou, este un lucru absolut minunat și ideal.

Ediția de la Humanitas este fără reproș. Ca deobicei, la cele mai înalte standarde. Imediat după ce am terminat-o, am realizat că trebuie să o iau de la început. Nu poți să savurezi o carte și să o citești o singură dată, ca să îl parafrazez pe C.S. Lewis.

[David Bickel · Rating 5 out of 5]

This classic documents how the Agapē motif, the core of the Christian message, was obscured by Plato's Eros motif in the dark ages and how Agapē was recovered by the Lutheran Reformation.

The only real disappointments are (1) that its treatment of the Old Testament falls short of that of the New Testament and (2) that it fails to emphasize the intra-Trinitarian Agapē as the foundation of all Agapē, as Law and Gospel and the Means of Grace draws out of the Johannine literature.

While Nygren's treatment of the Old Testament leaves room for improvement, he clearly presented the Agapē motif as found in the Synoptics (love for enemies, fellowship with sinners), in Paul (love does not seek its own, God loved sinners), in Luther (attack on Caritas synthesis), and, perhaps to a lesser extent, in John ("in this we know love"; "God is love").

See the author's Essence of Christianity;: Two essays for a longer summary.

[Cris · Rating 4 out of 5]

If you are as bothered as I am by some Theology of Worship writings that describe music as the primary way of 'leading people to the prescence' of God, this book will put things back in perspective. Why is so much Christian music focused on creating 'erotic' feelings that make us feel like we are getting closer to God? Can you not get closer to God without the right feelings? Nygren talks about 'aural lubricant'. (Erotic enough yet) When did music become so central to some worship practices that it even overshadows preaching. When did feelings for God become more important than a true love based on mental prostration, in the tradition of the writer of Revelation.

[Mathias · Rating 4 out of 5]

20th century theological discourse, while trying to convey some powerful and good intuition, unfortunately becomes rambling and abstract in its rethoric answering Hedenius, leading to defeat and ridicule of religion in the swedish universities, contributing to the spiritual starvation of today

The mannermaa-development of this intuition would be that Agape is love directed toward the sinner, i.e. the scapegoat, the lost sheep, and Eros is love directed toward the pleasant, i.e. the popular, the crowd.

Agape can perhaps influence the popular, the collective conciousness - sometimes the concepts intertwine, in medieval Christian aesthetics such as the gothic architecture and music of Notre dame.

Girard of course completes the intellectual analysis of the sociology of agape compared to eros. Fundamentalist christianity and apologetics will have to contend with this historical discourse if it wants to achieve its perorted intention of mission work, 'spreading the gospel'

According to Nygren, the gnosis of platonism is profoundly antithetical to new testament agape, which is interesting. Theologians of today seem to conflate erotical gnosis with the grace bestowed on men because of the sacrifice of christ. Not good, according to Nygren. Interesting- it is almost as if his message is congenial to my own, granted my own weaknesses and will to power. Almost as if I feel vindicated in some sense.

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Prefacerile ideii creştine de iubire în decursul timpurilor pot fi înţelese doar dacă nu scăpăm nicicând din vedere că aceasta s‑a hrănit din două lumi spirituale esenţialmente diferite. Punctul de plecare îl constituie propovăduirea neotestamentară despre agape, însă istoria ulterioară nu e o dezvoltare simplă şi în linie dreaptă pornind de la acest punct de plecare. În ea au fost incluse influenţe puternice ale concepţiei eleniste despre eros. Privind istoria de mai târziu a creştinismului, ne putem pune adesea întrebarea dacă ceea ce apare acolo ca iubire creştină încă mai are ceva în comun cu agape din creştinismul primar sau, dimpotrivă, se află sub influenţa motivului eros. În prima parte a lucrării au fost comparate cele două lumi. Dacă vorbim de iubire în aceste contexte diferite, ea are în fiecare din ele o cu totul altă semnificaţie. Eros, motivul central al soteriologiei eleniste, este o iubire de tip râvnitor, egocentric. Omul ocupă aici poziţia dominantă, în acelaşi timp ca punct de plecare şi ca ţel. Punctul de plecare pentru eros este nevoia omului, iar ţelul, satisfacerea acestei nevoi. Caracteristică pentru calea de mântuire a eros‑ului este urcarea omenescului la divin. Sufletul omului e privit ca având esenţă divină. E nevoie doar să‑şi amintească de înălţimea sa, să devină conştient de aceasta şi să nu‑şi mai caute satisfacţie în lucrurile schimbătoare şi pieritoare. Adevărata înţelepciune constă în îndepărtarea de cele trecătoare şi urcarea, pe aripile sufletului, la lumea superioară, unde sufletul îşi avea patria, cu toate că fusese întemniţat în închisoarea trupescului. Eros‑ul e dorul de casă al sufletului, e năzuinţa spre ceea ce‑i poate da adevărata îndestulare şi satisfacţie. Eros‑ul e diploma de înnobilare a sufletului şi, în acelaşi timp, un simptom pentru înjosirea sa prezentă. Eros‑ul e dovada faptului că sufletul ţine de o existenţă superioară şi că în starea actuală duce lipsă, cu durere, de ceea ce are nevoie potrivit naturii lui. În eros, sufletul îşi întreprinde înălţarea la cer, atât cu strădanie îndârjită, cât şi cu o viziune extatică şi o bucurie frenetică. În această urcare a eros‑ului se manifestă un spirit asemănător cu dezlănţuirea titanilor în cer. Chiar în forma cea mai elevată, eros‑ul îşi păstrează caracterul egocentric. Agape, iubirea în sens creştin, este de cu totul alt gen. Nu are nimic de‑a face cu râvna şi dorinţa. „Nu caută ale sale“, nu urcă, asemenea eros‑ului, pentru a‑şi asigura avantajele, ci este jertfă şi dăruire de sine. Faptul că iubirea creştină poartă această amprentă se explică, în ultimă instanţă, prin aceea că modelul ei este iubirea lui Dumnezeu. Aici, omenescul nu e urcat la divin, ci divinul coboară, în iubire îndurătoare, la omenesc. Agape este în primul rând iubirea lui Dumnezeu, care şi‑a revelat sensul şi conţinutul cel mai profund prin Crucea lui Hristos şi prin dăruirea de sine a lui Hristos pentru cei păcătoşi.

[Robert · Rating 4 out of 5]

It was quite a tome, and heavily theological in content, but it was worth the effort. Never before have I seen so clearly what fundamentally separates Catholic from Protestant Christianity. It was simple, almost deceptively so. Getting through the history and cross-pollination of competing love-motifs was occasionally taxing (although certainly an invitation to read early Church literature), but revisiting Luther was a revelation. I wouldn't necessarily recommend this to the average reader. It's probably intended for serious students of theology, but it held my interest for sure.

[Sophie · Rating 2 out of 5]

The mistake here is to make agape as unresponsive, independant of the loved one. This was seen as a reflection of the quality of God as purely creative.
But sympathetic compassion is needed, love needs to be creative and responsive. To love is to provide but it is also to listen and to be affected deeply by the heart of the loved one.

[J. Ewbank · Rating 5 out of 5]

This book is a classic and a foundational book for all serious Christian students. An excellent study of these two words that are so basic to Christianity.

J. Robert Ewbank author "John Wesley, Natural Man, and the 'Isms'"

[Brahn · Rating 5 out of 5]

Superb source for grasping Christian theology from St Paul to Martin Luther